1,995 matches
-
să fiu ca ei, dar ceva din mine adânc înrădăcinat în inimă și minte, nu mă lasă. Nu plâng! „Un bărbat adevărat nu plânge!”, îmi sună în urechi cuvintele tatălui meu, de când eram de o șchioapă și mă loveam în bolovanii de pe drum. Și acum mă lovesc, dar mă lovesc de răutăți, nedreptăți, trădări și ironii ale vieții de zi cu zi. Nu, un bărbat adevărat nu plânge, suferă cu demnitatea pe care ai sădit-o în mine, tată! Aș avea
“Ah, aceşti adolescenţi”. In: ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
holul de piatră în care s-au trezit când au intrat, o cameră austeră și întunecată, luminată numai de lămpi cu gaz până în momentul când Prepelicarul deschise larg o fereastră cu oglindă. Nu era mobilată, dar felurite bucăți de piatră, bolovani și două sculpturi erotice frumos detaliate erau înșirate pe lângă pereți. Lui Vultur-în-Zbor i se păru o încăpere neprietenoasă. Era aproximativ pătrată, deși se îngusta la capătul îndepărtat, acolo unde se găsea o ușă închisă. Prepelicarul se îndreptă către ușă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Vasile Filip Mai ninge și la Brive din când în când, De două ori aproape într-un an. Aicea ninge cătinel și blând, Dar tot poți face câte-un bolovan. Eu într-o iarnă chiar mi-am pus în gând Să fac doi oameni din acel... troian; Mai ninge și la Brive din când în când, De două ori aproape într-un an. Îmi și aduc aminte că-ntr-un
Ninge şi la Brive. In: RONDELURI by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/519_a_743]
-
de brațul său metalic coletul Învelit În ziare Îngălbenite, pătate de sânge și grăsime, „că răul cel mare nu se află În dumneavoastră, ci În altă parte sau n-am spus? Ce credeți că e-aici?” mai adăugă el. „Un bolovan”, răspunse Noimann. „Nu sunteți departe de adevăr”, făcu celălalt. „Am aici ceva ce poate să vă aducă aminte și de bolovani...” Și, desfăcând cingătoarea care lega cruciș ambalajul, ciungul lăsă să lunece pe pieptul lui Noimann ceva ce semăna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În dumneavoastră, ci În altă parte sau n-am spus? Ce credeți că e-aici?” mai adăugă el. „Un bolovan”, răspunse Noimann. „Nu sunteți departe de adevăr”, făcu celălalt. „Am aici ceva ce poate să vă aducă aminte și de bolovani...” Și, desfăcând cingătoarea care lega cruciș ambalajul, ciungul lăsă să lunece pe pieptul lui Noimann ceva ce semăna cu un picior... „Iată și piciorul dumneavoastră metric”, glumi el. „Acum, chiar dacă ați vrea, n-o să-i mai puteți cânta În strună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ca un pat fără perne... Iar una cu sâni e ca unul cu perne. În ce mă privește”, mormăi inginerul, „prefer de cele mai multe ori să dorm pe-o suprafață tare, pe pământul gol sau pe o scândură negeluită, cu un bolovan sub cap, decât să mă folosesc de o saltea...” Simțindu-se, pesemne, ofensată, femeia care zăcea dezbrăcată Între ei, oprindu-se din chițcăit, spuse: „Ce bădărani!”. Afară, Oliver scoase un cârâit prelung. Înfipte adânc În solul umed, rădăcinile ce i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
clătinau În bătaia vîntului de seară. Comparația, totuși, se vedea de la o poștă că fusese trasă de păr. Cum poți asemăna, fie și În glumă, un ochi cu o ciutură ce se cufundă În adânc și pe altul cu un bolovan ce se Învârte plutind În hăul cosmic? Oliver se aștepta din partea profesorului la mai multă coerență. Apoi, În salon nu adia nici un fel de vânt, prin urmare cum ar fi putut scârțâi Oliver, chiar dacă ar fi fost cumpănă? În afară de aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și plăcerea ta de a fugi prin ploaie Într-un asemenea decor era una adevărată. Când În sfârșit te-ai adăpostit lângă trupurile lor ude și cu mirosuri amestecate, ploaia Începea să contenească și raze timide de soare picurau printre bolovanii de nori. Atunci a apărut dinspre câmp, dar parcă de pe alt drum decât cel care venea din pădure, o căruță cu loitre Înalte și plină până la marginea scândurilor cu iarbă. Căruța venea În viteză și pe capră era un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mai bine, apoi l-a întrebat care era drumul spre palatul Longestilei și cum să-l ocolească pe acela al Alcinei. Astolfo l-a sfătuit s-o apuce pe drumul din stînga deși acesta era plin de hârtoape și de bolovani. El l-a prevestit că, pe acestă cale avea să întâlnească piedici serioase; cete întregi de monștri aveau să-i iasă înainte, puși de Alcina să-i împiedice supușii de a fugi de pe pământul său. Rogero îi mulțumi mirtului și
