1,005 matches
-
nepot, Costică. ― Hai, soacră, hai, nu sta, să-ți iei și tălică nițel porumb, că oamenii se îndeasă la pomană și pe urmă degeaba te-ai mai duce! strigă Pavel sfătos, înapoindu-se degrabă la conac. ― Fire-ar a dracului! bombăni baba, văzîndu-și de treburi, parcă nici nu I-ar fi văzut și nici auzit. În vreme ce mulțimea se îmbrîncea în jurul magaziilor, unii mai îndrăzneți se ciorovăiau din pricina vitelor. Marin Stan scoase din grajduri o pereche de boi și voia să-i
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de indignare: ― Domnule prefect, aici e un sat de criminali! Aici s-au comis omoruri!... Aici trebuie să... ― Calm, calm, domnule maior! zise Baloleanu speriat. Sarcina noastră e prea dureroasă și tocmai de aceea trebuie să ne păstrăm sângele rece. Bombănind și scrâșnind înjurături, maiorul conduse pe Baloleanu direct la biserică. Un preot tinerel și spân, în odăjdii, aștepta în poartă, cu o față onctuoasă și îngrozită, căci, adineaori, maiorul Tănăsescu îl înjurase și-i făgăduise că-l va împușca. ― Domnule
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Pușca era grea pentru brațul lui găurit și țeava cu cămașa în vârf se bălăbănea ca bătută de vânt. Stătură așa un răstimp, împrejur liniște mare și nici o mișcare, parcă satul ar fi fost mort. Ușa cârciumii era închisă. Petre bombănea și scrâșnea, așteptând cine știe ce minune. Atunci din vale, pe uliță, spre curtea lui Iuga, auzi glasul babei Ioana, supărat ca totdeauna: ― Păsărelele mamei, păsărele, păsări... ― Maica Ioana tot cu găinile ei ș-acuma, nea Petrică, auzi? zise Ilie bucuros c-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu contenea chemările, uitîndu-se doar din când în când mai urât spre cârciumă, de unde venea zgomotul armelor: ― Păsărelele mamei... fire-ați ai dracului cu focurile voastre să fiți!... Păsări, păsări, veniți la maica! Apoi deodată se răsuci pe loc, mânioasă, bombănind: ― Fire-ați ai dra... Se prăbuși zvîrcolindu-se și mișcând numai buzele, fără glas. Trăsura cu prefectul Baloleanu și primul-procuror, escortată de trompetul batalionului pe care maiorul îl trimisese cu ordine la grosul trupei, opri pe bătătura cârciumii, înconjurată de soldații
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu credeți că țăranul va fi vreodată mulțumit. Dacă mâine îi dați pământ de pomană, are să vă ceară pe urmă vite și unelte de pomană, pe urmă bani de pomană... veșnic câte ceva!... ― Până una-alta au fost satisfăcuți cu gloanțe! bombăni Grigore întunecat. ― Poate ai fi vrut dumneata, cucoane, să le dea plăcinte calde și felicitări oficiale? strigă arendașul, umflîndu-se. Îmi pare rău! Apoi dacă dumneavoastră, care ați pătimit ca nimeni altul, puteți vorbi, ce să mai zicem de cei care
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ținere de minte... Hangiul le puse la mijloc cartonul cu cei șase mititei, muștarul, scobitorile și pâinea. Rămase în picioare până ce Costică se scobi în toate buzunarele, încropind suma cuvenită. — Ce te-oi fi încoțopenind așa, cu mâna întinsă ? îl bombăni Ologu, privind cum își ia monedele de pe masă. Ți-o fi frică de țeapă ? Că plecăm fără să plătim ? Păi, unde să plecăm, șefu’, că de-aici până la ușă facem o juma’ de oră... Mai și ciocănim, boncănim și huruim
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
trecem pe-acolo, spuse și Maca, oprindu-se în ușă și privind înapoi. Am înțeles, spuse bătrânul Coropciuc. Vă scriu în registru. — Treci la Jenică, adăugă Maca. Dacă tot e atât de lipsit de noroc nu mai contează... — Degeaba râzi, bombăni Jenică în urma lui. Ar trebui date legi speciale de protecție pentru noi, ăștia fără noroc, în loc să râdeți de noi. Ar trebui subvenții de la stat... Cum știi dacă cineva are sau nu are noroc ? Poate că e norocos și nu știe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a face cu oamenii. Ar trebui să râzi puțin. Ar trebui să scrii. Și ar trebui să porți haine mult mai de calitate. Nu i-am spus că mă gândeam să lucrez pentru o organizație non-profit. Ar fi Început să bombăne despre cum campania lui de a lupta contra spălării creierului meu de către ai mei eșuase și ar fi stat deprimat la masă toată seara. Încercasem o dată, În treacăt, să menționez că mă gândeam să mă duc la un interviu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
