1,790 matches
-
își programase. Andrei era deja pe podium, îmbrăcat ostentativ „studențește“, cu un tricou roșu și cu jeanși negri, ca să câștige simpatie. L-a salutat fluturând două degete și a rămas pe loc. Lângă el era o femeie blondă, genul cu bocanci și fustă, dar care n-a fost în viața ei la un concert rock. Apariția o făcea să-și piardă respectul pentru Andrei Ionescu. Din sală se vedea bine cum o pipăia din când în când, cu aerul că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o pierdere de timp. În zilele mele libere mă plimb prin pădure. M-am ridicat din pat, am mâncat micul dejun, m-am îmbrăcat în hainele mele preferate, adică blugi negri și o cămașă lungă în carouri, albastră și desigur bocanci. Mi-am împletit părul, m-am dat cu puțin luciu de buze și am plecat să găsesc o nouă aventură. Cu toate că nu am niciun drept asupra pădurii, mi-am permis să îi dau un nume. Edmund. Poate vă întrebați de ce
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
bulit-o, se-aude, apoi s-a întors, a scos de sub scaunul din cabină o pungă mare de hârtie și o cheie franceză, ne-a măsurat din priviri, mai aproape, bă, fără frică. N-a mișcat nimeni, eu mă uitam la bocancii muncitorului, un șiret, cel original, era roșu, celălalt, făcut în casă, era din sfoară răsucită, n-a mișcat, deci, nimeni, muncitorul a desfăcut gura pungii și a întins-o spre noi, caramele adevărate, a spus, hai, toată lumea, băgați mâna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cu fotografia alături, și am văzut că, într-adevăr, aveam gura și bărbia exact ca ale lui. Stăteam deci și mă uitam la fotografie, când deodată unul dintre muncitori s-a oprit lângă mine, l-am recunoscut după șireturile de la bocanci că era ăla pe nume Feri, s-a aplecat și mi-a smuls din mână fotografia, la ce te uiți, m-a întrebat, apoi a studiat poza, ținând-o aproape de ochi ca unul care nu vede bine, cine-i ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o să leșine pe loc, simțeam și eu că am obrajii reci, iar când m-am ridicat, aveam impresia că, de frică, n-o să-mi mai pot desprinde mâna de marginea băncii, dar probabil că am reușit cumva, pentru că-mi vedeam bocancii făcând un pas după altul, pe parchet și, mai apoi, pe cimentul coridorului, am văzut că unul din șireturi se desfăcuse, lipindu-se mereu de talpă, am văzut asta, dar n-am simțit-o, după cum nici picioarele nu mi le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de lână, pe care mi-i făcuse dintr-unul din costumele tatei, cu cămașă albă, vestă tricotată și cravată de pionier, spre norocul meu, ghetele alea nesuferite de lac alb-negru îmi rămăseseră mici, așa că mai trebuia doar să-mi lustruiesc bocancii și eram gata, desigur mama n-a pierdut ocazia să-mi pună-n vedere să mă pieptăn, dar m-a scutit, măcar, de netezitul părului cu mâna udă, apoi m-a mai măsurat o dată din cap până-n picioare, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
se făcuse tot mai tare, spirtul acționa, punându-mi mâinile și picioarele în mișcare, și atunci nici nu mai știam pe unde calc, în ce dau cu piciorul, ce strivesc sub tălpi, nu mai știam ce anume îmi pârâie sub bocanci, un pahar de plastic sau o machetă veche de avion, o cutie de carton, un pieptene de plastic sau niște ochelari de soare, nici ceilalți nu mai aveau vreo grijă, Jancsi a tras un șut într-o carte, cartea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
un șpiț în cur, de era să dau în nas, și ăsta mi-a fost norocul, pentru că alți doi își și catapultaseră pungile spre mine, m-a nimerit doar una, lovindu-mă pieziș în coaste. Prevăzând c-o să iau niște bocanci în burtă, în cădere m-am răsucit pe spate, mi-am strâns genunchii la piept, acoperindu-mi fața cu brațele, așa cum mă-nvățase Zsolt, dar ochii nu mi i-am închis, Lupu își pregătea punga, rotind-o în aer, știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Vă bateți joc de mine? GARDIANUL (Înfrânt.): Nu, domnule... ARTUR (Învins.): Ție ți-ar plăcea să mori aici? GARDIANUL: Nu, domnule... ARTUR: Vezi? Și eu de ce să mor aici? GARDIANUL (Reintrând în prerogative.): N-avem alt loc... Răzuind ceva cu bocancul.) Trebuie să ne înțelegeți și pe noi... ARTUR (Explorând încăperea.): Nu... Nu cred c-am să pot... (Cutremurat de