5,404 matches
-
Gurău, Hură, Galeș, Trandafir, Boghean, Ignătescu sunt sigur dintre bejenari, nu pot fi din Slobozia - Filipeni cum susține autorul însemnărilor. 48 Tabelele nu sunt complete. Lipsescă 45 de categoria a IV-a, 66 de pălmași, 6 din categoria cu 2 boi și 3 din categoria cu 2. 49 Arhiva Primăriei Filipeni - Dosarul împroprietăriți în 1864. 50 Mărturia mătușii Floarea Botușanu, înregistrată în scris de Olimpia Bădăluță, în august 1960. Arhiva Olimpiei Bădălușă, în prezent, la autor. 51 Arhiva Olimpia Bădăluță. Înregistrare
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
gospodăria țărănească plătea o largă categorie de dări, ducând, în unele cazuri, la pierderea statutului social. Unealta principală pentru munca în agricultură era plugul din lemn cu cuțit de fier. Se folosea atât plugul greu pentru desțelenire, trasă de patru boi, cât și un plug ușor pentru terenuri afânate, tot din lemn, cu ramă de fier. Se cultiva grâul, secara, orzul, ovăzul, hrișca, meiul, bobul, lintea, mazărea, varza, ceapa, usturoiul, vița de vie și pomii fructiferi. Dintre cereale, grâul se cultiva
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
kg/ha. Dacă producțiile medii la ha la grâu era mai mare pe proprietățile boierești, se datora lucrărilor agricole mai bune, în primul rând a 200 arăturii, mai adâncă, făcută cu un plug greu, trasă de 4 sau chiar 6 boi. Se folosea grapa de fier care sfărâma bulgării și apoi se nivela cu o borună făcută din spini, care făcea arătura netedă. Practicarea asolamentului și rotația culturilor duceau la o producție mai mare la ha. Mai adăugăm că proprietarii Rosetti
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
V.2 Creșterea animalelor. Luncașii dorneni, renumiți crescștori de oi O relatare a unui călător străin, Antonio Graziani, prin Moldova secolului al XVII-lea, ne spune despre mulțimea și calitatea vitelor care aduceau mari venituri la export: „înjugă câte 12 boi la jug, și aceasta mai mult din pricina pășunilor prielnice, decât pentru lucratul ogorului. Tăierea unui vițel constituie o ceremonie. Căci de aici, din Moldova, se scoate acel mare număr de boi cu a căror carne se hrănescă în mare parte
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
care aduceau mari venituri la export: „înjugă câte 12 boi la jug, și aceasta mai mult din pricina pășunilor prielnice, decât pentru lucratul ogorului. Tăierea unui vițel constituie o ceremonie. Căci de aici, din Moldova, se scoate acel mare număr de boi cu a căror carne se hrănescă în mare parte nu numai popoarele vecine din Ungaria și Rusia, dar chiar polonii, germanii, ba chiar și Italia și în primul rând cetatea Veneției. Acestora elvețienii le zică boi ungurești și preferă carnea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
acel mare număr de boi cu a căror carne se hrănescă în mare parte nu numai popoarele vecine din Ungaria și Rusia, dar chiar polonii, germanii, ba chiar și Italia și în primul rând cetatea Veneției. Acestora elvețienii le zică boi ungurești și preferă carnea lor față de a altora.” Dar relatări și documente despre creșterea viilor în arealul românescă avem din antichitatea dacoromană. Un basorelief de pe columna lui Traian reprezintă întoarcerea dacilor la vetrele lor, mânând din urmă turmele de vite
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
atât boierii, cât și țăranii, realizau venituri însemnate în numerar, încât țăranii „pot să-și ducă traiul, dar să plătească și dajdiile cele mai grele pe care le cer turcii”. Tot Dimitrie Cantemir ne informează despre soiurile de cai și boi, mai mici la munte și mai mari la șes, despre faptul că, anual, pentru aprovizionarea Constantinopolului se cumpărau din Moldova 60.000 de oi, „cu carnea deosebit de gustoasă și ușor de mistuit.” „ÎRegiunile de câmpie au însă cai mai mari
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cheltuieli și datorii mari. Ne amintim că bejenarii bucovineni au venit pânăă la noul loc de așezare cu vitele care urmau carele încărcate cu puține lucruri și cu copii. Când s-a aplicat legea rurală, în 1864, mulți luncași aveau boi de tracțiune și vaci pentru lapte, la care se adăugau oi, mai multe la unii, mai puține la alții, iar păsările - găinile, gâștele, curcile, rațele, creșteau pe toloacă, pe lângă iazuri și pârâu. Proprietarii de oi, oierii mai bogați, luau suhat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de la boieri pentru care erau datori cu 3 kg de brânz pentru fiecare oaie, să dea plocoane la