8,305 matches
-
fi reluat și mult adâncit de Parinții Bisericii. În acest fel, Sfântul Ciprian al Cartaginei spune: "Cât este de puternică unanimitatea creștină, o arată destul de bine Tainele Domnului, căci atunci când Domnul numește Trupul Său pâine ce este făcută din multe boabe de grâu reunite, El vrea să arate că întregul popor creștin pe care îl poartă în El trebuie să fie unit. Și când numește Sângele Său vin, care fiind din numeroși struguri, nu constituie decât o singură băutură, el semnifică
CATEVA REFERINTE DESPRE CARACTERUL COMUNITAR AL SFINTEI EUHARISTII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349141_a_350470]
-
În Botez voi ați fost îmbibați cu apă, Duhul Sfant a venit în voi, precum focul ce coace coca. Fiți ceea ce voi vedeți și simțiți ceea ce voi sunteți. Cât privește cupa, frații mei, amintiți-vă cum se face vinul. Multe boabe atârnă într-un ciorchine; dar vinul care curge din toți, se amestecă într-o unitate. Astfel, Domnul a voit ca noi să-I aparținem și El a consacrat pe altarul său misterul păcii și unității noastre". Sfânta Euharistie, prin elementele
CATEVA REFERINTE DESPRE CARACTERUL COMUNITAR AL SFINTEI EUHARISTII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349141_a_350470]
-
prin iarba crudă, iarba udă se cern trăirile din umbră. Doar dorul, un cuvânt ce nu-i în vocabular hai-hui, doar în limba noastră bună dorul este de la Lună. Și apoi, când ,,Și” e primul apoi fermentează vinul, se culeg boabe de rouă când noaptea o plouă. Mă aplec și te caut pe tine, infinit. Dar câtă cale și cât drum este de la ,,I” la ,,T” Referință Bibliografică: Mii de miresme / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1270, Anul
MII DE MIRESME de PETRU JIPA în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349309_a_350638]
-
e harul nemaiîmplinit, e uniformizarea cu ceilalți. Muzicalitatea sa lirică are ecouri de vioară, uneori capricios rămasă „fără arcuș” sau cu struna ruptă de deziluzii, zgomotele disonante din jur devin „murmur de scrum”, râsul e un dans stacatto în ritmul „boabelor de ploaie”, pe care bătrânețea în slow motion se străduie să nu-l uite, păstrându-l întruchipat în șuieratul vântului în inimă. Cântul său e închinat fructului matur, împlinit. El înalță „statuie dragostei... ca monștrii urletelor de șacali să nu
ZBOR ÎN CĂDERE – CARTE FRUMOASĂ, CINSTE CUI TE-A SCRIS ! de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349325_a_350654]
-
Tatăl era prin grădină: mai lega ramurile viței-de-vie care se aplecau la pământ din cauza greutății strugurilor. Peste o lună erau deja copți și buni de mâncat. Primii ciorchini, care se colorau în albastru - violet și cu o poleială argintie pe boabă, apăreau pe la Sfânta Marie, pe 15 august, când mama sa culegea câțiva ciorchini și îi ducea la biserică să-i citească preotul și apoi să-i împartă la cei veniți la slujbă. Așa spera să obțină o recoltă bogată în
CAP. XIV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349299_a_350628]
-
preotul și apoi să-i împartă la cei veniți la slujbă. Așa spera să obțină o recoltă bogată în toamnă, să plouă la timp, ca bobul să se umple de zeamă și de zahăr. Mama era într-o magazie, curăța boabele de pe un știulete de porumb să le arunce la păsări. Până să-i descopere care pe unde se afla, Săndica își lăsase deja bagajul în casa bătrânească. De fapt erau două corpuri de casă: casa mare, unde erau două camere
CAP. XIV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349299_a_350628]
-
dragi s-au întretăiat o clipă - în acea clipă sfântă au vibrat pe aceiași undă, nicidecum crezându-se Profet. A rămas același om în care la freamătul de fiecare zi a știut să culeagă cu migală petale de iubire din boabele de rouă, dăruindu-le. ,,Nu-ți spun ADIO, nici nu îndrăznesc, Eu voi rămâne cu eternul ,,TE IUBESC”. Constanța ABĂLAȘEI-DONOSĂ artist plastic, poet din Brăila Membră a Ligii Scriitorilor din România Filiala București Referință Bibliografică: RADIOGRAFIA UNEI VIEȚI TRĂITE CU
RADIOGRAFIA UNEI VIEŢI TRĂITE CU DEMNITATE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349756_a_351085]
-
630 din 21 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului Mai vin Se zbate-n ochi nebuna îndepărtare Și simt că-n munții tăi din suflet se ascund Feline vărgate, adulmecătoare, Și întrebări la care nu pot să răspund. Cad stelele prelungi boabe de lumină Par strigăte uitate de blânzii cocori Luna plutitoare-i singura regină A unui cer caustic căptușit cu nori. Și îmbătrânim ca dintr-o azvârlire, Candíde șoapte se pierd într-un nins décor... Misterul e răscopt fără dovedire, Sărută
