3,671 matches
-
arată că "nu obiecte colecționase bătrânul, ci oameni, personaje stranii care se divulgau prin intermediul obiectelor lor" (pag. 138). De la descifrarea biografiei gornistului în succesiunea de obiecte din lada care ilustrează coperta mai este un sigur pas până la închiderea narațiunii în bucla eternei reîntoarceri: transformarea eroului însuși în obiect care așteaptă un alt aventurier să-l descifreze. Andrei Oișteanu stăpânește materia bogată și lunecoasă a istoriilor sale în plasa unei inteligențe cristaline care nu lasă nimic la voia întâmplării. Ca orice om
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
prin însăși "materialitatea" ei, conține, aparent paradoxal, premisele unei gramatici a Imaginarului. Corpul unei tinere femei aparține Naturii, constată reflexiv Ibrăileanu, este ipostaza ei vie, sublimă, fiindu-i totodată limita, pragul care desparte existența de inexistență, viața de moarte, este bucla care leagă neamul: "corpul unei femei tinere -... este termenul ultim al evoluției cosmice". Ființa vie este în însăși materialitatea ei un paradox, viața care își ascunde moartea, începutul care își disimulează sfîrșitul: "senzația de funebru pe care mi-o dă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mers. Se pare că din cauză că era evreu. Eisen degerase la picioare; degetele Îi erau amputate. „O, erau beți“, spusese Eisen În Haifa. „Băieți de treabă - tovarișni. Dar Îi știi pe ruși când trag câteva pahare de vodcă.“ Rânjise spre Sammler. Bucle negre, un nas roman arătos, dinți ascuțiți, fără de simțire, umezi de salivă. Problema era că o lovea pe Shula-Slawa cu picioarele și o bătea destul de des, chiar și ca proaspăt Însurățel. Bătrânul Sammler În apartamentul din Haifa Înghesuit, mirosind a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
lăsat de la natură cu intenția ștrengăriei. (La ce bun toți mușchii ăia? Sănătate? Nu banditism?) „Și cum se Îmbracă!“ zicea Angela cu Încîntare seducătoare, de actriță de comedie. Cu picioare lungi de California, șolduri mici, păr lung, ondulat, cu o buclă adorabilă la spate, era un dandy mod1. Extrem de critic la adresa Îmbrăcămintei altora. Până și Angela trebuia să se supună la inspecții de West Point. O dată, când considerase că nu e Îmbrăcată cum trebuie, o abandonase În stradă. Traversase. Cămăși, pantofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
gândească și să vadă. Ca de obicei, chiar și În mijlocul conversației, Wallace cu ochi rotunzi, negri visa În continuare. Visa profund. De asemenea avea o culoare foarte albă. Apropiindu-se de treizeci de ani, Încă era fratele mai mic cu buclele, buzele unui băiețaș. Puțin neglijent cu obiceiurile ce țineau de toaletă, tot ca un băiețaș, adesea Îi transmitea lui Sammler pe vreme caldă (poate nasul lui Sammler era hipersensibil) un miros ușor necurat de la spate. Cea mai vagă urmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
În care sufletul cu totul se concentra asupra ființei eterne. Domnul Sammler credea asta. Iar Între timp exista scuza nebuniei. O națiune Întreagă, toată societatea civilizată, poate, căutând starea de nebunie lipsită de vinovăție. Între timp iată ridicând glasurile acele bucle groase și curbe deschise de pe fereastra unui atelier vechi de croitorie. În Polonia, În război, mai ales În cele trei sau patru luni cât Sammler fusese ascuns Într-un mausoleu, Începuse el pentru prima dată să se Întoarcă spre lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
o nouă carieră.“ Karyera fu cuvântul folosit de el. Îmbrăcat În hainele strâmte de doc gri, evident vechituri scumpe de pe vremea colegiului care Îi fuseseră pasate, În siclam, vinețiu și roșu de tomată (cizmele roșii Chelsea Înalte până la gleznă), cu buclele nearanjate unind capul cu umerii și eliminând brutal gâtul, Eisen Își construia, evident, o nouă imagine, revizuindu-și viziunea despre sine. Încetase să mai fie o victimă a lui Hitler și Stalin; depus pe nisipurile Israelului, numai piele și os