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
inelului său. Ea a desfăcut, unul după altul, toate talismanele și toate farmecele pe care le-a găsit, sfărâmând pecețile,arzând chipurile și desfăcând toate nodurile vrăjitorești. Apoi trecând peste câmpii, ea a descântat toate victimele prefăcute în copaci, fântâni, bolovani sau animale. Văzându-se dezlegați de vrajă, toți cavalerii aceștia au jurat recunoștință veșnică eliberatoarei lor. Apoi, cu toții s-au grăbit spre pământurile bunei Longestilla de unde a plecat fiecare spre patria sa. Astolfo a fost primul pe care Melissa l-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
mai atrage cu umbra șirăcoarea ta. Bolta-ți nu va mai adăposti nici ciobanii și nici oile. Nici tu, fântână rece și limpede nu vei scăpa furiei lui Roland! El a aruncat în aceasta trunchiuri de copaci smulși din pământ, bolovani rupți din stâncă, buruieni desrădăcinate, pline de pământ, ierburi și tufișuri întregi pentru a o înfunda și a-i tulbura apele. În cele din urmă, vlăguit de atâtea sforțări, plin de sudosre și cu răsuflarea tăiată, Roland s-a trântit
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
l-am trăit Mustrare, ispășire, ofrandă de pe munte Mi-aduc în piept toți morții, cu care-am pătimit” (Autorul) Sunt împovărat când scriu: și de crucea bătrâneții, 91 de ani fără două luni, și de greul amintirilor de atunci, nepăsători bolovani de beton, de nimeni cercetați . Istoricii tac ca ascunși după obloane ferecate, ronțăind resturi și scursuri de la mai marii zilei, iar alții tari la minte, lătrători de profesie, corbii tuturor ospețelor, ne împroașcă, ne murdăresc și ne torturează veșnic cu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
ca o coptură din stâncă să se desprindă și să-i strivească trupul. Aici el a îndurat: „Nopți de cazne, nopți de smoală Cu fiori de bezne-adânci, Oameni vii în pielea goală Dăltuind în negre stânci.” Iar cei care sfărâmau bolovanii cu barosul, cântau: „În stânci izbim ciocanul greu În aer sar scântei mereu, Deasupra noastră n-avem cer Că așa-i viața de miner. Și când ieșim flămânzi și goi Ne doare că lumina sa Pământul ține-o lume rea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
a pregătit hangița de mâncare, că leșin de foame - a intervenit profesorul. ― Stai să vezi foame după ce îi începe instrucția, frate! Acuma, de bine de rău, mai găsești ceva pe fundul traistei, da’ atunci... Atunci ai să te întrebi dacă bolovanul de care tocmai te-ai împiedecat nu-i bun de mâncare - l-a tachinat țârcovnicul, râzând cu poftă. ― Mai bine priviți la hangiță - i-a îndemnat povestitorul. Uite-o în pragul bucătăriei, îmbrăcată cum știți voi... Să leșini când o
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
suplimentare erau trimise spre Orhei și Cetatea Albă. Două regimente de ieniceri porneau spre Cetatea Neamțului. Grosul armatei era convocat peste două zile pe malul pârâului numit Valea Albă. Acolo, se pare, voievodul blocase trecerea cu trunchiuri de brazi și bolovani și Își Întărise pozițiile cu fortificații din lemn pentru arcași. Căpitanul cunoștea bine locul numit Valea Albă. Era un luminiș strâmt, mărginit de păduri, În pantă de la nord-vest spre sud-est. Retragerea spre Înălțimile munților era dificilă. Nici o desfășurare de cavalerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
voia, poate, să ajungă undeva. Abia acum voievodul putea privi, În voie, Valea Bistriței. Nu era, nicăieri, nici un drum bătătorit. Erau doar poteci făcute de animalele pădurii În căutare de apă proaspătă. Șuvoaiele pârâului se Învolburau mai jos, bolborosind printre bolovani. Pe ambele maluri se ridicau brazi bătrâni, scorojiți, trăitori ai vremurilor de demult. Mai sus se ridicau alte creste, umbrite de alte păduri de brad. Era un fel de muzică În toată acea Înfățișare a naturii, o Învolburare armonioasă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