MAI VIN de STELIAN PLATON în ediţia nr. 630 din 21 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344467_a_345796]
-
dudul de lângă casă. Pâinea, la țară se cocea o dată pe săptămână, să nu se ardă cuptorul prea des. Era criză până și de paie. Și anul trecut ca și anul acesta nu s-au făcut cerealele din cauza secetei din primăvară. Boabele costelive de grâu sau de orz ce au scăpat de la secetă, le-au cărat șoarecii de câmp prin găurile lor, unde și-au pregătit adevărate comori pentru iarna ce se anunța aspră după spusele bătrânelor din sat. Înainte de cumpăna dintre
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
apuca de dimineață, când încă luna strălucea pe cer și broboane de rouă mai poposeau pe frunzele grâului, nu mai putea să termine snopii de legat. Când se va ridica soarele de o suliță, usucă orice urmă de umezeală a boabelor de grâu și așa costelive și fără de miez, făcându-le să părăsească alveolele spicului, scuturându-se la orice atingere, pierzându-se astfel și descurajanta brumă de recoltă, ce scăpase de la secetă. Liniștea nopții este spartă de păcănitul roților, ce se
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
grâu retezând smocurile de paie strânse în palmele bătătorite de muncă, iar firele galbene și uscate, le așeza în urma sa în buchete. Avea grijă să nu calce peste spice să se scuture. Cu multă trudă se adună un sac cu boabe. Nici nu știa dacă va reuși să plătească dările către stat din ce în ce mai apăsătoare, din cauza secetei din ultimii doi ani. Deja soarele devenise insuportabil, însă Victor parcă nu mai simțea durerea din mușchii brațelor și nici amorțirile din spate, văzând că
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
directorul Rusescu și îi explica de ce a lipsit feciorul de la școală. Nu era singurul care proceda așa. Și cadrele didactice se adaptau din mers situației de la sate. Trebuia să învețe și din urmă, că apoi cine stătea cu genunchii pe boabele de porumb în colțul clasei, sau lua zece la palmă cu nuiaua de alun, dacă nu știa lecțiile predate în ziua respectivă? Așa l-a prins somnul odihnitor, cu gândurile rămase în urmă cu vreo zece - cincisprezece ani, pe timpul copilăriei
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
anul trecut și mai aveau și din anii din urmă că au făcut economie. Începuse deja să-l care șoarecii care au găurit toți pereții din chiler. Au fost nevoiți să facă clacă, să curețe tot porumbul și să pună boabele în butoaie, că și așa stăteau goale până în toamnă, la culesul viilor. Pe afară păsările râcâiau prin bătătură și se scăldau cât era ziulica de mare în țărână. Nu aveau nici o grijă. Apă aveau la teică, grăunțe primeau seara și
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
de care cu ceva dulce, sau cu doi trei metri de finet pentru scutece. Cât timp a stat Jeni acolo cu micuțul său vlăstar, pe care l-au numit Valentin, Victor a terminat de treierat tot grâul și de pus boabele în hambar iar paiele și pleava la locul lor în coșar și la șiră. Scăpase de o grijă. Și așa zilele de concediu îi erau pe sfârșite. Au rămas de recoltat sfecla, floarea soarelui și porumbul și apoi să pregătească
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
Și în sine împăcata stăpânea eternă pace!... (a se vedea poezia de la început...) Dar deodat-un punct se mișcă..cel Întâi și singur. Iată-L, Cum din chaos face muma, iară El devine Tatăl... Punctu-acela de mișcare, mult mai slab că boaba spumii, E stăpânul fără margini peste marginile lumii... De atunci negura eternă se desface în fâșii, De atunci răsare lumea, luna, soare și stihii..." De fapt, este bine a se revedea întreaga această poezie, pentru că este nu numai o lecție
DUMNEZEU, DUMNEZEU ... (I) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344556_a_345885]
-
săpun de casă, lemne din salcâm pentru construcția propriu zisă a colibei, carton asfaltat și alte obiecte de strictă necesitate pe termen mai lung. Când ajungeam noi la vie pe la începutul lui august, de obicei abia începeau să se pârguiască boabele de struguri ale soiurilor timpurii. Săpa tata spre drum în capătul lotului, o groapă de jumătate metru adâncime și de un metru jumătate lățime pe doi metri lungime. Construia din lemne de salcâm deasupra acestei gropi o formă de piramidă
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
