1,967 matches
-
necesară să te adăpostești de intemperii. Desface larg palma: — Atât și nimic mai mult. N-ai nevoie de altceva în viață. — Mda..., aprobă Pusio mai degrabă dezamăgit. — Ascultă-mă pe mine, insistă Rufus. E totuna dacă îți faci casa din brazde de lut sau din piatră adusă de prin străinătățuri... Uriașul se pune pe râs. — Atunci ce te frămânți atâta că nu rezistă structura amfitea trului? Rufus vede roșu în fața ochilor. — Tu știi pe ce stai acum? întreabă bătând din picior
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
facă să se împiedice și să cadă. — Așa deci, murmură gânditor celălalt. După un moment de gândire, revine cu încă o întrebare: — Deci dacă te poți apăra cu plasa, n-ai scut? Procuratorul aprobă mulțumit. Începe să se dea pe brazdă tinerelul ăsta. — O joacă cretină, se strâmbă Pusio. — Ai spus ceva? se interesează Vittelius. Călărețul tăgăduiește vehement din cap. Binevoitor, procura torul continuă să-i dea explicații: — Inițial erau doar trei mari grupe de gladiatori. Samnitii, thracii și... Se oprește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Grigorescu a inserat un mesaj de bun rămas adresat de către medicul Ioachim Drăgescu locuitorilor județului Constanța: "Am trăit 14 ani în mijlocul bunei și simpaticei populațiuni a orașului și județului Constanța silindu-mă a trage o modestă, dar românească și roditoare brazdă în ogorul de veacuri părăginit al Dobrogei. Acum când trebuie să plec, simt cât îmi sunt de scumpe aceste locuri și cât mă costă despărțirea de aceia cari în tot timpul șederii mele aici, mi-au arătat o sinceră și
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
trestii lin foșnească, Undoioasa apă sune! Dar nu vine... Singuratic În zadar suspin și sufăr Lângă lacul cel albastru Încărcat cu flori de nufăr. {EminescuOpI 75} DORINȚA Vino-n codru la izvorul Care tremură pe prund, Unde prispa cea de brazde Crengi plecate o ascund. Și în brațele-mi întinse Să alergi, pe piept să-mi cazi, Să-ți desprind din creștet vălul, Să-l ridic de pe obraz. Pe genunchii mei ședea-vei, Vom fi singuri-singurei, Iar în păr înfiorate Or
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
o înconjoară, Răsăritul ei păzindu-l ca pe-o tainică comoară. Numai lebedele albe, când plutesc încet din trestii, Domnitoare peste ape, oaspeți liniștei acestei, Cu aripele întinse se mai scutură și-o taie Când în cercuri tremurânde, când în brazde de văpaie. Papura se mișcă-n freamăt de al undelor cutrier, Iar în iarba înflorită, somnoros suspin-un grier... E atâta vară-n aer, e atât de dulce svonul... Singur numai cavalerul suspinând privea balconul Ce-ncărcat era de frunze
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
minute. — Unde-s picadorii? Întrebă Manuel. — Sunt În țarcul din spate, se ceartă pe caii frumoși, zâmbi Hernandez. Catârii pătrunseră-n goană prin poartă, trăgând În pocnete de bice și clinchete de clopoței taurul tânăr al cărui trup ară o brazdă În nisip. Se grupară pentru paseo imediat ce trecu taurul. Manuel și Hernandez erau primii. Imediat În spate erau tinerii din cuadrillas, cu capele grele Înfășurate pe brațe. În spate erau cei patru picadori, urcați pe cai, ținându-și sulițele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
porumbul și alte plante n-ar mai fi în stare să hrănească oamenii și animalele. Toamna, copii, e anotimpul bogăției. Ea dăruiește oamenilor rod bun, răsplătindu-le, astfel, truda. După cules, munca în câmp nu se oprește defel: plugurile răstoarnă brazdă adâncă. Atunci e vremea când se seamănă grâul. Pe urmă, vin ploile, pentru ca pământul să adune apă și să păstreze substanțe hrănitoare pentru plantele ce vor crește și vor rodi peste an. Iar iarna aduce naturii odihna binemeritată și atât
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Și îl chema împăratul Negură. Mii și mii de țărani trudeau pe pământul lui. Vătafi cu bice plumbuite băteau pe acești muncitori ai țarinei, lovindu-i fără milă când nu mai puteau și cădeau de osteneală și de arșiță, pe brazda și pe holda-ncinsă de soarele amiezii. Iar Negură-Împărat trăia numai în belșug, în ospețe și desfătări, fără să-i pese de cei care se istoveau adunându-i atâtea bogății. Îi luaseră spaima nu numai oamenii de pe moșiile sale, dar
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
