1,229 matches
-
albaștri de apă neîncepută. Blocuri rezidențiale cu trei etaje de-abia se Întrezăreau În capătul aleilor particulare Înțesate de mașini parcate ciorchine, rumegătoare de metal moțăind În soare. Și peste tot se profilau pe cer antenele de satelit ca niște boluri de cerșetori. Cred că sînt sute de antene. Cel puțin la televiziune n-au renunțat. — Ascultă soarele cu alea, Charles. Așteaptă să vină un soi nou de lumină. Urmînd drumul care urca panta unui deal aranjat de peisagiști, am trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să se petreacă atât de simplu.“ Îi aprinseseră soba și picoti în căldura surcelelor care scânteiau. Se-nnopta devreme, dar tot mai erau două ore până la șapte. Chiar în dreptul lui, lângă pat, se zărea un tablou cu cireșe într-un bol de pământ și pătrunse în el cu papilele limbii, apoi cu corpul întreg, ca într-o hipnoză. Ajutoarea bucătăresei era acolo, cu șorțul ei și cu rădăcinile părului mirosind a fiertură. — Câți ani ai? Ești de-aici, de prin satele
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
unde ditamai grămada de oameni la patru ace se adunaseră, aparent, în jurul unui bar dublu cu salate. — A, super, un fel de Pizza Hut mai de Doamne ajută, zisei eu cu sarcasm. Ce sofisticat. — Bestie mică, zise Hugo. Ia un bol, umple-l cu ce vrei și, după aceea, domnii aceia de acolo o să ți le gătească, dacă îi rogi frumos. Îmi arătă vreo doi orientali mari, îndesați în uniforme albe, care stăteau în spatele unui semicerc de guri feroce de gaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
galeria Saatchi, care îmi plăcuse foarte mult în urmă cu câțiva ani. Chiar deasupra zonei unde se gătea era un mic raft pe care clienții, așezați la rând, ca la carte, după cele mai stricte reguli de politețe englezească, puneau bolurile cu mâncare. M-am uitat cu mai mare atenție la ce conținea barul și trebuie să recunosc că am fost impresionată. În afară de diferite tipuri de tăiței și orez, erau acolo creveți cruzi, calmari, bibani și toate tipurile de cărnuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
după care lăsă totul să se înăbușe. Când turnă sosul, citronela sfârâitoare, în combinație cu celelalte ingrediente, făcu să se ridice un singur nor de vapori dulce-acrișori. Am inspirat cu plăcerea parfumul. După care a răsturnat întregul amestec înapoi în bolul meu, fără să dea măcar un strop pe alături. — Mulțumesc, zisei eu, întorcându-mă la masă cât puteam de repede. Practic, cum m-am așezat am și luat o înghițitură. — Cum e, fomilă? întrebă Hugo răbdător, așezându-se în fața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mă duc după aceea să mai iau. — Nici gând. Doar n-o să stai să-mi numeri dumicații ca un sărăntoc nemâncat, ca să mă faci să mă simt vinovat. Du-te, fuguța! Zis și făcut. Stăteam la coadă la grătar, cu bolul plin din nou (orez cu carne de crab, muguri de bambus și fasole încolțită) când cineva din spatele meu îmi ciufuli părul. La început am crezut că e Tim, un prieten de-al meu, jurnalist, care lucra la ziarul Herald, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pufoasă și drăguță, zâmbindu-mi. Ce cauți aici? zise ea, surprinsă, lucru care nu mă flata. — De ce, nu-s destul de trendy? Sau nu-s pe val? Am îmbrățișat-o cum am putut având în vedere că amândouă aveam în brațe boluri pline ochi cu mâncare. Am venit cu un prieten care locuiește după colț. Tu? Îmi arătă persoana din spatele ei. — Gita m-a adus. Zice că vine pe aici tot timpul. Gita, ea e Sam, una dintre cele mai vechi prietene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