lui și, deci, o sărbătorise cu asupra de măsură. Dau să-l scol: grea operațiune! În fine, după vreo două minute, face ochi: cam tulburi. Privește debusolat în jur și scoate onomatopee indescifrabile. Îl rog să ne lase. Pleacă scîrbit, bombănind. M-au cuprins remușcările: chiar, o fi etic să trezești un artist care visează?!... Ghinion onomastic 1996. Particip, la Buzău, la Festivalul "Ion Băieșu", cu spectacolul Crăiasa fără cusur după G. Călinescu realizat cu trupa Teatrului "Luceafărul". Președintele juriului, regretatul
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
prăpastiei. Prietenii țineau tare mult la mine; inventam jocuri, povesteam tot felul de basme, eram căpetenia celor ce dădeau iama prin livezi după smochine, migdale, prune. Ne ghiftuiam de minune și alergam cât ne țineau picioarele, desculți. Geronimo, taică-meu, bombănea, asta numai dacă i se plângea mama vitregă. Devenea de-a dreptul sever și o dată m-a bătut fiindcă i-am furat o sulă. Vânătăile le-am avut cam o lună: avea mâini mari și puternice, și știa să se
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
în plus ar fi fost de mare ajutor pentru a salva familia de la mizeria ce-o aștepta. Erau mai multe guri de hrănit, iar vederea începea să-l lase, în unele momente i se lăsa o ceață pe ochi. Caterina bombănea, arțăgoasă, fără să știe ce-o așteaptă; și ea suferea, sărmana, între ciocan și nicovală, între dorința de a-și vedea fiul în sutană și scutit de o viață de obidă și suferință, și cea de a-l lăsa să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
surâzând și-mi desfăceam brațele ca semn că mă predau: doar atunci ieșeau din ascunzișuri și mă înconjurau. Cât soare ascunde ochii acelor copii! Trupșoarele lor însă sunt ciupite și cocârjate de slabe ce sunt și de boli. Unii doar bombănesc ceva, sunt deja pradă unor ținuturi sterpe tot mai resimțite în vegetație și peisaj. Uneori nu e nici o diferență între un copil și un pietroi:ambele stau acolo și se uită cum trece timpul. Sunt ocazii în care se amuză
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
lanțuri la picioare, mai mult de două sute, răsculații au fost transferați la Monteleone și îmbarcați spre Napoli, unde au ajuns pe opt noiembrie la bordul a patru corăbii: pe catargul fiecăreia atârna spânzurat un cadavru. În portul de la Napoli mulțimea bombănea și rânjea zgomotos, stârnită de Jacopo Antonio Marta. Morții aceia atârnați de catarg sunt pietre de moară pe conștiința lui fra' Tommaso Campanella. Fra' Tommaso nu zicea nimic, lanțurile de la picioare scoteau un zgomot sinistru. Căuta din priviri un chip
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
că e Îndatorirea fiului mortului să se ocupe de asta. O nouă reacție de surpriză În audiență, căci acest gen de Îndatorire nu este treaba tinerilor, ci a bătrânilor, iar mortul mai are un frate În viață, pe Claudius: „Bătrânii bombăniră: astfel de semne erau treaba stăpânilor și a bătrânilor, nu a tinerilor; nimic bun nu poate ieși din ceva făcut pe la spatele unui stăpân; era clar că Horațio nu era unul dintre cei care știu cum stau lucrurile.” Laura Bohannan
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
cu un reflector și cîteva elemente de decor un scaun, silueta unui copăcel, pe ramurile căruia butaforul teatrului a agățat niște frunze pentru totdeauna verzi; tot mai tîrziu vom înțelege că este un spațiu al disperării.) Gh. Popescu unu: (intră bombănind, bombănind, bombănind...; atinge cîteva obiecte, ca și cum ar vrea să facă ordine, dar nu e vorba decît de ticuri; își scoate halatul și își pune cravata, ceea ce va dura destul de mult...) M-am săturat! M-am săturat și gata! Să mă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
un reflector și cîteva elemente de decor un scaun, silueta unui copăcel, pe ramurile căruia butaforul teatrului a agățat niște frunze pentru totdeauna verzi; tot mai tîrziu vom înțelege că este un spațiu al disperării.) Gh. Popescu unu: (intră bombănind, bombănind, bombănind...; atinge cîteva obiecte, ca și cum ar vrea să facă ordine, dar nu e vorba decît de ticuri; își scoate halatul și își pune cravata, ceea ce va dura destul de mult...) M-am săturat! M-am săturat și gata! Să mă mai
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
reflector și cîteva elemente de decor un scaun, silueta unui copăcel, pe ramurile căruia butaforul teatrului a agățat niște frunze pentru totdeauna verzi; tot mai tîrziu vom înțelege că este un spațiu al disperării.) Gh. Popescu unu: (intră bombănind, bombănind, bombănind...; atinge cîteva obiecte, ca și cum ar vrea să facă ordine, dar nu e vorba decît de ticuri; își scoate halatul și își pune cravata, ceea ce va dura destul de mult...) M-am săturat! M-am săturat și gata! Să mă mai lase