îi lăsase capul să cadă și își curăța sabia cu o mână de iarbă. Văzându-l că sosește, zâmbi sarcastic. — Mulțumesc pentru ajutor! îi spuse pe un ton batjocoritor. Instinctiv, marcomanul căută capul căpeteniei bagauzilor și îl găsi într-o brazdă plină de sânge, lângă cel al chiorului, al cărui unic ochi părea să-l fixeze mut, întrebător. Trupul bărbatului aceluia zăcea acum în iarbă la câțiva pași distanță. Audbert era stupefiat. — După câte văd, reuși să îngaime, nu aveai nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
În când prin curte, numărând orătăniile. Pentru micuța Mașa, lumânările erau țurțurii, iar crengile Încărcate de chiciură - sfeșnice și candelabre. Pentru ea, dar și pentru toate aceste viețuitoare, unele pașnice, altele pornite pe gălăgioase, lucerna cosită și cartofii Înfloriți În brazdă semănau cu propozițiile și frazele pe care Mașa le văzuse În cărțile de citire, dar și În alte cărți. Hălăduind cu vacile pe miriști, descoperise pasaje Întregi din Sfânta Scriptură sau din poveștile pe care i le citea seara tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Și eu simt asta adeseori. — Păcat de Shula, sărmana femeie. Dar nu e decât sărită de pe fix. Fiică-mea e o ștoarfă nenorocită. — Altă generație, altă generație. Iar fii-meu, un retardat cu un IQ ridicat. — Poate se dă pe brazdă, Elya. — Doar nu crezi asta nici o clipă, unchiule. Ce, În al doișpelea ceas? Mă Întreb pe ce mi-am cheltuit atâția ani din viață. Probabil că am crezut ce Îmi spunea America. Am plătit pentru tot ce era mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Shula. Îi Întinse ceașca și păși pe gazon. Și pantofii sunt uzi de aseară. Fluid negru, lumină albă, pământul verde, reavăn și Încălzit de soare, străpuns de viață nouă. În iarbă, o masă strălucitoare de particule, o albeață Îngropată În brazdă și din această rouă, oriunde o ajungea soarele, exploda spectrul: ca orașele văzute noaptea din avion sau ca laptele sămânței galactice a lumilor. — Poftim. Stai jos. Scoate-ți chestiile alea din picioare. O să răcești. Pot să Îi usuc În cuptor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Jina a ridicat ochii. Atunci noi de ce ne-am mai da pe el ? Zach s-a întors cu privirile către fereastră, ca și când dincolo de geam ar fi văzut o întindere de apă, nu hectare întregi de pământ uscat și împărțit în brazde. Salmon-ul e un râu, i-a răspuns el cu ochii strălucindu-i cu-atâta devotament, încât Jina s-a simțit geloasă și mai mică decât era. Într-un final, el o să câștige. Gabara au construit-o sub supravegherea tăcută a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cu alt fruct oprit... Lumină-i în iubirea pornită de la lingură, Colindă auriu, gutuia-n iarnă mă colindă Și-o las acolo...Sunt Evă cu buzele-ostenite De șoaptele din gânduri, de așteptări, iubite... Mă caut... Mi-e sufletul îngenuncheat în brazda ei Și mâini de pravoslavnic împreun, În fața Poeziei tot sângele-mi adun Și-n Alfa și Omega-credința mi-e temei... Mă caut cu lumina și cu umbra Și mă găsesc la fel de efemeră, Iar inima-mi bucată e de-Alhambra Și forma
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
veche din bordei, Cu ulcica de pământ, Ți le-au furat pe toate ei. Drumărind prin munții tăi, Doar în fotă și-ntr-o ie, Ți-au luat aurul și sarea, Grânele de pe câmpie. Limba ți-a rămas curată, Printre brazde, printre lacrimi Doina ta a curs a jale, Îngropând dureri și patimi. 23 septembrie 2012 Ion POPESCU BRADOSCHI atenție se închid ușile de piatră nisipurile mișcătoare își fac siesta pe culoare metroul trepidează în ritm de respirații burgheze plictisite citesc
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
că o scrisoare îmi pot permite la urma urmei nu am timbru nici cutie poștală nici măcar nu știu cum să împăturesc cerul m-am amestecat cu verdele sub înaltul gândului tău locuiesc pajiști în care florile șoptesc iubire plugarul din mine răstoarnă brazde și așează semințe aleargă cu disperare între nesfârșire și clipă oboseala trupului deschid cu frică ochii ciocane zvâcnesc sub tâmple între două vise cum să știu când trăiesc măsor nemărginirea dansului cu pas de fluture doi crini depun mărturie sub
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ce părea că se Întinde pînă la limitele nemărginite ale unui cer de un alb lăptos. Am apreciat din ochi că ar avea o lățime de vreo zece metri. Între drum și poteci, de ambele părți, se Întindea cîte o brazdă de iarbă veștejită, Împrejmuită de un gărduleț pînă la genunchi. Totul În jurul meu mi se părea extrem de ciudat, poate și pentru că iarba nu se veștejise uniform. Mă simțeam, pur și simplu, victima unei halucinații. Parcă priveam o infinitate copiată după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Restul și Vestul Prietenilor care ne mai sunt și prietenilor care nu ne mai sunt Cuprins Cuvânt înainte Mihaela Miroiu și Mircea Miclea Barză, brazdă, internet. Egografii emailate Tatonări: Istoria Partea I-a Satul și creșterile Mihaela: Puii altor specii Mircea: CAP, lumina satelor Mircea: Cireșul Mihaela: Mărul și caisul Mihaela: „Între autobiografie și CV” Partea a IIa Go West! Mihaela: Helloismul Mircea: Westul senzorial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