studiat și voit exotic, de genul celor pe care numai femeile asiatice pot să-l susțină; o femeie din vest costumată astfel ar fi arătat la fel de ieftin ca o aspirantă la glorie 1. Bucătarul îmi făcea semn să-i dau bolul, așa că l-am pus pe bar, în timp ce Gita, cu degetele încărcate cu inele de aur, îmi întinse mâna. Nu mai văzusem pe cineva purtând aur de vreo zece ani, dar pe ea arăta minunat, punându-i în evidență pielea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ani. Țin foarte bine minte ce-mi spui. Avea o voce joasă; pun pariu că se străduise din greu să capete un registru mai profund. Chiar aveam un dinte împotriva ei. — Sam, uite, e gata mâncarea ta. Mi-am luat bolul, iar Janey și Gita le-au înmânat pe ale lor bucătarului. Cred că mai bine mă duc să mănânc cât e cald. Voi unde stați? — Acolo, zise Janey, arătând spre o masă lângă fereastră, de cealaltă parte a camerei. — Treci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Voi unde stați? — Acolo, zise Janey, arătând spre o masă lângă fereastră, de cealaltă parte a camerei. — Treci pe la noi să ne saluți mai încolo. Hugo nu era la masă când m-am întors; apăru după ceva timp, cu un bol cu carne de vită și orez cu ardei iuți și sos de alune. — Cu cine vorbeai? L-am pus la curent. Părea interesat. — Nu numai că am șansa să o întâlnesc pe iubita lui Helen, cea negreșit suferindă de atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dusă la clinica Binet ori cam așa ceva) părea a-l Împiedica să se concentreze asupra chestiunii foarte personale și importante despre care voiam să-i vorbesc. Pe o masă dintr-un fel de mic vestibul, pe care ședea Înainte un bol cu peștișorii aurii, se afla acum un teanc de reviste Punch legate - totul arăta cu totul altfel. Altfel erau și uniformele Înzorzonate ale chelnerițelor, nici una nefiind la fel de nostimă ca una anume pe care mi-o aminteam foarte clar. Cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
se zărea nimic la orizont. Păreai gata să spui ceva. Nu? Bine, atunci, de ce să strici un obicei de-o viață? am continuat eu. Doar nu vrem să-ncepem să creăm precedente, nu? —Tată, taci, a mormăit Ben obosit către bolul cu hrană umezită. N-am chef. Oricum... știi tu. —Pardon? Adică, îmi cer iertare. (Da, îmi cerusem iertare pentru comentariul tăios, dar de ce să fi zis și pardon?) Cum adică știi tu? — Păi, și păru din nou jenat când împinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cu hrană umezită. N-am chef. Oricum... știi tu. —Pardon? Adică, îmi cer iertare. (Da, îmi cerusem iertare pentru comentariul tăios, dar de ce să fi zis și pardon?) Cum adică știi tu? — Păi, și păru din nou jenat când împinse bolul la o parte, lăsându-se pe spate în scaun. Știi tu... seara trecută. Cu asta chiar m-au trecut fiorii. Nimic din ce știam eu din cele petrecute înainte, pe timpul sau după cina din seara trecută n-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
nenumărații oaspeți pe care Îi invitase tot Întrebau de ea. Unde era? I-am zărit pe Camille, Eugenie, fiica ei de șaptesprezece ani, Henri și Lauren Înșirați pe carpetele de blană de oaie de lângă foc, ronțăind flocon de Megève din boluri. Poate știau unde trebuise Marci să meargă. Eu și Hunter am mers până la ei să stăm puțin de vorbă. Are loc o reînviere a modei cizmelor de cosmonaut care se purtau În anii ’80, spunea Camille, care era Încălțată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
său și răspunzându-i cu toată puterea. Cred că ești moartă de foame, a spus Tom într-un final, apoi a deschis larg ușa și a primit-o în coșciugul modest pe care îl numea cameră. I-a pregătit un bol de fulgi Cheerio, i-a turnat un pahar cu suc de portocale și, până a apucat să-și facă o cafea pentru el, atât paharul, cât și bolul erau goale. A întrebat-o dacă mai vrea ceva și, când ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
în coșciugul modest pe care îl numea cameră. I-a pregătit un bol de fulgi Cheerio, i-a turnat un pahar cu suc de portocale și, până a apucat să-și facă o cafea pentru el, atât paharul, cât și bolul erau goale. A întrebat-o dacă mai vrea ceva și, când ea a dat din cap că da și a zâmbit, s-a apucat să-i facă vreo două friganele, pe care ea le-a aruncat într-o băltoacă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cu toată prietenia, vă anunț că dacă rupeți contractul, va trebui să-mi apăr interesele. Vă deranjează dacă fumez? — Serviți un trabuc. — Vă deranjează dacă-mi fac o pipă? Domnul Stein Începu să Îndese un tutun gălbui și dulceag În bolul pipei. Presupun că Eckman s-a ales cu un comision din asta? — Ah, sărmanul Eckman, spuse enigmatic domnul Stein. Mi-ar face plăcere să veniți și s-o vedeți pe doamna Eckman. E foarte Îngrijorată. — Dacă a fost vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
