1,347 matches
-
ispitește din ce în ce mai stăruitor. ― Izbânda trebuie să vie! glăsui Gross, patetic, gesticulând și cu niște ochi tremurători de emoție. O crimă monstruoasă trebuie să nască o pornire uriașă de răzvrătire universală... Trebuie! Și atunci, peste tranșeele pline de sânge, peste granițele brăzdate cu morminte, toți oropsiții, toți răzvrătiții, își vor strânge mâinile și, într-un avânt nimicitor, se vor întoarce împotriva celor ce-i exploatează de mii de ani, și în sângele lor buhăit de trândăvie vor înmuia steagurile păcii și ale
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
următoare la fel, și noaptea a treia la fel... De-abia a cincea noapte, când nu credeau că are să vie, a venit iar, mai sfidător, mai bațjocoritor... Au cheltuit zeci de obuze, dar lumina s-a plimbat nepăsătoare peste câmpurile brăzdate de șanțuri. A doua zi, pe la amiază, Bologa se pomeni iar cu Klapka la baterie. Era foarte palid și cu ochii mai tulburi și mai bulbucați ca de obicei. Îi spuse că adineaori colonelul i-a poruncit categoric să sfârșească
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
spintecă văzduhul. Apostol înlemni, într-o așteptare amețitoare. Peste câteva secunde, care i se păruseră nesfârșite, izbucni un răbufnit mai greoi, ca și când s-ar fi desfundat pământul. Apoi îndată altele, furioase și din ce în ce mai grăbite. Un clopot năprasnic fierbea în întunericul brăzdat de dâre luminoase. "Ce-i asta? se gândi Bologa uitîndu-se la ceas și văzând că e de-abia patru. Atacul?... Vasăzică, totuși... Atunci..." Apostol își dădu seama că tunurile rusești s-au năpustit asupra artileriei, care începuse să răspundă, cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
capul, uluit, spre intrare. ― Ia cheamă, băiete, pe ofițerul de serviciu al cartierului! zise aghiotantul, plictisit, continuând apoi, mai domol cu imputările către Varga, dar uitîndu-se numai la Bologa care, între cei doi soldați, stătea aiurit, cu obrajii albi și brăzdați de nădușeală, parc-ar fi plâns. Pe când telefonistul răcnea în aparat, aghiotantul își curmă deodată imputările și, punând mâna pe brațul lui Varga, murmură cu alt glas, aproape mirat: ― Se vede c-a umblat prin sârme... Și-a sfâșiat hainele
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ardeau deja. Aparatul tresăltă; țâșniră flăcări din motoare și suprastructură. Un fragment dintr-un modul de propulsie căzu pe VTT și-i distruse armamentul. Apoi munițiile și carburantul explodară și transportorul se făcu țăndări aidoma unui soare pirotehnic. Rămășițele navei brăzdară cerul, apoi ajunseră rostogolindu-se la baza stației de epurare a atmosferei. O sferă de foc nemăsurată și efemeră aprinse văzduhul amurgit al lui Acheron. Buimaci, cei rămași întregi, increduli, ieșiră din ascunzători și priviră resturile; nu le venea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
mult mai mult decât parade de personaje menite să stârnească râsul copiilor. Companiile cele mai mari din lume au animat orașul: Il Corso, show suprarealist al Aktion Theater Pan Optikum, din Germania, cu zeci de actori, acrobați și muzicieni ce brăzdau cu instalațiile lor uriașe marea miilor de spectatori, apoi conturul de foc realizat de francezii de la compania Carabosse cu numeroase ghivece cu flăcări înconjurând centrul istoric, chiar și simpaticul The Green Man, marțianul ce a deschis șirul spectacolelor de stradă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
rămâne tenace și pe celelalte imagini-icoană - și ele statice - uniformele kaki (acel kaki românesc, frumos, galben-auriu), asudate, pătate, danteluite cu alb de la spuma sării sudorii; boturile cailor cu bărbi de spumă albă; burțile lor, umede, ude, mai Întunecate și ele brăzdate de spumă. Fulgi, funigei de spumă de cal alergat - să ne scape de păgâni. Și mai ales, mai ales: mirosul iute, violent și dulce, sălbatic și de-al nostru (cei care, și noi am fost cândva cai), de cal și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
verticală numele detectivilor, iar pe orizontală datele și zilele, Îți lăsa impresia unui balon umplut cu apă. Dacă nu și-ar fi mișcat degetele pe abdomen, puteai crede că trage un pui de somn. O grămadă de cute adînci Îi brăzdau ca niște corzi bărbia moale și urme de coșuri stăteau una lîngă alta ca niște ghimpi de cactus. Fără să se miște, șeful Își miji ochii și rîse sarcastic, tunînd cu vocea lui nesuferită de cîine răcit: — Ai cam luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