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Nu Îl puteai jigni pe Eisen pentru că era atât de Încântat de realizările sale. Ca și cum ar fi inhalat o aromă rară, Începu să Închidă ochii și să-și arate acele oase fără seamăn, dinții, și cu ambele mâini Își netezi buclele după urechi. Am inventat un nou proces În turnătorie, spuse el. Începu să explice În limbaj tehnic În rusește, dar Sammler Îl opri: — M-ai pierdut, Eisen. Nu cunosc termenii. Metalul arăta neprelucrat, În parte de culoarea bronzului, dar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mile zilnice alergate pe bandă era într-o formă de invidiat. Ambele prietene erau de aproape aceeași vârstă, adică se apropiau de patruzeci de ani, dar părul îndrăzneț, de blond platinat, al lui Irene se unduia cu exuberanță adolescentină, în timp ce buclele blonde, dar terne ale lui Mary dădeau senzația unei poveri pe capul femeii. Jina a făcut cumpărături până la trei, apoi s-a dus să aștepte într-un locaș obscur din parcarea din fața școlii, acolo unde îi ceruse Danny să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
i-a replicat Irene. Ea doar scrie. Asta e marea problemă. Din depărtare, a început să se audă avionul. Sunetul aparatului care se apropia de ei era acela al unui om epuizat, care abia mai respiră. Pilotul a făcut o buclă în aer, apoi a aterizat cu grijă, ca și când terenul de munte ar fi înțepat roțile avionului. Mary și-a mușcat buzele; Drew a strâns-o de umăr, apoi s-a îndreptat grăbit către avion. Prima care a coborât a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
trecut degetele prin păr. Se simțea obosit și terminat, ca și când s-ar fi luptat deja cu Salmon Falls. S-a reîntors de-a lungul cărării de bolovani și-a luat o coardă, după care a început să facă noduri și bucle de susținere, orice i-ar fi ajutat să se ancoreze mai bine. Tot trebuie să mergem pe stânga, să întindem o coardă, a anunțat el fără s-o privească pe Jina. O să înaintăm pe mal cum putem. Nu poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
șorțuri, asemenea, învârtind de o manivelă aflată în interior lângă vitrină, ori chiar patronii în persoană. Ce vremuri! La timpul acela o cunoscuse pe domnișoara Carolina Stanciu - azi doamna Carolina Pavel - era subțire „adusă ca prin inel” părul răsucit în bucle îi cădea pe umeri, fața îi era albă și vorbirea îi venea, în confabulațiile vârstei, direct din minunile Orientului (tatăl ei ținea la vremea aceea o băcănie, nu departe de port, cu mărfuri indigene dar și de contrabandă, din Levant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pentru totdeauna acolo. S-ar putea să mă întorc foarte repede acasă, dar nu am de ales. Trebuie să mă întorc. Ceva în tonul meu a convins-o pentru că a părut înfrântă. —E stilul modern, bănuiesc, a spus. A închide bucla. A continuat întristată: —Pe vremea mea, nu era nimic rău în a lăsa un lucru neterminat. Pur și simplu plecai dintr-un loc și nu te mai întorceai vreodată și nimeni nu credea că e ceva rău în asta. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
lui n-avea nici o valoare. L-am găsit la televizor, uitându-se la golf. Avem o veste. Anna se întoarce la New York pentru un timp, a zis mama. Și-a ridicat privirea, luat prin surprindere și supărat: —De ce? —Ca să închidă bucla. —Ce-i aia? Nu prea știu, a recunoscut mama. Dar se pare că viața ei nu va avea nici un sens dacă nu o face. — Nu e puțin prea devreme să plece? Cum rămâne cu mâna ruptă? Și genunchiul beteag? Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
se pare că viața ei nu va avea nici un sens dacă nu o face. — Nu e puțin prea devreme să plece? Cum rămâne cu mâna ruptă? Și genunchiul beteag? Toate se vindecă. Și, cu cât închide mai repede afurisita de buclă, cu atât mai repede se poate întoarce acasă, a zis mama. Apoi a venit momentul să-i dăm vestea lui Helen, care a fost destul de afectată. —Crimă și pedeapsă! a exclamat. Nu pleca. Trebuie. — Dar am crezut că putem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de comunicare deschise astfel ca el să mă poată contacta dacă putea. De asemenea, îi citeam horoscopul în fiecare zi, încercând să îmi fac o idee despre cum se simțea. Stars Online spunea: „Nu lăsați nevoia celorlalți de a închide bucla să vă împingă să luați decizii pripite. Dat fiind că e puțin probabil să vă cunoașteți toate opțiunile mai devreme de începutul lui mai, vor trebui pur și simplu să aștepte“. Nu prea mi-a plăcut asta așa că m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
