2,383 matches
-
imediat spre casa din față. Constată că etajul doi era gol, nelocuit de mai multe luni. Comentariu: Finalitatea descrierii este aici conformă genului: anumite indicii din ultimul paragraf (pete violet) trimit către descrierea lui Clarimonde (o rochie neagră cu guler, brodată cu motive de culoare violet) și plecînd de la aceasta, se aduce o explicație posibilă, dar nu sigură pentru deznodămîntul întîmplării. a) Aspectualizarea și tematizarea sînt derivate direct din analiza temei-titlu Clarimonde. Sinecdocele (PART.): rochie neagră, mănuși negre și verbul a
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
tot neagră, bordat cu saten de culoarea aurului vechi, răzbăteau volane de dantelă albă, atât de încrețite încât îndepărtau fustele de trup. De sub dantele abia se ghiceau papucii din damasc galben cu ciucuri și nasturi negri. Pe cap un tulpan brodat pe margini cu mărgele colorate prin străveziul său lăsa să se ghicească frumusețea părului strâns în coc. Nu mai era Lavinia care se pocăia la locurile sfinte. În fața lui se afla o femeie hotărâtă, conștientă de valoarea ei, care conducea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
trăsură, a băgat de seamă că trupul femeii bătrâne se scutură mărunt, de un tremur abia perceptibil. În pridvor o așteptau Constantin Vel Stolnicul, Iordache și nepotul Constantin Brâncoveanul, băiatul Stancăi, ajuns mare logofăt. Toți purtau caftane din stofe fine brodate cu fireturi de aur și tivite cu blănuri scumpe, cu toate că se aștepta o zi călduroasă. Bătrâna îi salută scurt și ei se aliniară în spatele ei ca o escortă falnică. Așa au intrat și au traversat biserica până în față, la tronurile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aceea, ci un simțământ de prietenie caldă. Când o întâlneam, în ochii ei se aprindeau niște luminițe aurii și toată ființa ei reflecta bucuria de a mă vedea. Mă aștepta, avea știința vegherii în așteptare. Putea să stea ore întregi brodând la gherghef și plimbând în gând vorbele pe care le rostisem la ultima noastră întâlnire, iar când peste luni și luni o revedeam din nou discuția noastră pornea exact de unde o lăsasem, pentru că ea ținuse proaspăt în inimă ultimul meu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
când s-a măritat. Atunci era toamnă, mirosea a frunză și a fum iute. Tot așa, pe lavițe se aeriseau dulamele de serasir și de canavăț, rochiile de atlas de Veneția și de belacoasă. Tot așa, doar că ea atunci broda liniștită la fața de masă din pânză de in, în timp ce Maria țipa și plângea: — Totul pentru Stanca lui taica, mare lucru că se mărită. Sigur, totul pentru ea, că se mărită cu beizadea Radu. Aoleu, maică, ce făcuși, uitași că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la margini blană de hermină alb strălucitoare. Mantia se revărsa bogată peste crupa calului, prinsă fiind la gât de o agrafă de argint cu rubine șlefuite rotund. De o parte și de alta pe piept erau prinse câte douăsprezece găitane brodate cu fir de aur, dedesubt era lăsat să se vadă caftanul negru, sumes cu mâneci lungi și manșete late din atlas venețian verde cu flori aurii. Caftanul se încheia în față cu un șir de nasturi mici de argint cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
amabil turcește, explicându-le lui Pylarino și stolnicului Cantacuzino că vodă mai doarme, iată nici pe domnia sa Selin pașa nu l-a putut primi. Ținuta beizadelei era impecabilă. Avea un caftan din stofă subțire de cașmir, de culoarea aurului vechi, brodat cu mătase neagră cafenie, puțin mai scurt decât impunea moda orientală, lăsând să se vadă șalvarii strâmți din postav negru și condurii de mătase albă țesută cu fir de aur și cusuți cu mărgele de chihlimbar de diferite nuanțe. Își
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
puțin. Când prima ceată de bărbați îmbrăcați în cămăși și ițari albi apăru pe drumeagul ce ieșea din pădure, pregătirile erau terminate. Constantin Brâncoveanu, având cuca domnească pe cap, îmbrăcat bogat cu caftan de serasir de culoarea lemnului de trandafir, brodat cu flori de mătase neagră și încheiat cu nasturi mărunței de onix, sta pe un jilț înalt, având în jurul lui, ca într-un divan, adunați toți marii boieri din alai. Opus lui, lăsând între ei un spațiu cam de treizeci
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cine aveți inelul de pecete? — Știe înălțimea ta de la cine. — Doar inelul? — Mai avem și un dar gata plătit pentru soața înălțimii tale. Când se apropiară, vodă și prințul văzură cum negustorul tânăr dă spătarului o punguță din piele roșie, brodată cu mărgăritare, iar acesta îi înapoiază inelul de pecete. Voievodul zâmbea fermecător și părea a nu fi observat scena de lângă pupitrul cu nestemate. Se așeză în jilț și, mirat, se adresă negustorilor care-și strângeau marfa: După cum văd, voi știți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