nevoit să recunoască că are în față o sarcină foarte dificilă. Mult mai ușor e să înfățișezi caracterele de mare calibru: n-ai decât să împrăștii din gros culorile pe pânză, să zugrăvești ochii negri și arzători, sprâncenele stufoase, fruntea brăzdată de zbârcituri, pelerina neagră sau purpurie ca focul, aruncată peste umăr, și portretu-i gata; dar toți acești oameni, de care-i plină lumea, care la prima vedere seamănă foarte bine unii cu alții, însă, după ce insiști cu privirea asupra lor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
care îi cade de pe umeri ca o mantie, Dora o recunoaște, fără nici o ezitare, pe Teo..., pe Teodora. Nu mai este la fel de tânără ca cea din fotografie, umerii îi sunt aduși, fața luminată de soare pare făcută dintr-un pergament brăzdat de o rețea de cute adânci, dar ținuta îi este la fel de semeață precum era în vremurile în căutarea cărora pornise Dora la drum. Întoarce-ți te rog chipul spre soare ca să îl văd mai bine ! Vederea mi-a cam scăzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
-i cu buzele unghiile prelungite. Erau lucioase și tari, ca spinarea unui gândac. După ce femeia Închise ușa - În sfârșit eram aici, În sfârșit Înăuntru - arătă Înspre o canapea din pluș tocit și se așeză Într-un scaun asortat. Draperiile erau brăzdate de dungile tremurânde ale luminii de vară. Îndărătul lor trebuie să fi fost un geam deschis. — Ai sunat pentru anunț, iar acum te gândeai să... Abilă, lăsă Întrebarea suspendată În aer, ca o bulă strălucitoare a sugestiei, turnând apă dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dat aprobator din cap. Când i s-a pus Întrebarea, Armanoush s-a oprit o clipă și a mângâiat pandantivul bunică-sii cu Sfântul Francisc din Assisi Înainte să răspundă. A zărit-o pe Petite-Ma cu pielea ei Îngălbenită, brăzdată de ridurile atâtor ani stând În celălalt capăt al mesei și uitându-se la ea cu o expresie atât de plină de compasiune Încât Armanoush nu putea să bănuie decât că existau doar două posibilități: fie nu fusese deloc atentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
primul și unicul imbold din viața mea ca să devin o persoană mai bună. În clipa aia a roșit. — Dragostea! a spus. Sunt Îndrăgostit de tine, Asya. Ochii căprui ai Asyei au alunecat spre un tablou de pe perete, fotografia unei șosele brăzdate de urme de cauciucuri din Mongolia de la Camel Trophy, din 1997. Ar fi frumos să se poată refugia acum În fotografia aia, să traverseze deșertul Gobi Într-un jeep 4x4, să aibă În picioare cizme grele și murdare și ochelari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
aștepta, Beth desfăcu repede panoul cu butoane, apăsă pe butonul „DESCHIS“, iar ușa se dădu În lături cu un huruit. Dincolo era și mai Întuneric. Intrară. Norman simți moliciunea de sub picioare și Își Îndreptă lanterna spre covorul bej. Fasciculele lanternelor brăzdau Încăperea În lung și-n lat, dezvăluind silueta bej a unei console cu trei fotolii tapițate, având spătarele Înalte. Era limpede că Încăperea fusese construită pentru ființe umane. — Asta trebuie să fie camera de pilotaj. Dar consolele curbate erau complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Stând sub duș, Norman Își cercetă trupul cu privirea și Își spuse: „Arăt ca supraviețuitorul unei catastrofe aeriene. Unul dintre cei pe care mă minunez că-i mai găsesc În viață“. Cucuiele din cap Îi pulsau dureros. Pieptul Îi era brăzdat de zgârieturi până spre abdomen. Șoldul stâng avea o culoare roșie intensă. Mâna dreaptă i se umflase și Îl durea. Dar, de fapt, durerea era generală. Gemu, ridicându-și fața spre jetul de apă. — Hei, strigă Harry, cum e sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Nu te spăla că vin” (!). Vajnicul călăreț pare a fi 140 preluat ideea Europei unite (prin forța armelor!) de la înaintașul său, Charlemagne. Fără succes! Europa continuă să aibă și după el mai multe centre de putere, ceea ce face să fie brăzdată de evenimente belicoase ce nu rezolvă nimic. Cele două măceluri mondiale determină pe câțiva politicieni să reia vechea idee a statelor unite ale Europei, care să elimine conflictele locale și să contracareze expansionismul rusesc în forma lui ideologizată - bolșevismul (o
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Nu te spăla că vin” (!). Vajnicul călăreț pare a fi 140 preluat ideea Europei unite (prin forța armelor!) de la înaintașul său, Charlemagne. Fără succes! Europa continuă să aibă și după el mai multe centre de putere, ceea ce face să fie brăzdată de evenimente belicoase ce nu rezolvă nimic. Cele două măceluri mondiale determină pe câțiva politicieni să reia vechea idee a statelor unite ale Europei, care să elimine conflictele locale și să contracareze expansionismul rusesc în forma lui ideologizată - bolșevismul (o
