1,259 matches
-
de plătit, recomandate de luat de la poștă) o biată carte ale cărei pagini sânt curând umede de la degetele tale. Te străduiești să-nțelegi câte un paragraf și uneori chiar reușești, și-atunci vine parcă din carte, o clipă doar, o briză rece ca dintr-o instalație de aer condiționat. Dar nici iluzia aceasta nu ține prea mult. Trebuie să lași și cartea și să-ți continui lungile drumuri prin orașul carbonizat uitîndu-te doar, prostit, pe geam, la casele-n ruină de pe
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
fel de apă de foc, când argintie și sticloasă, când ca arama călită. Se auzi zgomotul altei bubuituri îngrozitoare, tot surd, tot de departe. O bucată de munte se prăbuși în mare. Cele două corăbii se apropiau mânate de o briză lină spre miazăzi. Deodată Utnapiștim își dădu seama încotro pluteau, și strigă să se strângă pânzele. Dar în aceeași clipă năvăli peste corăbii un vânt sălbatic dinspre miazăzi, apoi își schimbă mersul spre răsărit. Vântul începu să urle ca o
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
aducea într-o mână câteva păsări. Iar după alt răstimp, Ntombi aduse pe frunze bucăți de carne friptă. Numai Mehituasehet nu se îndura să se scoale de pe țărm, unde soarele doar se strecura spre ea prin frunzișul unei tufe, dar briza o mângâia plăcut. Doar când se simți privită de cârmaci, deși nu știa dacă e sau nu e văzută întreagă, se îmbrăcă și se apropie de ceilalți, luând cu bucurie din mâna harnicei Ntombi o bucată de pasăre friptă. Apoi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Swift a fost nesincer. De exemplu, Richard Sympson este un presupus văr al lui Gulliver și editor al manuscrisului acestuia. Sympson spune că a omis, din versiunea publicată, cel puțin jumătate din manuscris, din care "Nenumărate pagini se refereau la Brize și Maree, Longitudini și Latitudini" (Swift 1941: xxxvii-xxxviii). Această afirmație încearcăsă facă textul mai verosimil, păcălindu-l astfel pe cititorul naiv. Însă, falsitatea romanelor pe subiectul călătoriei din secolul al XVIII-lea, este ușor de identificat, deși intenția lor de
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și-l transmite haiku ul: “Trecînd prin toate acestea (vicisitudinile sorții sale, s. m.), Issa părea să-și dobîndească puterile de la micile creaturi ale căror vieți sînt atît de efemere, Încît par copleșite, iar noi simțim nevoia să le Încurajăm: briză rece... cu toată puterea sa lăcusta E simplu să sentimentalizezi și, În felul ăsta, să vulgarizezi viața și poezia lui Issa. Japonezul, ca și traducătorii occidentali, s-au făcut adesea vinovați de acest lucru. Dar versurile lui Issa sînt de
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
de pomi sau prin pădurea În care razele răzlețe de soare Își fac loc printe arbori. Pentru cei cu apetit mai sedentar luminile și umbrele Își pot face jocul pe varul unui perete atunci cînd frunzele sînt adiate de o briză ușoară. Oricum, este vorba mai degrabă de o scenă În care persoanele s-au retras voluntar acolo unde soarele nu pătrunde decît filtrat prin frunziș și provoacă ciudate jocuri de lumini. Loc propice contemplării, reveriei, amintirilor. Un evantai care se
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
ea, și în afară de asta era ziua liberă a lui Nieve. Își aminti cum stătea cu prietena ei într-un restaurant de la malul mării, privind soarele cum se oglindea puternic în apele adânci și albastre ale Mediteranei și bucurându-se de briza ușoară care le mângâia umerii; avea un sentiment de nerăbdare, ca și cum ar fi trebuit să aibă altceva mai bun de făcut. Nu că Marbella nu era un loc superb sau că soții Christie nu erau rezonabili ca angajatori, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
să facă echipă cu Max Christie. Totuși, îi ducea dorul prietenei sale și - privind pe geam la norii ce se lăsau peste oraș - în ciuda minunatelor apusuri de soare din vestul Irlandei, îi era dor și de cerul albastru și de brizele calde de pe continent. Dar erau și lucruri care compensau toate acestea. Lumea de la Car Crew era de treabă și se trezi mergând prin cluburi și bând cot la cot cu colegii ei la sfârșit de săptămână. Era o experiență cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ajunge acolo În cinci minute. Oprindu-ne doar cât să luăm cheile de la barcă și o canistră cu benzină, am luat BMW-ul și am mers pe malul lacului. Pe apă era mai multă animație decât În ziua precedentă. O briză puternică Încurajase prezența unui mare număr de yahturi mici, iar pânzele lor albe acopereau suprafața apei ca aripile a sute de molii. L-am ajutat pe Six să scoată husa impermeabilă verde care acoperea barca și am făcut eu plinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