părinți pentru călugări. Munca la cărți are prea multe ispite și nu lasă libertate sufletului să se roage... Rucodelia aduce multă împăcare. Sfinția sa luă dintr-o firidă un sipețel pe care, deschizându-l, scoase din el o pânză pe jumătate brodată cu fire de mătase, sârmă de aur și argint și mărgeluțe din pietre semiprețioase și mărgăritare. Luându-și în drum spre laviță ochelarii de pe masa de tâmplărie, exclamă cu glas plăcut: — Vitreos ad oculis ad legendum - adică sticle de ochi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o pună pe perete. — Învierea, așa stă după ce trece Crăciunul, îl lămuri sfinția sa. Agăță icoana la locul ei pe perete, apoi așezându-se în jilț, întrebă nerăbdător: — Și? Mitropolitul, absent, punea în câteva ace fire de mătase de diferite culori. Broda cu mai multe ace deodată, ca și cum nu ar fi urmărit un desen, ci niște gânduri. Reluă în același moment și cusutul și povestirea. Cât au durat sărbătorile am fost mereu tulburat de întrebarea: ce anume l-a împiedicat pe chir
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să mai zic. Domniile lor se cred nedreptățiți că i-am scos din dregătorii, i am scos ca să nu-i văz și să-i pot ierta, rogute pleacă și sfinția ta.” Mitropolitul tăcu. Mihai Cantacuzino observă că sfinția sa nu mai broda pentru că lumina care intra pe fereastră se împuținase; se ridică din jilț și se îndreptă spre geam. — Iar o să ningă, credeam că a stat. Or să se troienească drumurile... Ca din altă lume, grav veni glasul sfinției sale Antim Ivireanul, mitropolitul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
La masa joasă din mijlocul încăperii, fiecare pe o latură, stăteau patru surori ale lui: Ilinca, Safta, Ancuța și Smaranda. Erau îmbrăcate în haine cernite, purtau pe cap marame străvezii pe care vopseaua nu le prinsese bine și rămăseseră cenușii. Brodau cu sârg la Epitaful care era întins pe toată masa și care avea mijlocul terminat; câteva jupânițe, abia luate de la joacă, în dreptul ferestrelor pregăteau firele de mătase și boabele de mărgăritar pentru a fi prinse în broderia celor patru doamne
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o clipă că venim și noi, îl întrerupse Constantin. — Bine, vă aștept în sală și mă mai uit cum cos doamnele. Liniștea iar puse capăt șoaptelor, dar el nu se îndreptă spre ferestre ci se duse spre masa la care brodau surorile sale. O alese pe Safta pentru că de acolo putea arunca câte o privire spre geamuri. Se aplecă grijuliu peste umărul ei și începu să o întrebe de numele jupânițelor, identificândule după felul în care erau îmbrăcate. — ...Dar cea cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
anterioară sosirii maghiarilor în Europa și dacă nu cumva aceștia au împrumutat-o de la români când au cucerit teritoriul acestora. Nimic nu seamănă mai mult cu o șubă de husar decât vesta îmblănită (cojocel), din piele de oaie, cu brandenburguri brodate pe toate cusăturile, pe care o poartă încă țăranul român și pe care o purtau dacii, dacă ne luăm după basoreliefurile de pe Columna Traiană. Nu există locuri, oricât de frumoase, pe care să nu trebuiască să le părăsești într-o
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
de vătafi; serviciul masculin se compune din feciori, lachei, bucătari, vizitii, rândași, ajutoare de bucătari, lustragii, ordonanțe, pristavi și toată nomenclatura slujitorimii mari și mici. Luxul cel mare constă în a avea un arnăut (albanez) îmbrăcat în costumul său roșu brodat cu aur, cu ghetre și căciulă de aceeași culoare, cu sabia într-o parte, cu pumnalele și pistoalele la brâu. La această nomenclatură trebuie adăugați administratorii (vătafi), șefii sufragiilor și, în fine, damele de companie, guvernantele, profesoarele de muzică, profesorii
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
cei care fac din perseverență o obsesie. Creația - o voluntară logodnă cu zbuciumul. Sărăcia a manifestat întotdeauna o infinită tandrețe față de creatorii de artă. Cu o modestie care frizează indiferența, valorile lasă de multe ori podiumul veleitarilor. Artiștii i - au brodat omenirii zările. Marele dușman al actorului este micul cabotin ascuns în el. Orice capodoperă emană ceva din aerul fabulos al marilor începuturi. Citind cronicile literare, constat cu satisfacție că, prin puzderia de genii, se mai strecoară și câte un scriitor
