985 matches
-
arată localitățile de unde s-a cules. Între 1889 și 1892, s-au cules mai mult de două mii de cântece poporale lirice și epice, dintre care a ales, cum spune autorul, pe cele mai importante. Cântecele de dragoste, leagăn, de cătănie, bocetele, colindele, descântecele, cât și baladele, basmele din aceste culegeri, oglindesc o gamă amplă a sentimentelor omului din popor. În a doua parte a prefeței, arată însușirile gramaticale, mai ales fonetice, ale graiului bănățean, dând exemple. Hodoș arată că: Alte însușiri
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
de la armată: Din unele cântece cătănești se desprind condițiile sociale caracteristice vremii în care a trăit E. Hodoș: Alte cântece reflectă traiul greu din armata austro-ungară și sentimentul înstrăinării: Volumul "Cântece bănățene" se încheie cu capitolul "Diverse" care cuprinde un bocet, colinde, jocuri de copii. Bocetul "Zorile" constă într-un dialog al omului din popor cu zorile. Dialogul dă la iveală dorința omului ca zorile să întârzie până se desparte sufletul de trup și cel pierdut de cei din familie: În
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
cătănești se desprind condițiile sociale caracteristice vremii în care a trăit E. Hodoș: Alte cântece reflectă traiul greu din armata austro-ungară și sentimentul înstrăinării: Volumul "Cântece bănățene" se încheie cu capitolul "Diverse" care cuprinde un bocet, colinde, jocuri de copii. Bocetul "Zorile" constă într-un dialog al omului din popor cu zorile. Dialogul dă la iveală dorința omului ca zorile să întârzie până se desparte sufletul de trup și cel pierdut de cei din familie: În colecție se află și două
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
varietate a limbajului muzical, iar stilul său componistic unifică prin urmare, într-o fuziune organică, două elemente contrastante: pe de o parte se prezintă serialismul și tehnicile avangardiste, iar pe de alta - muzica populară rusă, cu sonoritățile de clopote, cu bocetele și muzica păstorilor, cu ceastuștele atât de caracteristice folclorului rus. Genul de operă înglobează aspectele principale ale individualității sale componistice. Cu subiecte inspirate din literatura clasică rusă, acestea sunt îmbrăcate în stilul muzicii secolului al XX-lea. "Opera sa Ne
Rodion Șcedrin () [Corola-website/Science/331965_a_333294]
-
oboselii care - în final - ia forme sălbatice, de o crudă expresivitate: „Puține se schimbă într-adevăr: cele/ mai multe dispar încet/ Nu înainte de-a-și arăta chipul îmbătrânit// Încheieri: lumini gelatinoase și locuri/ pe unde n-o să mai fii -/ un bocet urcând cu cerneluri/ pentru a strica filigranul/ clipa când scrisa devine ilizibilă// Și nu fâșâitul de mătase al despicării/ ci ruperea meschină și atroce/ a substanței vii». Demonul deconstrucției a pus stăpânire pe spiritul creator. În Interioarele nebune (2002), poetul
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]
-
după moartea sa, în 1849. El este, probabil, cel mai cunoscut pentru utilizarea diacopică a cuvântului „clopote”. Poemul are patru părți; fiecare parte devine mai închisă și mai întunecată pe măsură ce poemul progresează de la „clinchetele și singhetele” clopoțeilor din partea I la „bocetul și mugetul” clopotelor din partea a IV-a. Acest poem poate fi interpretat în mai multe moduri diferite, dintre care cea principală este pur și simplu o reflectare a sunetelor pe care clopotele le pot face și emoțiile evocate de acele
Clopotele (poem) () [Corola-website/Science/334225_a_335554]
-
Caloiene, Ia cerului torțile Și deschide porțile, Și pornește ploile, Curgă ca șuvoile, Umple-se pâraiele printre toate văile, Umple-se fântănile, Să răsară grânele, Florile, verdețele, Să crească fânațele Să-s-adape vitele, Fie multe pitele”.</poem> sau pe melodie de bocet local, cu formă liberă improvizată: <poem> „Iene, Caloiene! Tinerel te-am îngropat, De pomană că ți-am dat, Apă multă și vin mult Să dea Domnul ca un sfânt, Apă multă să ne ude, Să ne facă poame multe!”.</poem
Caloian () [Corola-website/Science/335336_a_336665]
-
executat în asemenea împrejurări este "Bucură-te mânăstire". După câte se pare, atât textul cât și melodia sunt populare, dar aceasta din urmă a fost integrată în stilul lăutăresc local. Așa cum se prezintă, acest cântec nu are nicio legătură cu bocetele țăranilor din zonă, așa încât rămâne cântec specific lăutăresc.
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
care a fost folosită și ca locaș de surghiun pentru dușmanii săi, dar și ca reședință de către acesta în timpul luptelor pe care le-a dus cu Vasile Lupu. Numele de Bociulești în tradiția orală ar avea două origini, fie de la bocetele familiilor boierilor trădători ori cârcotași, surghiuniți și decapitați aici, fie de la bocetelor sătenilor ale căror case, cimitir și biserică ar fi fost distruse de viiturile Bistriței (ceea ce dealtfel a și determinat ulterior strămutarea vetrei satului pe terasele superioare ale râului
Mănăstirea Bociulești () [Corola-website/Science/332935_a_334264]
-
dar și ca reședință de către acesta în timpul luptelor pe care le-a dus cu Vasile Lupu. Numele de Bociulești în tradiția orală ar avea două origini, fie de la bocetele familiilor boierilor trădători ori cârcotași, surghiuniți și decapitați aici, fie de la bocetelor sătenilor ale căror case, cimitir și biserică ar fi fost distruse de viiturile Bistriței (ceea ce dealtfel a și determinat ulterior strămutarea vetrei satului pe terasele superioare ale râului). De numele mănăstirii, se leagă și o legendă locală care asociază existența
Mănăstirea Bociulești () [Corola-website/Science/332935_a_334264]