măscărici și vedete de cinema și vampiri 140 și arabi, se estompaseră ca niște becuri stinse. Se rotea lent, ca în transă, cu gâtul ud de transpirație, cu botul porcin roșu ca o petală de mac, cu buclele înfiorate de briză. își ridica în sus, pe pulpele groase, în ciorapi sidefii, fustița, până când deasupra jartelelor apăreau chiloții de dantelă, cu oribilul sex străvăzîndu-se, negricios ca un păianjen-maimuță, prin ochiurile fine. Apăru un tip care, înclinîndu-se, îl invită la dans. Lulu își
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
o revăd pe fosta mea colegă, care-mi plăcuse mereu și care de altfel avea să fie după câteva luni prima mea femeie. O prostie, faptul că era puțin mai înaltă decât mine, ne-a despărțit până la urmă. Dar în briza aceea de aprilie îi sorbeam din ochi gura rujată și sânii care-i bombau helanca. Ne mâncam prăjiturile pe terasa-nflorită și vorbeam, firește, despre foștii colegi din IV F: ce mai face Mortul, pe unde mai e Cici, cu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cu tatăl tău, Se-ntoarce acum spre Andrea, întins la soare, Cu Andrea se întâmplă invers, el răspunde doar la vocea paternă! Marea calmă care se sparge pe țărm, printre stânci presărate ca niște cuiburi de vulturi case albe, adierea brizei ce vine până la noi pe terasă, eu stând la umbră și privind toate acestea cu sentimentul nelămurit că am mai trăit o dată totul, că acum nu fac decât să-mi reamintesc, Andrea spune că i-ai făcut portretul! Da! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
hipnoză pe mâine seară! și Aldo își pune din nou ochelarii de soare, De acord! Se ridică din scaun, te rog acum să mă scuzi, dar trebuie să fac o vizită! Nici o problemă! Rămas singur cu marea, cu pescărușii, cu briza plăcută din aer, cu cerul albastru, cu cognacul mult diluat de gheața topită în pahar, mi-am pierdut pasiunea credinței nu, 14 iulie, Așază-te în fotoliu, întinde-te comod, vocea lui Aldo, plăcut îmbietoare, privește peretele din fața ta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
din spate? spuse el, întrerupând filmul care i se derula ei în minte. Păi, nu, te rog. L-a privit cum traversează camera și cum atinge clanța care nu mai fusese deranjată de ultima dată când fusese el acolo. O briză înmiresmată își făcu loc în bucătărie, aducând cu ea aroma puternică a frunzișului și ciripitul păsărilor care se retrăgeau la căderea serii. Frumos. Dacă îți plac asemenea lucruri. —Ai stat în grădină până acum? Nu. — Da. —E atâta liniște acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
sărbători primirea acelor bani de la L’Oréal. Nu a fost nevoie de nici o secundă de gândire. Cuvintele: „Lisa spune că putem bea șampania pentru cititori. Lisa spune că putem bea șampania cititorilor“ au început să șuiere prin birou ca o briză. Obiectele muncii au fost puse jos și lumea s-a relaxat. Până și Mercedes părea veselă. — Dar nu avem pahare, spuse Lisa, dintr-odată neliniștită. Nici o problemă. Înainte ca Lisa să se răzgândească, Trix ducea deja o tavă cu căni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
nimic. Dar trebuie să trimiteți poliția aici. Repede! - Încă vă urmărește? - Nu, nu a reușit să intre. Am încuiat ușile. Dar s-ar putea încă afla pe alee. Trebuie să vă grăbiți! Ce naiba era asta? se întrebă Calvert. Simțise o briză de aer rece pe față. Senzația era foarte cunoscută și își dădu seama și de unde: era curentul de aer rece ce se forma atunci când cineva intra la el în casă. Din nou, se auzi vocea operatorului de la 112: - Domnule, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
permisul de trecere, cerneala. Din ce în ce mai straniu... Într-un final, deschise larg ochii. Era absurd. Nu era deloc obosit. Voia doar să se întoarcă jos și să își reia munca de cercetare. Nici nu se punea problema să doarmă. Simți o briză de aer cum îi gâdilă obrazul, ceea ce-l făcu și mai furios pe Thom, pentru că uitase aparatul de aer condiționat pornit. Comandă deschiderea panoului de control din computer, gândindu-se să-i spună lui Thom că ar fi dormit dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