sale. — Sunteți un prieten de familie? sugeră Myatt. — Oh, sărmanul Eckman și cu mine am fost destul de apropiați În ultima vreme, spuse domnul Stein, deschizând larg o ușă care dădea Într-un salon mare și strălucitor, unde un pian, un bol de flori și câteva fotolii de inox erau scăldate În aerul galben-pal. Iată, Emma, spuse domnul Stein, l-am convins pe domnul Carleton Myatt să vină să te vadă. Nu existau colțuri Întunecate În Încăpere și n-aveai unde să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
bilet împăturit și înotă, șerpui, pe pat în sus, spre mine, nici un obstacol nu-i aținu calea. Am visat că stăteam pe o bancă lungă, de lemn, în Muzeul din Naxos. Eram înconjurat de vitrine de sticlă pline de obiecte, boluri și urne străvechi, monede de aur, bijuterii și unelte. În dulapurile mai înalte se aflau statui de marmură pe jumătate distruse, fiecare cu propria listă de răni; fețe lipsă, brațe sau picioare lipsă, înlocuite cu tije de oțel lustruit. Unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Îi mângâie ușor sexul, era excitant și liniștitor totodată. Michel luă două comprimate de Mepronizin și reuși să adoarmă. Pe la trei noaptea, Annabelle se ridică din pat, Își puse un capot și coborî În bucătărie. Căutând În bufet, găsi un bol pe care Îi era gravat numele: i-l dăruise nașa ei când Împlinise zece ani. În bol, pisă cu grijă conținutul unui tub de Rohypnol, adăugă un pic de apă și zahăr. Nu simțea nimic, doar o tristețe de ordin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
să adoarmă. Pe la trei noaptea, Annabelle se ridică din pat, Își puse un capot și coborî În bucătărie. Căutând În bufet, găsi un bol pe care Îi era gravat numele: i-l dăruise nașa ei când Împlinise zece ani. În bol, pisă cu grijă conținutul unui tub de Rohypnol, adăugă un pic de apă și zahăr. Nu simțea nimic, doar o tristețe de ordin extrem de general, aproape metafizică. Așa era organizată viața, se gândea ea; În trupul ei se produsese o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
gratuit cu oricare dintre noi dorești, spuse Jung. — N-am nevoie. Domnilor, poate ați uitat, eu chiar sunt Napoleon, spuse cel care chiar era Napoleon. — În plus, o să botezăm un complex cu numele tău, continuă Freud, trăgând În fața sa un bol plin cu ciorbă de urzici. — Există deja unul. Îl au americanii, nu se lăsă Napoleon. — Cu cine crezi că vorbești? rânji Adler. Noi am descoperit complexul supereroului și i-am convins pe americani că-l posedă! — Și tot noi am
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
n-avea decât să-i povestească el, adulterinul naibii, să se căiască! N-avea să mai fie cazul. Când am făcut vizionarea de control cu Andreea, am aflat vestea cea mare. Eram În bucătăria lui Sorin, deșertam alune Într-un bol, Cristina scotea niște beri de la rece. A venit lângă mine la masă, stăteam În picioare, umăr la umăr, mi-aduc aminte că mirosea a lăcrămioare. Sau cam așa ceva. - Mă despart de Cătă! Cum așa? De unde până unde? Din Spania! De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
sunteți de acord cu mine în privința asta. Credeam că vi se pare snobism toată treaba asta cu colecționarea operelor de artă moderne. Hilary făcu ochii mari și preț de câteva secunde se abținu să răspundă. Întinse mâna stângă spre un bol cu fructe așezat între două sfeșnice de argint și rupse un mic ciorchine de struguri, începând să-i decojească încet boabele, introducându-și unghia lungă între coajă și pulpa vineție. — Ne-am mai întâlnit oare undeva? întrebă ea brusc. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
sfârșit. Până urmă, Își spuse, probabil că-i vorba doar de insomnie. Trebuie să fie mulți care să sufere de așa ceva. Lumina lumii Când ne văzu intrând pe ușă, barmanul Își ridică privirile-n sus, apoi se-ntinse și acoperi bolurile cu gustări gratuite. — Dă-mi o bere, Îi spusei. Luă sticla, Îi scoase capacul cu desfăcătorul și rămase așa, cu paharul În mână. Îi pusei banu’ pe tejghea și atunci Împinse berea spre mine. — Ție ce-ți dau? Îl Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]