afgane Mihaela Miroiu Cronica unei singurătăți alese. Jurnal bloomingtonian Cuvânt înainte Restul și Vestul este o carte autobiografică. Este povestea intersectării între Autobiografie și Curriculum Vitae, între rădăcinile estice și experiențele vestice. Este o carte de dragoste ca prietenie. Barză, brazdă, internet cuprinde povești e-mailate despre felul în care Mircea Miclea și cu mine am trăit relația inițială cu satul, ultimii ani de totalitarism, relația cu filosofia și, mai ales, primele întâlniri cu „Westul”. Noi suntem „restul” față cu „Westul”. Relația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
este una adaptată, normală, prietenoasă. De această dată am trăit America mai curând ca o „localnică” democrată, supărată pe televiziuni și pe politica republicană, dar pe deplin integrată în leagănul orașului universitar și în colonia lui românească. Mihaela Miroiu Barză, brazdă, internet. Egografii e-mailate* Tatonări: Istoria On 22 Oct 99, at 3:22, Mihaela Miroiu wrote: Mircea dragă, să nu-mi spui că nu ai primit nici un mesaj! Cum stau lucrurile? On 23 Oct 99, at 8:22, Mircea Miclea wrote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu gândul foarte precis că am treabă să continuu povestea? Trebuie să ne gândim la un titlu foarte oximoronic, ceva care să reflecte și arhaismul autohton, și exhibarea lui e-mailată. Doamne, când mă uit la ce expresii folosim, rămân mută. Brazda, brazda și mânzul se combină într-o veselie cu această neolatină academică, engleza sans frontières. E un fel personal de a trăi raportul globalizare-localism. Hamburger și mititei. Ștevie la grătar și pizza. Suntem ca-n bancul despre dacii disidenți care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
gândul foarte precis că am treabă să continuu povestea? Trebuie să ne gândim la un titlu foarte oximoronic, ceva care să reflecte și arhaismul autohton, și exhibarea lui e-mailată. Doamne, când mă uit la ce expresii folosim, rămân mută. Brazda, brazda și mânzul se combină într-o veselie cu această neolatină academică, engleza sans frontières. E un fel personal de a trăi raportul globalizare-localism. Hamburger și mititei. Ștevie la grătar și pizza. Suntem ca-n bancul despre dacii disidenți care îngăimau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
într-o veselie cu această neolatină academică, engleza sans frontières. E un fel personal de a trăi raportul globalizare-localism. Hamburger și mititei. Ștevie la grătar și pizza. Suntem ca-n bancul despre dacii disidenți care îngăimau la Sarmizegetusa: barză, varză, brazdă, viezure, mânz în timp ce comandantul legiunii ținea discursuri despre Pax romana, scriere latină, terme, viaducte. Ne aflăm în situația stranie că trăim în două lumi (fără straturile arheologice la care săpăm acum). Pentru concetățenii noștri ne dați în workshopuri suntem prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
-se totuși la ce i-au folosit. Mai mult, la vremea aceea eram încă legată de bonjurism și nu mi-era clar că vom trece cu arme și bagaje la helloism. Ei bine, și aici intervine iară treaba cu barză, brazdă, internet. Inserție. - Mircea, de ce nu am da chiar titlul ăsta? Poate că în felul acesta oamenii or să înțeleagă mai bine relația autohtonism-globalizare. De fapt, noi suntem cazuri paradigmatice de romenglish, de țărani cosmopoliți, de autobiografie cu CV?! De trecere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
întunecat, cu hârâitu-i de durere deșteptat în glas. Omul îmi plăcea, cu toate că vorbea așa de puțin și mă privea așa de ciudat. Din toată înfățișarea lui cătrănită, din glasu-i adânc, se cunoștea că trecuse prin dureroase furtuni. Amărăciunile-i săpaseră brazde pe față și-i secătuiseră izvorul vorbirii. Și, privindu-l, mă gândeam la spusele lui, la „boierul cel bătrân“, la cel nou, la furtuna care poate sta înlănțuită în fundul sufletului, de unde izvorâseră greu cuvintele amare: „Atât mi-a mai rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]