computer, gândindu-se să-i spună lui Thom că ar fi dormit dacă nu ar fi fost atât de frig în cameră. Dar un indicator pe monitor îi arătă faptul că aerul condiționat nu era pornit. Atunci ce era cu briza de aer rece pe care o simțise? Ușa era închisă. Iată! Simțise din nou un curent de aer rece, de data aceasta pe obrazul drept. Își întoarse capul cu o mișcare bruscă. Să fie de la ferestre? Nu, și ele erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
că ea va ajunge să aibă această atitudine atât de cinică și Duncan va începe să chelească, iar relația dintre ei, cel mai longeviv cuplu dintre cunoscuți, se va prăbuși ca un castel de nisip la prima adiere a unei brize tropicale? Emmy îi puse această întrebare surorii ei imediat ce răspunse la telefon. Izzie suna de două ori mai des într-o săptămână de când Duncan o părăsise pe Emmy; acum era deja a patra oară în douăzeci și patru de ore. — Tu chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de două ori mai des într-o săptămână de când Duncan o părăsise pe Emmy; acum era deja a patra oară în douăzeci și patru de ore. — Tu chiar ți-ai comparat relația cu un castel de nisip și pe majoretă cu o briză tropicală? întrebă Izzie. — Haide, Izzie, fii și tu serioasă o clipă. Ți-ai imaginat vreodată că se va întâmpla așa ceva? Urmă o pauză în care Izzie își cântări cuvintele. — Ei, nu sunt sigură că e chiar așa. Chiar așa cum? Vorbim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de veac. O mișcare lentă, având un ușor tangaj, Îi părăsește și ne trece din acest interior luxos În exterior, pe puntea vasului unde privirea poate cuprinde marea până În depărtări, unde cerul albastru se prăbușește În albastrul cernit al apelor. Briza mângâie faldurile feței de masă albă. Pe masa lungă, pe albul mătăsos, Într-o Învălmășeală ordonată, un paradis culinar ca În naturile moarte ale picturii franceze din veacul al XVIII-lea. Minunății ce nu au fost nicicând atinse de mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
până la cetățuie, dincolo de clădirea primăriei. Ieșim pe terasă și privim în jos câmpia nocturnă spuzită de lumini. Coborâm câteva trepte și ne trezim într-o piațetă pietruită în mijlocul căreia se află câteva jocuri pentru copii. Un leagăn scârțâie mișcat de briza care bate la înălțimea aceea, e întuneric, doar clopotnița cu turla romanică apare iluminată printre acoperișurile negre. Așezați pe o bancă de piatră privim în fața noastră căluțul de lemn cu un arc gros în loc de picioare și o ușoară melancolie își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
oase goale, iar scheletele acestea își proiectează umbra scurtată pe pavaje sub strălucirea felinarelor electrice. Un copac luminat de lumina electrică! Ce ciudată, ce fantastică vedenie cea a coroanei lor când arcul voltaic le conferă aparența metalică! Și aici, unde brizele nu-i leagănă...! Bieți copaci cărora nu le e dat să se bucure de una din nopțile acelea negre de la câmp, de una din nopțile fără lună, cu mantia lor de stele pulsatile! S-ar părea că omul, când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
căsătorită? continuă Ed. —Doar zece luni, am răspuns eu. Ed ridică din sprâncene. O poveste de dragoste vijelioasă? Am fost împreună peste 21 de ani, din liceu, așa că nu știu dacă „vijelios“ e cuvântul cel mai bun, mai degrabă o briză constantă. Ed deveni reținut. —21 de ani. E o viață întreagă. Cum treci peste așa ceva? Am început să creez peisaje montane pe fața de masă, cu sare de mare. Eram emoționată și trebuia să-mi ocup mâinile cu ceva. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
am desprins bretelele. Pantalonul îmi căzu dintr-o dată ca un burduf de armonică, peste ghete. Fata mă trase după ea spre divan, pe colțul căruia se răsturnă înapoi, cu șezutul înălțat pe o pernă. O aromă putredă și dulce ca briza țărmului marin, ca mireasma ascuțită a merelor stătute în vin, îmi biciuia sângele, așa cum îngenuncheat între picioarele ei desfăcute ca un „M”, sărutam musca roșcovană a părului, fixată ca o coroniță peste sex. Fata își trecu o mână prin cârlionții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]