1,837 matches
-
și-a făcut de cap cu ea. Unde? Într-un WC. I-auzi, ce chestie, eu te Întrebam unde ai dat de ea. La gineco, jos. Aha, păi și poate că ți-a trecut și ție prin cap că o bucățică așa de disponibilă, la gineco, Înseamnă pericol, poate că vrei să te Împrietenești cu dulapul de penicilină din cabinetul asistentelor. Taci bă, n-are decît un chist, nu-i chiar așa de nasol, dacă vrei și tu, te trimit la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
îmi venea să răscolesc toată casa încercând să dau de vreuna din ele, rătăcită poate, și s-o lipesc la loc. Dar în general nu mai erau de găsit. Întâi și-ntâi fiindcă rareori se întâmpla să am nevoie de bucățica de material întreagă. De cele mai multe ori decupam din ea, de pildă pentru a completa prin colaje un desen de care, altminteri, cu puținul talent la desen pe care îl aveam, nu eram mulțumit. Culmea e că se întâmpla ca o
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de material întreagă. De cele mai multe ori decupam din ea, de pildă pentru a completa prin colaje un desen de care, altminteri, cu puținul talent la desen pe care îl aveam, nu eram mulțumit. Culmea e că se întâmpla ca o bucățică de material (și anume ecosez) să se întoarcă la origine ca să zic așa să fie nevoie să fac un colaj exact pentru kilt-ul unui scoțian, pe care în rest îl desenam cu creioane colorate sau cu acuarele! Kilt-ul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ca să n-audă ceilalți, acum n-aveau ochi decât pentru Rareș... Curioși cu toții, ar fi vrut, parcă, să se oprească. Dar nimeni nu se oprea. Treceau mai departe... Fanfara Garnizoanei ieșea de pe stadion, cu muzica ei tot mai îndepărtată. Urca bucățica de drum, cu iarbă uscată și călcată în picioare pe margine, prin dreptul tampoanelor de la capătul liniei moarte... Și coada fanfarei, unduindu-se, o cotea dispărând pe strada Avram Iancu... Dacă Rareș primește premiu pentru ceea ce a scris, spunea tata
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
lui speciale de a preda. În timp ce se plimbă printre șirurile de bănci, se citește pe fața lui că pregătește o șotie. Ochește pe câte un elev care a ațipit și, de la distanță, aruncă spre el, pe o traiectorie cu boltă, bucățica de cretă pe care o ține în mână. De cele mai multe ori chiar îl nimerește. Bucățica de cretă se rostogolește în cădere, lăsând o urmă albă pe vestonul lui bleumarin. Hei, ce faci acolo, dormi? De mirare e doar că cineva
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fața lui că pregătește o șotie. Ochește pe câte un elev care a ațipit și, de la distanță, aruncă spre el, pe o traiectorie cu boltă, bucățica de cretă pe care o ține în mână. De cele mai multe ori chiar îl nimerește. Bucățica de cretă se rostogolește în cădere, lăsând o urmă albă pe vestonul lui bleumarin. Hei, ce faci acolo, dormi? De mirare e doar că cineva poate dormi sau măcar ațipi într-un asemenea vacarm. Toți se prăpădesc de râs în timp ce
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
luă lingurița care considera ea că i se mai cuvine, adică penultima, și îl invită pe Paul s-o ia pe ultima. Dar Paul refuză categoric. Așa că Geta, fără să se formalizeze, fu cea care făcu să dispară și ultima bucățică de prăjitură, amintind încă o dată de silueta ei, pe care Paul n-o ajutase să și-o păstreze. Era în mare formă Geta, și atunci când vorbea de siluetă cu multă dezinvoltură și cu un reproș la adresa ei înseși, mimat dinadins
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
poate, decât durerii: cum așa? A existat un om până mai ieri și acum deodată nu mai există? Cum e posibil?... Nedumerirea ei poate că se atenuase în lunile ce urmaseră, dar cu siguranță nu dispăruse. Se nimerise ca în bucățica de vacanță de vară pe care Iulia și-o petrecea la Brașov, numai între ele două, bunică și nepoată, să cadă ziua de naștere a Iuliei. Chiar în acea zi, cu puțin înainte de prânz, cineva sunase la ușă și mama
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