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
cuvinte, situații, viață...” Cel mai mult îl impresiona însă pe Bernard refluxul. acel moment cînd apele oceanului, sub influența misterioasă a lunii, începeau să se retragă lăsînd în urma lor un peisaj nou, devastat, locuit de sute de gîngănii marine minuscule, brăzdat de limbi de nisip și punctat cu o infinitate de ochiuri de apă de toate dimensiunile. Cînd oceanul începea să se retragă în sine, să se îndepărteze de oraș, să se chircească spre orizont, Bernard avea impresia că un imens
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
că doctrina breslistă se dovedește nepractică, din cauza instabilității breslelor. Unuia ideea Îi pare ciudată; altul o știa deja. Este de netăgăduit faptul că doctrina breslistă e prima Încercare planificată de a aglutina În apărarea persoanei toate afinitățile latente care au brăzdat până acum istoria precum râurile subterane. Structurată perfect și condusă de un timonier expert, ea va fi stânca ce se va opune torentului de lavă al anarhiei. Să nu Închidem ochii În fața inevitabililor muguri militanți pe care benefica doctrină Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
chiar prea simplu și nu știa dacă este totul. De adevărat era adevărat, însă nu ajungea. "Și cum ziceți, le-a scăpat, chiar le-a scăpat din mînă?!" Lică Făinaru s-a lăsat pe speteaza scaunului, fața lui spînatecă era brăzdată de dungi verticale, asemenea celor care sînt semnul unei boli de stomac. Poate chiar era bolnav și nu-i păsa. Nu-i mai păsa. De asta l-o fi trimis șefu' pe el și nu pe altcineva. Dacă-l găureau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dar se chema că era o măsură de protecție a așezării, era felul său de a se ține de cuvînt față de promisiunea făcută domnișoarei K.F. În primul rînd era hotărît să nu permită aterizarea. Din cauza aceasta luase măsura să se brăzdeze aerodromul, era de fapt o palmă de pămînt dreaptă, între două rîpe, să aterizezi acolo era un act de eroism aviatic, să se sape în lat cîteva șanțuri pentru care dăduse o explicație plauzibilă aerodromul trebuie ferit de băltirea apei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se răzbune. În dimineața aceea, însă, era cu totul alta. Tremura, și de frig poate, dar cu siguranță și din pricina tulburării care pusese stăpânire pe ea. Valurile deveneau din ce în ce mai mari, aerul avea un miros insistent de iod, fulgerele începuseră să brăzdeze cerul întunecat, iar Laura urmărea furtuna, pradă unei agitații puternice de care nu părea conștientă și care, spre uimirea mea, o făcea fericită, transfigurînd-o. Faptul că am surprins-o într-un asemenea moment a avut importanță pentru tot ce-a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
văzut patru ochi fosforescenți sticlind în întuneric. Stați liniștiți, ne-a zis pilotul, ridicîndu-se și aruncând un maldăr de crengi uscate care au ațâțat flăcările. După un timp, cei patru ochi fosforescenți au dispărut. Poate și fiindcă fulgerele începuseră să brăzdeze cerul. S-a pornit o ploaie torențială și rece care ne-a înghețat până la os, dar ne-a rezolvat problema apei. Am umplut toate recipientele pe care le-am găsit. Uzi leoarcă și înfrigurați ne-am înghesuit unii în alții
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să mă primească sau nu. Am avut chiar senzația că ar fi vrut să mă roage să plec. Ezita în prag îmbrăcată într-o cămașă lungă de in, cu părul încîlcit de somnul din care o trezisem. Un fulger violent brăzdă cerul și îi lumină fața. Am simțit în spate o rafală de ploaie repezită de vânt. "Hai, intră", zise Marta cu o voce îndoită și se dădu la o parte ca să-mi facă loc. Nu m-am arătat mirat de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fi contribuit și Buzura. Iar toți scriitorii români se vor îmbăta ca porcii... de bucurie. Mă uit cu gura căscată la Pastenague, care continuă să laude Fundația Buzura, eforturile acesteia pentru sprijinirea culturii române în lume, energia președintelui ei, care brăzdează continentele și își sacrifică literatura din exces de patriotism, căci scrie din ce în ce mai rar, pe unde apucă și el: azi într-un hotel din New York, a doua zi în unul din Paris sau din Tokyo, din Beijing sau Sydney. Pastenague e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]