salcâm care acum erau copaci în toată regula. Vița era din soi tămâios și urcătoare așa că s-a ridicat singură în copaci unde creștea ca niște adevărate liane. Aici strugurii se coceau la umbră, erau deosebit de aromați și cu o boabă foarte mare albă cu un puf argintiu pe ea. Megieș cu lotul nostru de viță de vie, un consătean semănase în acel an porumb și printre rânduri a cultivat spații rotunde cu găulean, o plantă ce se asemăna cu meiul
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
la capete trebuia să fac un ocol mai mare ca să pot reintra pe brazdă pe partea cealaltă a lotului. Așa îmi petreceam vara în mijlocul naturii, luptându-mă cu graurii care se așezau în stoluri peste butucii de vie să ciugulească boabele pline cu sucul dulce, sau căutam printre butuci cuiburi de iepuri de câmp care aveau puii la umbra și adăpostul viței. Sâmbăta când era cerul senin, scoteam albia mare din lemn de tei, o umpleam cu apă și o puneam
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
și luam porumb pe care îl coceam pe jar sau îl fierbeam pe pirostrii într-o oală de cinci litri în care mai gătea bunica câte o ciorbă din diferite verdețuri pe care o acrea cu aguridă, adică struguri cu boabele mici crescuți pe la vârful crengilor de viță și care erau mai acri. Nu prea ne trebuia multă mâncare în timpul zilei. Mâncam seara cu tata când venea la noi cu mâncarea gătită de mama. Bunica începea să-mi povestească cum la
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
care după închegare, noi copii îl adunam în cantități mai mărișoare și-l foloseam pentru mestecat, un fel de “orbit fără zahăr” neaoș țărănesc și românesc), am descoperit adevărate comori pe miriștea de ovăz. Șoarecii au adunat mari grămezi de boabe de ovăz pe care le-au acoperit întâi cu iarbă și apoi cu pământ. Nu mi-a fost greu să îndepărtez aceste învelișuri de protecție și să car cu traista de merinde boabele de ovăz la bordei. Într-o zi
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
ovăz. Șoarecii au adunat mari grămezi de boabe de ovăz pe care le-au acoperit întâi cu iarbă și apoi cu pământ. Nu mi-a fost greu să îndepărtez aceste învelișuri de protecție și să car cu traista de merinde boabele de ovăz la bordei. Într-o zi am reușit să fac un sac de asemenea grăunțe ideale pentru hrana cailor noștri. După aceste semne mi-a spus bunica că trebuie să ne așteptăm la o iarnă grea, cu multă zăpadă
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
dimineața. Se cântau și cântece de jale: „Rău îi pare codrului”, „Crești pădure și te-ndeasă”, „Vară, vară, primăvară”, „Măicuță, norocul meu”. Se spuneau ghicitori, a doua zi se dădeau cu sania. Gazda îi aștepta cu preparate culinare specifice acelui timp: boabe de cucurz fierte, uscățele, cocriș (floricele de porumb), jin ars. Ibăneștencele și-au arătat și priceperea culinară și pentru acest festival au pregătit: coce cu ceapă, coce cu prune, coce cu brânză, sarmale cu păsat, colacul de staroste, cina porcului
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347906_a_349235]
-
de flori mărunte, O petală poți să faci? Cu parfum să fie-umplute Și cu fire nevăzute, Tainic să fie țesute Și culori să îi adaugi? Poți să faci tomate sau un spine? Sau o frunză s-o creezi? Doar o boabă eu știu bine, Nu poți face , nu-o poți prinde. Nici un vrej măcar la vie , Nu poți să îl anexezi! Poți cumva albinei să dai viață? Creierul să i-l deștepți? Poți a-i da cumva povață Munca cum să
ŞTII TU CINE-I CREATORUL? de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347554_a_348883]
-
o analiză logico-intuitivă proprie. Am pornit în această aventură dintr-un “punct”, punctul de natură mai specială din știință care a produs marea explozie acum mai bine de 14 miliarde de ani, punctul “ăla în mișcare mult mai slab ca boaba spumii” din poezie, punctul “unul” din filosofiile orientale, Dumnezeu din religie, etc. Toate astea ne spun același lucru, că toți am fost cândva UNUL, și mișcarea dar și drumul, uniți în același “PUNCT”. Din unirea asta de atunci a rămas
FIZICA IUBIRII de DAN BORBEI în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347456_a_348785]
-
nimica, deși tot era ascuns, când pătruns de sine însuși odihnea cel nepătruns.” “Dar deodat-un punct se mișcă... cel întâi și singur. Iată-l cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl!... Punctu-acela de mișcare, mult mai slab ca boaba spumii, e stăpânul fără margini peste marginile lumii... ” Scris. I, M. Eminescu O non-existență haotică și lipsită de formă, se transformă devenind UNU, care conține în sine întreaga energie necesară pentru a da naștere Universului. Acest principiu Unic, sau oul
FIZICA IUBIRII de DAN BORBEI în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347456_a_348785]