anumite zile constând din miei, lână, păsări, ouă și să muncească un număr de zile, la muncile agricole. Pentru pășunatul a doi boi, o vacă și 8-10 oi, țăranul era dator să secere 14 prăjini și să lucreze 3 zile cu carul și 3 zile cu palmele. Păstoritul se făcea în hotarul satului sau chiar pe moșia altui boier din afara comunei, prin organizarea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fiare de plug, seceri, lanțuri, cuie pentru construcția casei, topoare, securi, lacăte,alte obiecte pentru uzul casnic: cleștele pentru focul din vatră etc. Tot ei făceau fierul pentru legatul carelor și trăgeau șina de fier pe roată, făceau potcoave pentru boi și cai. Ei își preparau manganul, cărbunele de lemn, obținut prin ardere mocnită, în cuptoare speciale. Așa cum am mai spus, secole de-a rândul, țiganii au fost cei care au practicat meseria veche de când e fierul și țiganul. Nu-i
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de la Adrianopol din 1829, când, eliberați de monopolul turcesc, au putut stabili relații comerciale cu rile apusului Europei. Cerealele obținute pe moșiile țărănești luau drumul lung al Galațiului, unde era schelea (portul), unde acostau vasele străine. Câțiva dintre luncașii cu boi buni de tracțiune și cu care făceau cărăușie, transporturi pânăă în târguri și pe piața de la Bacău. Interesul proprietarilor boieri era ca pe moșiile lor - în satele dependente - să se organizeze târguri și iarmaroace, din care obțineau venituri din taxe
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
menținut „greu” până la primul război mondial avea o valoare mare, iar țăranul, în condițiile unei economii închise, procura greu banul. Trebuie să se știe că acel care a dat 10-12 lei, i-a câștigat într-o săptămână cu carul cu boi, muncind la cărăușie. Cel care a dat 3 lei a muncit o săptămână la prășit sau secerat! Niciun istoric, niciun economist n-a calculat gradul de exploatare a forței de muncă a țăranului de către boieri și arendașii lor. Luncașii ar
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Ei (moldovenii - n.a.) cred că oamenii învățați își pierd mintea...învățătura e treaba popilor; pentru un om de rând este de ajunsă dacă știe să citească și să scrie, să-și scrie numele, să-și treacă în condica lui un bou alb, negru și cu coarne, caii, oile și alte dobitoace de povară, stupii și oricare alte lucruri ca acestea; toate celelalte sunt netrebuincioase.” Desigur, este o exagerare, când Dimitrie Cantemir spune că pentru omul de rând e suficient să citească
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
un juncan bun de jug cu 10.000 lei. Era puțin în comparație cu salariul aceluiași învățător care în 1936-1938 avea 3.500 lei, iar înainte de primul război mondial, un învățător avea salariu 80 lei, cu care putea cumpăra o pereche de boi! Cu toate acestea, tatăl meu îmi spunea că atunci când „era cu miile”, era bine, însă binele e totdeauna relativ. Era bine în comparație cu ceea ce a urmat: în ianuarie 1952 a avut loc o nouă reformă monetară, când salariile (bani în circulație
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de păstrător al conștiinței colective, spune că știe de la bunicul său, născut în 1837, că satul Slobozia „devine” (a fost întemeiat) de la unul Slobozan, Filipeni de la Filip și Valea Boțului de la Boț, care a bătut țăruși (STÂLPUL satului), au legat boii și au rămasă în aceste locuri. De asemenea, nu transmite o știre mai greu de crezut: „șiganii purtau corn în frunte, pentru a fi cunoscuți, să nu fie primiți pe alte moșii.” Vasile Stavilă a mai aflat de la bunicul său
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
satele din jur. - Descântă și ele să iasă gologanul, se amestecă în vorbă și tata care zice și el că cel mai mare fermecător și descântător care punea lumea pe picioare, era moș Nițu. Veneau oamenii de la mari depărtări - Valea Boului, Ghilărești, Godinești și mai departe. A venit și o femeie din Găiceana să-i descânte de speriat o fată. Cum descânta acest Nițu? Nu-i greu, zicea el: „lână albă, lână neagră, / Să dea Dumnezeu săți treacă”, ziceai de nouă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
era loc de întâlnire pentru sat, tineri și tinere, babe și moșnegi, mame și tați, cu fete și flăcăi. Hora luncașilor avea loc la cele două hanuri: la hanul lui Sterian se adunau flăcăii cu armata făcută, pregătiți pentru însurătoare, boi cumpărați și casa începută, ori terminată. La hanul lui Rosetti era hora celor care n-au făcut armata, iar fetele erau și ele după flăcăi; la cei cu armata făcută veneau fetele care erau de măritat, cu zestrea așezată clit