filmulețul cu automobile de la începutul secolului. Dar în sinea ei trebuie s-o fi recunoscut mai de mult. În ultimii ani se îngrășase destul de mult, continua să facă piața și în zilele când îmi petreceam acasă la ei câte o bucățică de concediu, dar n-o mai însoțeam în oraș. O vedeam întorcându-se cu sacoșa plină, intrând cu mersul ei de-acum greoi și legănat, cu părul albit tot în curticica doamnei Ștef, îmbrăcată, în diminețile mai răcoroase, cu fulgarinul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
tatălui său. Oameni care aveau pe față, mereu, un zâmbet prietenos sau o anumită seriozitate responsabilă. Vasăzică așa... te-ai recăsătorit... Eu am cunoscut-o? Nu. Lucian a îngenuncheat la piciorul căsuței pentru lumânări și își șterge lentilele ochelarilor cu bucățica de piele de căprioară pe care o ține în toc. A deschis ușița căsuței. Și cu apartamentul tău de la București ce-ai de gând să faci? Cred c-am să-l vând. Ești sigur că n-o să-ți pară rău
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
apropii dacă asta era treaba mea? Aveam ordin să aflu cam ce bunătăți pun dumnealor în tigaie... Că de... Să nu ni se aplece când om mânca. Și ai aflat? De aflat am aflat, dar tocmai când să iau o bucățică, tigaia a început să sfârâie de mama focului și să împroaște cu boabe de mazăre și de fasole... Și o boabă te-a pălit rău de tot. Nu? 81 Întocmai. M-o pălit așa de bine, încât după vreo patru
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
facă... Maranda nu răspundea, el nu putea să alerge spre gârlă... În timp ce se învârtea ca un somnambul, s-a împiedecat de ceva și a căzut cât era de lung. S-a ridicat cu greu și a cercetat locul bucțică cu bucățică. Când a dat peste femeie, a răcnit: Ce-i cu tine, Marandă? Gemând ca un înjunghiat, s-a aplecat și i-a cuprins capul, căinându-se: Ce ai pățit, fata tatii? Ai căzut și te-ai lovit la cap! Doamne
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
până la portiță îi doar o cărare. Încolo, pe unde aveam noi aria și cireșul cel mare cu toată grădina îi popșoiștea aistora... Uite că n-am băgat de seamă. Și asta ce înseamnă? Înseamnă că ne-o luat și ultima bucățică de pământ de aici din grădină și o dat-o la gospodăria lor colectivă... Toaibă a lăsat capul în piept și a icnit ca înjunghiat. Oooh! Zilele aiestea am ajuns? Și tu cu ce ai trăit? Am muncit. Am muncit
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pentru tăti celi șî rămâi sănătos, conașule, cî eu m-oi duci... ― Mergi sănătoasă, Sevastițo, că mâine-poimâine oi veni și eu. Cu pasul ei grăbit, a ieșit pe poartă, pierzându-se îndată în lungul uliței... După amiază, mi-am pregătit bucățică cu bucățică cele trebuitoare pentru drum și o ședere mai lungă la mănăstire. Mâine va fi zi de odihnă, iar luni, în fapt de zi, voi pleca, ca de atâtea ori, spre mănăstirea din poiană... În zori, cu rucsacul în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
celi șî rămâi sănătos, conașule, cî eu m-oi duci... ― Mergi sănătoasă, Sevastițo, că mâine-poimâine oi veni și eu. Cu pasul ei grăbit, a ieșit pe poartă, pierzându-se îndată în lungul uliței... După amiază, mi-am pregătit bucățică cu bucățică cele trebuitoare pentru drum și o ședere mai lungă la mănăstire. Mâine va fi zi de odihnă, iar luni, în fapt de zi, voi pleca, ca de atâtea ori, spre mănăstirea din poiană... În zori, cu rucsacul în spate, toiagul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
a căror frumusețe abia se ascunde în spatele fragilelor anemone prinse sub zulufii urechilor dezgolite și ele. Parcă te invită să întinzi mâna, să le prinzi și să nu-l uităm pe Tasse Precumpătescu care, în fața micului ecran, mestecă ușor ultima bucățică de ceapă roșie și ea de emoție. Sonerie. Soneria este apăsată de degetul prelungit organic printr-un tinerel tras ca prin inel și ușor dezechilibrat de cele două aripi. Se vede că e îndrăgostit lulea, fiindcă, nu-i așa, numai
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
zi sortită mie Ca să plec în drumeție.” Se întoarse în casă și își puse într-un prosopel o bucată de pâine coaptă chiar de el, dar stai: - Dacă mă întâlnesc cu cineva pe drum? Gândi el și mai puse o bucățică de pâine.) Când ieși din casă căută cu privirea pasărea care cânta în fața casei încă din zori dar nu o mai zări. -O fi pornit și ea la plimbare! Își făcu curaj și porni la drum fără a ști încotro