lovit melancolia după întoarcerea din vacanță, mai ales că arsurile de la soare ale tatălui tău s-au infectat și, din cauza belelei ăsteia cu câinele, suntem foarte „deprimați“ acum. Să nu ne înțelegi „greșit“, dar sper că încă n-ai „închis bucla“ pentru că nu prea ar avea rost să te întorci acasă. De-abia suntem în stare să ne înveselim pe noi, dar pe de-alde tine. Către: Magicianscgirl 1@yahoo.com De la: Lucky Star PI @yahoo.ie Subiect: Părinte ars Mama și tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
lui Diego cu un zâmbet palid. Capitolul 7tc " Capitolul 7" „...a chemat-o pe mama, care mi-a zis unde-și ascunsese verigheta...“ „...am reușit să-mi iau rămas-bun cum se cuvine de la fratele meu și în sfârșit am închis bucla...“ „...eram atât de bucuroasă să vorbesc din nou cu soțul meu, îmi lipsea atât de mult...“ Erau pagini peste pagini cu astfel de mărturii pe internet. Dar - l-am întrebat în gând pe Aidan - cum pot să mă încred în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
-o pe Neris Hemming la televizor! Nu era doar o înregistrare a unuia din spectacolele ei, ci o ediție specială de o jumătate de oră. Prin cablu, dar ce dacă? Probabil în jur de treizeci și cinci-patruzeci de ani, cu bucle până la umeri și într-un sarafan albastru, era cuibărită în fotoliu, vorbind cu un interlocutor nevăzut. Dintotdeauna am fost capabilă să văd și să aud „alți“ oameni, spunea, cu o voce blândă. Am avut dintotdeauna prieteni pe care nimeni altcineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
uliță. Nu fug nici de cârciumari, nici de slugile care îi aruncă afară pe scandalagii. Chipul pe care vreau să-l las departe, în urma mea, este cel al tatălui meu stând în crâșmă la o masă și având alături niște bucle despletite. Eu l-am văzut, Harun cu siguranță l-a recunoscut. Oare el ne-a zărit? Nu cred. De atunci, mi s-a întâmplat de mai multe ori să merg prin taverne și cartiere mai sordide decât el-Mers. Numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
îmbibată, fără ca vecina, martoră a nenumărate deflorări, să descopere înșelătoria? Mi-am plimbat pe deasupra Fatimei priviri disperate, imploratoare, jalnice. Părul ei roșcat se împrăștiase peste perna sul de la căpătâiul patului. Mi-am trecut mâna prin pletele ei, am strâns o buclă în palmă, i-am dat drumul oftând, bătând-o apoi cu palma peste obraji, tot mai iute, tot mai tare. Un surâs se desenă atunci pe buzele ei, dar nu se trezi din somn. I-am scuturat umărul, frenetic, gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și-și descoperiră fratele ghemuit încă lângă peretele jilav, numai că, deși căutară îndelung, sticla cu ulei de păr nu era de găsit. — Ce-ai făcut cu sticla cu ulei de păr? îl întrebară ele pe Hungry Hop, ale cărui bucle unse frumos și parfumate îl demascau ca fiind ultimul utilizator al produsului. Erau grozav de supărate. La vederea umflăturii de pe falca lui deveniră și mai furioase. Fără-ndoială, alunecase când făcea baie și se lovise. Fratele lor cel demn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
fi putut să mă vedeți zburdând în jurul terenului. De atunci nici n-am mai jucat, dar am văzut tenis cu grămada la televizor. Am urmărit sinuozitățile Broadway-ului, ducându-mi lucrurile într-o pungă de plastic luată pe gratis, până dincolo de buclele și piațetele din jurul Parcului și prin West Side, cu terenurile lui virane și pasajele lui subterane. Străzile își continuau desfășurarea meticulos elaborată. Mă așteptam să dau peste un complex sportiv sau o sală de sport sau peste unul din acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sălii. Îmbrăcat cu un smoching alb, își topea șoaptele în boarea ce plutea în jurul unei fete miraculos de frumoase. Purta o rochie decoltată de un cenușiu roșcat - o rochie care făcea ape ca imaginea unui televizor. Părul castaniu cobora în bucle pline peste supapele sensibile ale gâtului și peste tonusul lui care vibra de viață. Fără să-i mai las timp lui Fielding să mă interpeleze, m-am unduit ca o lebădă până în dreptul ferestrei și am sărutat-o abia atins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
acolo îți place. Mi-am reașezat piesele pe tablă. — Ai un păr groaznic. Ar trebui să mă lași să ți-l tai. — Știu. Chiar în aceeași după-amiază dădusem douăzeci de lire pentru capul meu. Micul poponar mi-a căutat prin bucle, apoi și-a strâns buzele și m-a întrebat: „Câți ani aveți?“ Roger Frift mi-a pus aceeași întrebare. E din cauza inimii. Inima mea e de vină, e ceva cu motorașul. Ceasul meu nu mai merge bine. M-am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]