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de sărbători erau adresate oficialităților satului, domnului învățător, preotului, primarului, notarului, polițaiului sau jandarmului, nu mai vorbim de boierul locului, proprietarul. La Anul Nou se organizau de către oameni în toată firea, echipe de urători, cu „buhai”, clopote, chiar plug cu boi care trăgea o brazdă prin zăpadă. Pentru cine dintre muritorii de astăzi se întreabă care-i rostul aratului în ianuarie, trebuie să le spunem că în trecut, începutul anului nou era fixat în primăvară, la 1 aprilie sau chiar la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cămașă pentru mire, dar, dacă nu reușea sau se întâmpla ca nunta să fie prea repede, putea fi ajutată printr-o clacă, de alte surate. Inițiativa cererii în căsătorie aparținea flăcăului, care era pregătit pentru însurătoare: avea casa făcută, avea boi de muncă, își făcuse și armata, care reprezenta, într-o perioadă mai veche, un hotar în viața omului, o „școală” prin care trebuie să treci ca să fii om întreg. Erau cazuri când flăcăul se însura fără casă, locuia la casa
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
însurat sau măritat ei. Intervenția părinților nu era întotdeauna fără obiect: se opuneau ca fata, fiul lor, să se căsătorească cu cineva dintr-o familie care era certată cu legea, erau oameni cu care nu era bine să-ți pui boii în plug, nu avea destulă avere sau el/ea avea vreun defect știut de la naștere - un handicap se zice astăzi - și câte altele. Chiar și când părinții se lăsau mai greu, fie și din cauza momentului alesă (când îți măriți fata
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
-l îndeamnă pe gospodar că iasă la arat. Toader Pușcu nu i-a răspunsă nimic, nu l-a alungat cu vorbe grele, ci s-a întorsă spre casă și l-a strigat tare pe fecioru-său, Veniamin, spunându-i să aducă boii cu plugul că „domnia lui” vrea să meargă la arat. Activistul a bătut în retragere și a povestit pățania, s-a lecuit de propagandă ateistă. X. 4 Evoluția locuinței. Casa cu chiler, casa tradiționalș. Siliștea casei* Vechile așezări din tot
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
la nord și la apus. Aici ținea tata ovăzul și orzul de sămânță, în știubeie mari (butucă găurit de mână sau cu scorbură naturală - n.a.). Mai era în curte un bordei cu un cuptor unde mama făcea mâncarea vara. ura boilor care era lipită pe trei părți - sudul era deschisă și se depozita gunoiul care se căra primăvara în grădină. Mai era un coteț pentru porcă și o poiat pentru găini. Ograda era mică, abia avea loc să învârți o căruță
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Această ștampilă a fost folosită de vornicul satului Fruntești, Ion Ungureanu, în anul 1841. În anul 1865, procesele-verbale încheiate de comisia agrară sunt semnate de Artenie Drăgan, în calitate de primar, pe carel găsim în tabelul împroprietăriților între țăranii fruntași cu 4 boi. A făcut parte și din consiliul comunal, fiind semnat în această calitate pe mai multe procese-verbale. Primarul Artenie Drăgan, le fel ca alții care i-au urmat, nu șștia carte; avea un sigiliu propriu, așa cum se obișnuia pentru o samă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Aristotel Olaru, mutat în Fruntești din Slobozia, unde fusese zece ani brigadier. De la Aristotel Olaru am aflat că CAP Fruntești dispunea de aproximativ 1000 ha teren arabil, 300 ha pășune, 33 ha vie, 3000 oi, 200 vaci, 30-40 caii, 20 boi, pe lâng tractoare, selector, moară cu ciocănele, atelier de reparații. La început, CAP-ul nu avea sediu propriu, apoi toată gospodăria cu instalații, ateliere, grajduri, magazii s-au construit pe șesul dintre biserică și casa preotului Gheorghe Antohi. Specialistul CAP
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Ștefan Boca ( au venit din Părhăuți Bucovina; au - Nastasia Boca primit vizite de rude din Bucovina) - Bunicii după mamă: - Gavril Știrbu - Paraschiva Știrbu tefan Boca - avere avea siliștea de lângă casă cca. 30-50 prăjini. A fost împroprietărit la 1864 pentru 4 boi. Copiii lui Ștefan Boca: Vasile, Rafira, Nicolae, o fată căreia nu-i știe numele, Floarea. Copiii lui Niculai Boca: Ileana, Vasile, Gheorghe, Floarea, Costică, Zamfirița, Ion. Pe băieți i-a dat la școală: Vasile și Dumitru - clasele primare, Costică - învățător
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]