repulsie.) Ce mizerie s-a adunat... GARDIANUL: E normal. Știți, noi, în ultimii zece ani, n-am mai avut condamnați la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de șampanie.) De mult o țin pentru așa ceva. ARTUR: Pfuuu! O facem lată! GUVERNATORUL (Toarnă.): Acu’ îi am la mână... Începuseră să mi se urce în cap... Mă scormoneau până în adâncul inimii, se târșâiau prin fața mea, nu-și mai lustruiau bocancii... Nu mai aveau nici un dumnezeu! Noroc! ARTUR: Noroc! GUVERNATORUL (Scoate plângerea.): A căzut la țanc... Închipuiește-ți, se lipeau cu fața de geam și se uitau cum mănânc, cum dorm, cum mă spăl pe picioare... Își lipeau buzele lor groase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Ia te uită! (Urcă.) Nu, că azi am chef să omor un om. Am un chef nebun. Dacă nu omor azi un om îmi pierd mințile. PARASCHIV: Dă-l dracului, stai aici și te caută de purici. (Îl ține de bocanci.) MACABEUS (Rânjind.): Trebuie să-l rad. Trebuie să-i tai cuiva boașele. Mă scarpină ceva în palmă. Îmi tremură mâna, înțelegi? N-am mai rupt pe cineva în bucăți de mult... (Urcă.) Dormi, puiuțule, fii liniștit... PARASCHIV (Încercând, în panică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
visat ceva urât? MACABEUS (Nu răspunde.) PARASCHIV: Ai visat clopote? MACABEUS: (Nu răspunde.) PARASCHIV: Te doare burta? Te doare în gât? Vrei să mă uit în gâtul tău? Vrei să curăț cartofi? Vrei să aduc apă? Vrei să-ți spăl bocancii? Spune, ce vrei? Vrei să facem lucrul ăla grețos? Vrei să ne umplem de greață? Vrei să te caut de păduchi? Vrei să te scarpin pe burtă? Spune... Spune ce vrei... MACABEUS (Icnește ușor; tace.) PARASCHIV: Nu spui? MACABEUS: Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
INAMICUL (Sunete guturale.): Hi-hi... PARASCHIV: Râde de noi. INAMICUL: Hm! Hmmm... Hmmmm... (Se străduiește să spună ceva, dă din mâini, dă din cap, își dezvelește pieptul.) MACABEUS: Ce face, ce face? PARASCHIV: Dă din cap. Își dezvelește pieptul... MACABEUS: Are bocanci? PARASCHIV: N-are. MACABEUS: Are epoleți? PARASCHIV: Are. MACABEUS: O fi inamicul... PARASCHIV (Către INAMIC.): Tu ești inamicul? INAMICUL (Semn că da.) PARASCHIV: El e. MACABEUS: A zis el? PARASCHIV: A dat din cap. MACABEUS: Ce facem? PARASCHIV: Cum ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de aici, am să plec! Mă duc! Gata! Mai bine mor pe câmp decât să vă ascult minciunile și să vă văd pe voi... cum vă pândiți... (Tot mai strivit, se lasă în genunchi, plânge.) cum stați pe după uși... cu bocancii murdari... și vă râdeți, da... vă râdeți de paharul meu de apă... și de ploaie... Ați râs de mine, ați râs... HAMALUL: Nu, domnule... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ați hohotit, ați hohotit ca niște porci, v-am auzit prin somn... V-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
La IMGB. Da! Am fost! Alea timpuri, odată. Alea au fost vremurile bune! O să le-arăt io! Trosc! Îi ard nevestei o palmă, apoi încă una, trosc! Iar băiatului, vreo doi pumni după ceafă, și după ce cade pe jos, un bocanc în coaste. Și nevestei unul, să știe și ea ce-i durerea. Să știi și tu cum e să doară, curvă! Jeg! Târfă! îi voi zice, și nu o dată, ci de două sute patruzeci și trei de ori, iar apoi, pizdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
a unei puști cu aer. Câinele a murit fără nici măcar o înfiorare. Bătrânul soldat a venit la mine, arătându-și interesul de profesionist pentru genul de rană pe care ar putea-o face un pistol atât de mic. Cu vârful bocancului rostogoli trupul câinelui, găsi glonțul în zăpadă, murmură ceva judicios, ca și cum făcusem un lucru interesant, instructiv. Imediat, începu să vorbească despre tot felul de răni pe care le văzuse sau despre care auzise, despre tot felul de găuri în niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