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
Nu e înțelept, așadar, să-ți strici foamea cu dulciuri! Ingrid povestește bunicii treaba cu pisoiașul. - Știi ceva? Spune Buna. Te-ajut și pe tine și pe prietenul tău! Ori de câte ori mănânci o îmbucătură te voi lăuda și vom pune o bucățică de cașcaval lângă farfuria ta pentru pisoi. Cu cât mănânci mai mult, cu-atât mai multe bucățele vei putea să duci prietenului tău. Dacă nu vei putea mânca tot, n-o să te certăm. Dar să te înfrupți din dulciuri nu
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
cu biciul în mână, chipurile ca să țină câinii la respect, dar se vedea destul de clar din atitudinea lor, din felul poruncitor în care se adresau, că tratau întreg orașul ca pe un manej. Când își arătau bunăvoința, dădeau parcă obișnuita bucățică de zahăr, nimic mai mult. Nimeni nu s-a mirat când primarul a fost schimbat cu un dresor. La fel, șeful poliției și președintele tribunalului. În toate funcțiile-cheie au fost puși dresori. Până la urmă, toată lumea s-a obișnuit și cu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
maiestuos pe deasupra, ea însăși mulțumită de grandiosul spectacol. Părea conștientă de prestație. în cele din urmă, s-a oprit pe brațul înmănușat al dresorului. Cu mișcări tandre, acesta a mângâiat-o pe creștet și pe aripi. A urmat recompensa: o bucățică de carne. Copilul care se speriase ceva mai devreme s-a apropiat de dresor. A întins mâna dreaptă, ca și cum ar fi vrut să mângâie și el pasărea. Zâmbind, dresorul i-a prins mânuța și i-a îmbrăcat-o într-o
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
foame? S-o poftim la masă, ce zici. Hai, micuță cinteză, nu vrei să guști ceva? ― N-o speria, Dor, să nu-și ia tălpășița. ― Nu-ți fie frică, neamul ei e curajos, lucru mare. Mihaela stropși între degete o bucățică de pâine și împrăștie firimiturile pe jos, pe covor. Dar păsărică nepricepând gestul zvîcsni în aer, făcu mai multe cercuri deasupra noastră și se lăsă pe speteaza unui scaun în spatele meu. Voiam să mă întorc ca s-o văd, dar
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
zarea cu privirile dar nu spunea nimic. ― Ce înseamnă asta, Aimée? Nu-ți place? ― Nu prea, Dorule... Era mult mai frumoasă în închipuirea mea... ― Și atunci ce-i de făcut? ― Hai să ne întoarcem! ― Ești nebună? Judeci marea după o bucățică din ea? Ce-ai zice dacă cineva văzîndu-ți degetul cel mic ar spune că ești urîtă? Stai, ia uită-te acum... De astă-dată marea se deslușea bine. Era albastră, sticloasă, imensă, ca un al doilea cer culcat pe pământ. ― Iartă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cap. S-o lăsăm să moară creștinește când o cuprinde-o cu totul!" Iar cu totul, aproape o săptămână "turbăciunea" a trecut spre cele veșnice sub formă de fripturi, sarmale, răcituri. Și cum preuteasa nu voia să ia măcar o bucățică, să nu turbeze, popa, pișicher, o sfătuia să ia că mai mult decât este nu poate fi și apoi, vorba evanghelistului, cui cu cui se scoate... Târziu de tot, când Mișa a divulgat popii secretul acesta a râs de nu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
nevăzut, bătrânul m-a întrebat: „ De ce ești așa întristat, fiule?” Citeam o hotărâra judecătorească a lui Gheorghe Ștefan voievod și... „Aș vrea să aud și eu cele ce te-au neliniștit. Spun asta, pentru că mie mi-au obosit ochii.” Caut bucățica din hotărâre care - gândeam eu - l-ar interesa pe bătrân: Asta-i partea cu pricina, părinte: „Iar rugătorii noștri, călugării de la...Agapia, așa s-au răspuns...că în adevăr le-a dat Vasilie voievod acel vad de moară...și și-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
copaci aprinzând candele cu mii de culori în biserica mea, cu altar de privighetori și de grauri și de mierle și... chircite, zilele adorm ca babele pe la porți și pe prispe și, spre final, navetiștii chirfosesc glodurile cu gândul la bucățica lor de pâine și la pensia pe care speră să o mai apuce.” În ,,Tinerețea mea”, evidențiază urcușul tineresc spre înălțime, dar și întoarcerea la matcă, fiindcă, ,,dorul de ai mei m-a biruit ca un uragan și m-am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]