călăuzește pașii spre necunoscut. Și, deodată, Înțelese Încotro Își duce singurătățile și povara Înfrângerii. Locurile nu Îi erau deloc străine. Drumul era lung și ocrotit de munți. Mai erau de trecut multe văi unde râurile cădeau În mici cascade peste bolovanii uriași și mai erau de urcat multe pante abrupte, pe unde nu călcase picior de om. Dar, cu voia Domnului, În câteva zile avea să ajungă. Iar acolo se afla capătul drumului. Bătu ușor coama neagră a calului și Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de dreapta , cu spate alb PRETTY BOBBY ( centrat, în partea de sus a paginii) Pagină separată, de dreapta O curte mică se deschide în spatele zidurilor înalte ale unei case din Bombay ca o glastră micuță în mijlocul unui teren plin de bolovani enormi. Zgomotul după-amiezii și larma de la Falkland Road au rămas undeva, în urmă, de cealaltă parte a zidului. Înăuntru, un tânăr mătură podeaua. O face cam fără chef, vânturând mătura la distanță de picioarele sale lungi, cu o mișcare nervoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
șaua sa care se balansează, Jonathan se uită cu ochii pe jumătate închiși prin căldură la lumea care pare a fi permanent pe punctul de a se evapora. Treptat, nivelul solului se ridică și se întrerupe într-un strat de bolovani și piatră rotundă. Trec prin gâtul unei văi, urmând cursul secat al unui râu. Stâncile abrupte se ridică de o parte și de cealaltă, unde tufișuri noduroase se agață de fața stâncii ca niște căpuși pe burta unei vaci. Drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Eu te-oi iubi, o veșnicie! Cizelare divină Am să mă las o vreme un om fără simțire, Un om fără vedere și fără de auz. Mirosul să-mi lipsească, nici sete de iubire, Să fiu un boț de-argilă, un bolovan confuz. Avea-vei tu putere să modelezi din mine, Cu razele-ți din suflet, cu ochii, cizelând? Putea-vei să insufli de-acum în nemurire, în inima-mi pustie, IUBIRE, doar iubind? Simți-vei cum din mine tresar a vieții
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Taie-i gâtul și toarnă sângele în castron! — Nu... nu pot. Simt că sunt cât pe ce să leșin. Țineți-vă tare, doamnă, zice An-te-hai. E sfârșitul! Ultimul lucru pe care mi-l amintesc e că am turnat vin peste bolovanii de pavaj pe care zăceau însângerați peștele, capul pocului și cocoșul. În drum spre palanchin, vomit. An-te-hai îmi spune că în fiecare zi pe Poarta Tunetului și Furtunii e adus un porc, care e sacrificat până la amiază. Porcii fără cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fără blană al pisicii, care plutește în puț. An-te-hai mă avertizează să fiu atentă de fiecare dată când beau un castron de supă sau fac o plimbare în grădină. E convins că rivalele mele și-au pus eunucii să slăbească bolovani sau să sape gropi în drumul meu pentru a mă face să mă împiedic. Când îi atrag atenția că exagerează, An-te-hai îmi spune o istorie despre o concubină geloasă care și-a instruit eunucul să desfacă o placă de ceramică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în viață, poți deveni ridicol. În această retragere totală și exaltat de inimitabilele întrulocări, sorbeam cuvintele cu voce tare. Trebuie să adaog că, în asemenea plăceri, nu mă potriveam cu nimeni. Tulburat de lectură, seara ieșeam pe străzile pavate cu bolovani. Din mahalale ajungeai ușor în centru. În calda atmosferă a zilelor de primăvară, promenada tîrgului împrumuta frivolitatea toaletelor dezgolite și a sîngelui înfierbîntat, ceea ce mă azvîrlea într-o grea criză de mizantropie. Din toate părțile curgeau șuvoaie de carne vie
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
maxilarul omului scăpa în jos. O vreme nu s-a auzit decît răsuflarea sa. Edificat, părăsi apoi ușa, lăsînd bărbătește în urmă un iz de usturoi. Pictorul locuia la marginea tîrgului, dincolo de pîrîul către care cobora o stradă pietruită cu bolovani rotunzi. Între ei hodinea nestingherită putreziciunea frunzelor, a dopurilor, hîrtiilor și mai ales praful. De pe acoperiș miorlăia un motan. Tolănit pe trotuar, un cățel mă privi castaniu și moale, nehotărît dacă să se ferească din cale au ba. Cu labe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
abătea fără milă asupra bietei lighioane. Dopată în acest mod, mîrțoaga o lua la pas, scuturînd din cînd în cînd urechile de măgar ale unei căpățîni scheletice. Cu acest sicriu învățătorul căra bostani și buruiene pentru vacă iar cîteodată chiar bolovani la casa ce o plănuia feciorului mai mic care încă era elev. În cămașa sinilie din mînecile căreia ieșeau, ca niște vreascuri, brațele vînjoase, abia atunci bătrînul căpăta un aer de învățător. Avea mîini de dascăl vechi, care, în decursul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]