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
aproape invadată, la drept vorbind de Ceaușescu. Apropierea unei noi ierni, mai glaciale în casă decât afară, se adăuga noilor restricții alimentare, care ajunseseră să îi scoată din minți nu numai pe cumpărători, ci și pe vânzătoare. Până atunci, chiar dacă bombăneau, ele erau de fapt satisfăcute de penuria care le deschidea căi nebănuite de îmbogățire prin vânzarea cu suprapreț a puținelor mărfuri care mai ajungeau la magazine. Or, noile reguli le obligau acum să vândă doar "pe buletin", exclusiv clienților arondați
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
ținuta cărților, niciunul dintre panseurile sale nu stătea în picioare. Bastiat le aduna unul câte unul cu sângele rece cel mai ironic și mai detașat din lume, apoi le spărgea în mii de bucăți. Sofistul nostru, asudând, respirând greu și bombănind plin de nemulțumire, fu redus la a-i reproșa că le sparge întotdeauna în același fel. Dar aplauzele galeriei l-au convins pe Bastiat că această manieră era cea bună, iar domnul Proudhon, înciudat și confuz, se grăbi să abandoneze
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
nu prea le surâdea ideea. „Chiar trebuie să facem așa ceva?”, a Întrebat una dintre doamne cu o voce plângăcioasă. „Nu”, i-am răspuns entuziasmat, „nu sunteți obligați, ci aveți dreptul să o faceți!”. Cu toții s-au Întors la birourile lor, bombănind ceva În legătură cu o „altă idee de om nebun”. Primeam comenzi de 10.000 de dolari sau mai mult cam o dată la două săptămâni. Totuși, după ce am instalat clopotul, au trecut aproape șase săptămâni fără astfel de comenzi. Ceva nu părea
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
apucă o prăjină lungă, de sapă și-i crestă vîrful cu un briceag, ca să vîre acolo scrisoarea și s-o predea astfel oamenilor din ambarcațiune, fără ca aceasta să se apropie și mai mult de vas. între timp, Ahab citea, parcă bombănind: Ă Domnul Har... da, domnul Harry - pun rămășag că-i de la nevasta omului, e un scris fin, de femeie - da, domnul Harry Macey, de pe vasul Ieroboam... Păi, e chiar Macey, mortul! Ă Sărmanul, sărmanul! oftă Mayhew. Și-i tocmai de la
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ajunse din urmă, fiind mînată de vînt; în clipa aceea pînzele ei trufașe se dezumflară ca niște bășici plesnite, iar de pe coca lovită a corabiei păru să se spulbere orice urmă de viață. Ă Vești proaste, ne aduce vești proaste! bombăni bătrînul de pe insula Man. Dar, pînă să-și ducă la gură pîlnia portavocei comandantul corabiei, care stătea în picioare în ambarcațiunea lui, se auzi deodată glasul lui Ahab: Ă Ai văzut-o pe Balena Albă? Ă Da, ieri. Ai văzut
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cu un reflector și cîteva elemente de decor un scaun, silueta unui copăcel, pe ramurile căruia butaforul teatrului a agățat niște frunze pentru totdeauna verzi; tot mai tîrziu vom înțelege că este un spațiu al disperării.) Gh. Popescu unu: (intră bombănind, bombănind, bombănind...; atinge cîteva obiecte, ca și cum ar vrea să facă ordine, dar nu e vorba decît de ticuri; își scoate halatul și își pune cravata, ceea ce va dura destul de mult...) M-am săturat! M-am săturat și gata! Să mă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
un reflector și cîteva elemente de decor un scaun, silueta unui copăcel, pe ramurile căruia butaforul teatrului a agățat niște frunze pentru totdeauna verzi; tot mai tîrziu vom înțelege că este un spațiu al disperării.) Gh. Popescu unu: (intră bombănind, bombănind, bombănind...; atinge cîteva obiecte, ca și cum ar vrea să facă ordine, dar nu e vorba decît de ticuri; își scoate halatul și își pune cravata, ceea ce va dura destul de mult...) M-am săturat! M-am săturat și gata! Să mă mai
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
reflector și cîteva elemente de decor un scaun, silueta unui copăcel, pe ramurile căruia butaforul teatrului a agățat niște frunze pentru totdeauna verzi; tot mai tîrziu vom înțelege că este un spațiu al disperării.) Gh. Popescu unu: (intră bombănind, bombănind, bombănind...; atinge cîteva obiecte, ca și cum ar vrea să facă ordine, dar nu e vorba decît de ticuri; își scoate halatul și își pune cravata, ceea ce va dura destul de mult...) M-am săturat! M-am săturat și gata! Să mă mai lase
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]