care îi caută toată lumea de-atâta timp. Care au fost și-au tras din boscheții de la Județeană. Toată lumea știe că teroriștii, respectiv, neaflații au tras din boscheții de lângă fântâna arteziană din scuarul de la Județeană. S-au găsit cartușe, urme de bocanci care nu erau ca ai noștri. Pământul era ars la urmele alea, de zicea cei care le văzuse că parcă erau de la extratereștri, cum se dă prin filmele cu mistere de oizeneuri, că rămâne pământul negru pe unde calcă ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Nu e vina mea, m-am scăpat pur și simplu, se mai întâmplă. Victor s-a ridicat morocănos în picioare. Era îmbrăcat cu o salopetă murdară de ulei de motor și avea pe cap o șapcă verde cu NIKE. Avea bocanci negri și un pulover albastru. A pufnit spre mine și mi s-a părut că mormăie o înjurătură. - Și udă și buretele, am adăugat destul de enervat. Rușine să-mi fie, îmi ziceam, rușine. Oare nu învățasem nimic din lecția Cristinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
dau seama. Dar eu lucrez în teatrul ăsta aproape de când te-ai născut tu și am tendința să consider reputația lui ca fiind identică cu propria-mi reputație. Bineînțeles, asta nu e o scuză pentru faptul că am intrat cu bocancii în problemă. Te rog frumos să mă ierți. În fața unei asemenea sincerități începeam să-mi pierd din resentimente. Încuviințai din cap. N-ar trebui să fie nici o problemă cu agenția de asigurări, îi spusei rapid. Iar publiciștii vor da lovitura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
o privi foarte de aproape. — Nu e rea indianca, spuse el. Cât a costat? — Nimic. Nu e a mea. — V-o cumpăr. — V-am spus că nu e a mea. Două bidoane de cafea, trei kile de făină și niște bocanci. — Vă repet că n-o pot vinde. Este sora lui Kano, un războinic yubani. Lucas își îndepărtă mâna pe care o întinsese deja spre sânii micuții. — Yubani? O femeie yubani? Tovarășii lui se apropiară și, împreună, o studiară interesați pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de Chicago, departe chiar și de grosolana lui colibă care devenise căminul lui din selvă. Dacă l-ar părăsi Kano, poate că nu ar ști să se întoarcă la laguna, la cărțile, la cârligele și la tristele lui economii. Niște bocanci vechi, un pantalon făcut ferfeniță și o macetă era tot ce avea cu el... Dar avea ceva ce compensa totul. Avea niște profunde cunoștințe și o nesfârșită dragoste pentru selvă și, cu ele, se considera în stare să supraviețuiască fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Poate că ar fi trebuit să fiu însoțit de Kano, cel cu picioarele diforme și cu sarbacana cea mai lungă, cel cu vârful penisului prins în talie, arătând lumii boașele lui mari atârnânde...“ Își privi pantalonii uzați, cămașa decolorată și bocancii enormi, gata să se desfacă în bucăți, și admise că, în fond, înfățișarea lui nu era mai bună decât cea a lui Kano. Avionul făcu un salt brusc și se prăbuși abrupt într-un gol de aer de trei sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și Brunetti puse receptorul la loc În furcă. Primul lucru pe care-l făcu fu să se ducă la șifonierul de pe peretele Îndepărtat. Îl deschise și Începu să vâneze printre lucrurile stivuite și aruncate pe fundul lui: o pereche de bocanci, trei becuri În cutii separate, un prelungitor, câteva reviste vechi și-o servietă din piele maro. Scoase servieta și-o șterse de praf cu mâna. Ducând-o Înapoi la masa de lucru, puse ziarele În ea, apoi adăugă câteva dosare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
câteva fracțiuni de secundă îi trecură picioarele cu unghiile vopsite în roșu ale Luciei, apoi se prăbuși la pământ și în el însuși. Detectivul deveni doar o amintire, iar un adolescent cu plete, îmbrăcat în haine jerpelite și încălțat în bocanci, începu să-l cotrobăie prin buzunare. Scoase portofelul, în deschise rapid, extrase câteva bancnote, apoi îl scăpă dintre degete. Din fotografia lipită pe legitimație, Detectivul zâmbea, iar razele lunii făceau ca insigna să strălucească. Băiatul holbă ochii, aruncă bâta de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
a observatorului (în cazul de față: autoarea). Vasilica Ilie se apropie de personajele sale, cu delicatețe și un bun simț, care ne dezvăluie propria-i structură sufletească. Le descrie, în sentimentele și trăirile lăsate la vedere, fără să intre „cu bocancii” în sufletele lor, fără a le agresa sinele cu complicate analize psihologice, până la aflarea rădăcinilor și cauzelor intrinsece a caracterului fiecăruia (în modernul stil freudian). Din deznodământul nuvelei, din faptul că binele învinge răul și personajul negativ principal ajunge la
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]