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cusute safire culese chiar de ea din pomul fermecat al pădurii. Pe cap purta o pălărie tot din catifea, de aceeași culoare, împodobită cu o pană albă ca spuma laptelui, care-i ajungea până la talie . Avea ghetuțe din catifea albastră , brodate cu fire de aur și țintuite cu perle și nestemate. Balaurul a fost orbit de strălucirea ei și a căzut fulgerat de lumină, la pământ. Așa a scăpat prințul, datorită frumuseții și luminii zânei Alice, fiica Soarelui Răsare. Cu toate că era
Prințul Andrico by Adelina Ciocan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91480_a_92896]
-
-l cum se îndepărtează de mine, târât cu o violență inutilă. N-am mai protestat. Oricum nu mă credea nimeni. Am rămas în slujba aia două luni. Nu puteam să iau litul în fiecare dimineață fără să văd desenul frumos brodat cu inițialelr instituției și fără să-mi aduc aminte de el. Oricare din lifturi, pentru că după ce pleacă, toate sânt la fel, în cele două luni cât am lucra acolo am cunoscut-o pe Moni în vacanța din România. Când m-
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
purta, ca semn al averilor de altă dată, o manta din doc și o șapcă albă - tipic pentru acea categorie de oameni. Soția lui purta, când ieșea prin sat, o fustiță cadrilată din pânză de casă, o cămașă de in brodată cu cruciulițe albe și negre. Își înfigea un pieptene din metal în păr și era încălțată în ghete strâmte, din piele de capră. Poate și situația acelei familii scăpătate, care-i dovedise că nimic nu era veșnic, nici bogăția, nici
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
frumos de cuvinte ne Îndreptățește să spunem că tema poemului este pînza uitării. Portretul este zugrăvit pe o pînză, de unde și denumirea prin metonimie a tabloului drept pînză. Simbolic, portretul tatei este și el o țesătură de reprezentări, imagini mentale brodate pe o canava de emoții. Este vorba, și Într-un caz, și În altul, de o pînză a neuitării. Un portret este o stavilă În calea uitării. Indiferent că este pictat pe pînză sau zugrăvit În sufletele urmașilor, tatăl Își
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
care sugerează implicit valoare, ironia aceea fină care Împletește impetuozitatea miresmei de tei revărsate peste lume cu utilitatea ticăită a ceaiului de tei, de acum asigurat, cu care bunicul va trece și prin iarna care vine. Sigur, Închipuirea generoasă poate broda pe păsuirea provocată de răbufnirea teiului care convoacă vechi amintiri legate de alte vremuri mai pe măsura vechiului ceainic. Dar firul mai subțire, mai delicat și mai glumeț este cel care face șarmul poemului. sfârșit de varăîntre noi n-a
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
deci rutina documentului și a studiului riguros, fiind personalitatea dominantă a epocii, încă dinainte de război, deține, așadar un mandat, general recunoscut. Eul său social, plurivalent, echivalează, în planul discursiv, cu autoritatea unei semnături suficientă sieși, în jurul căreia mentalul colectiv a brodat supranume cu conotații mitologice și/sau carismatice: Apostolul, Cărturarul, Învățătorul neamului, Profesorul 276. Astfel, raportul dintre cei doi este inițial marcat de o mare inegalitate de statut care, în scurt timp, se va echilibra, mai precis, după controversatul an 1927
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cosciug, conform instrucțiunilor lăsate medicului ei personal, dr. James Reid, au fost așezate fotografia lui Albert și fotografiile unor rude dispărute, dimpreună cu halatul de noapte al lui Albert (alături de care dormise 40 de ani), mantaua de prinț a aceluiași, brodată de Alice, și un mulaj al mîinii lui Albert. Înainte de a închide sicriul, dr. Reid i-a rugat pe cei prezenți să părăsească camera și a strecurat în mîna stîngă a Victoriei, conform dorinței ei, o fotografie a lui Brown
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
etimologi români. Pornind de la variante ca polpană, pulpoană, care ar reprezenta faze intermediare între o fază veche *purpoană și forma pulpană, Bogrea propune ca etimon fr. pourpoint „vestă scurtă cu mâneci (din secolele 13-17)“, cuvânt franțuzesc care însemna la început „brodat“. Schimbarea de sens de la o limbă la alta nu pune probleme, este curentă în cazul numelor din domeniul vestimentației; de exemplu, tc. mahrama „năframă“ a devenit, în greacă, „fel de îmbrăcămite, tunică“. În ceea ce privește forma, Bogrea nu exclude posibilitatea ca vechiul
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]