38,363 matches
-
Ilie Constantin Versurile lui Virgil Mazilescu (1942-1984), îți plac sau nu, este extrem de dificil să le ,analizezi" la rece. Intonarea lirică te respinge sau te cucerește dându-ți o bucurie tulbure și melodioasă, greu de explicat. Mijloacele artistice sunt perfect disimulate; poetul pare un vizitat de zei, impresie sporită și de obscuritățile textului, de rostirea aproape pythică. Cea mai ,clară" poezie din placheta de Versuri (1968) este următoarea: te rog
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
în amfiteatru, acompaniindu-și înaintarea cu imperativul "Lăsați-mă să trec!", rostit cantando, în tonalitățile intense, oscilând ascendent și descendent pe toată gama vocii sale ca nici-una alta - o voce în care își rostea, jucând-o, toată indignarea răsfățată a bucuriei de a se ști așteptat în picioare, om lângă om, cu nerăbdare, de admirația inteligentă a unui tineret avid de originalele-i interpretări și asociații critice, un tineret care amplifica spațiul sălii prin prezența pe culoar, până unde răzbăteau sonurile
Mâna by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/11883_a_13208]
-
Cu alte nopți ascunse lângă tâmplă Către o floare încă neînflorită Cât se petrece vara-n fire Privești la cer cu ochii vii Și lași minuni să se deșire Peste coline și câmpii; Mă-ntreb mirat de unde-ți vine Eternul bucuriei nimb, De vrei să faci întruna bine Fără să ceri nimic în schimb? Tu știi că turmele grăbite Cătându-și ierburi dulci cu jind, Te calcă-n sute de copite De parcă nici n-ai fi fiind; Tu știi că bruma când
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
recurge la un limbaj dur și bolovănos, drama nu se prea observă. Impresiile acestea sunt însă numai parțial juste. Pe lîngă amintiții corifei există și un bun număr de critici tineri interesanți și cultivați. Literatura scrisă exprimă (dincolo de forma ei) bucuria unei libertăți de expresie și de tematică recucerite cu greu și ea, această literatură rodește uneori în arta reală: cum ar fi în cazul lui Mircea Cărtărescu, deși, evident, nu e singurul. Imaginea devine mai complicată atunci cînd luăm în
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
eu sunt cea absentă Și fac din Tine un pustiu? Desăvârșire Cum picotea de-o vreme în fotoliu, Abia simți ce-adânc vibra-nserarea Și când deschise ochii-n întuneric, Dădu pe neașteptate de un înger. Ce-nfricoșat te smulge bucuria Când Dumnezeu răsare din absență Și îți răspunde-n taină rugăciunii... Se ridică nesigură. Bastonul Se clătina ca un catarg în ceață. Se sprijini de zidul încăperii în tălpi îi scăpără deodată drumul: Și cum mergea lăsându-se în urmă
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/11932_a_13257]
-
dintre cei mai tipici cetățeni ai lumii moderne. Maiorescu are termometru și barometru, măsoară și notează temperatura zilnică și starea vremii asemenea unui personaj julesvernian, e preocupat de toate aparatele moderne, călătorește, face fotografii, divorțează, dar are în el și bucuria peisajului și a gestului romantic. În Jurnalul lui din 1882, la 20 aprilie stil vechi, 12 mai după calendarul nou, are o succesiune de însemnări tipice pentru acest "amestec" care-l caracterizează: " Timp admirabil, totul verde din plin, foarte, foarte
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
-l convinge: "Puțin le pasă la doi ochi iubitori de lumină, puțin le pasă de dimensiunile, sistema de rotațiune și revoluțiune, în genere de legile cosmice care stăpânesc existența ș?ț. Căci lumina nu o judec, ci o văz, și bucuria mea e potrivită cu intensitatea cu care ea a ajuns la mine, iar nu cu judecata mea despre bogăția și condițiile izvorului care mi-a trimis-o". Luna ești dumneata! Sunt însă destui "ochi iubitori de lumină" și de literatură
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
unele de-a dreptul opuse, acoperind un spectru foarte larg al atitudinilor auctoriale de la febrilitatea experimentului neliniștit la seninătatea fericită a "discursului îndrăgostit", de la lejeritatea umorului și vesela ironie la patosul exasperat al spaimelor existențiale și al sentimentului absurdului, de la bucuria pură a jocului și fronda simpatică a boemei, la răzvrătire și revoltă a creatorului care se ia în serios, de la valorizarea picturală a cuvîntului în "descrieri" de natură, peisaje campestre ori tablouri citadine, pînă la exploatarea lui muzicală în cele
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
dungă milimetrică de șifonare nu trebuia să-i perturbe din scrobeală. Doar papionul îl cam strângea de gât.... Dar hotărâse odată că trebuie să meargă numai înainte ! Nu putea să-și creadă ochilor. Vedete importante din lumea cinematografică țipau de bucurie când ruleta prindea din învârtire biluța norocoasă sau când un zar rostogolea numărul de puncte ce îi interesa.Erau cu toții plini de bani ,dar tot se bucurau. Îi cunoștea de la televizor sau de prin cinema-uri ,era incredibil că acum
VIAȚA LA PLUS INFINIT (11) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380595_a_381924]
-
așteptare încordată. Abia într-un târziu,jugulara americanului începe să se zbată vizibil, a neputință. - Norocul începătorului,careu de popi cu un zecar ! - Ha, ha,ha.... Așa o să te bat și mâine Sanders, la trofeu ! izbucnește regizorul sicilian într-o bucurie imensă,nedisimulată. Bravo Micky, al meu ești de-acum încolo. E semn că filmul nostru va avea succes ! Ha, ha, ha ! nu se mai poate stăpâni ,frecându-și mâinile ridate. - Așa să fie ,își recunoaște până la urmă americanul înfrângerea umilitoare
VIAȚA LA PLUS INFINIT (11) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380595_a_381924]
-
mai zburda Lupișorii... V. TRANDAFIRAȘUL DE CÂMP, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2303 din 21 aprilie 2017. După Goethe Într-o zi de primăvară, Stingheră, pe arătură, Zări băiatul o minune: O floare roz: o răsură. Ce bucurie pe-amândoi Când prima oară se văzură! Alergând într-o suflare, Se-apropie sfios de ea Și, cuprins de o dorință, Grăi, în timp ce o privea. -Răsurică, răsurea, Sălbatic roz trandafiraș, Vino în grădina mea Și câmpia ta s-o lași
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
O mângâie și vru s-o rupă Cu brațu-I fin și drăgălaș. Surprinsă, tresări răsura, Dintro dată se-ntristă; Citește mai mult După Goetheîntr-o zi de primăvară,Stingheră, pe arătură,Zări băiatul o minune:O floare roz: o răsură.Ce bucurie pe-amândoiCând prima oară se văzură!Alergând într-o suflare,Se-apropie sfios de eași, cuprins de o dorință,Grăi, în timp ce o privea.-Răsurică, răsurea,Sălbatic roz trandafiraș,Vino în grădina meași câmpia ta s-o lași!Se apleacă și-
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
doar visul e divin.... VIII. CÂND SOARELE RĂSARE DIN CRINII DIMINEȚII, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2266 din 15 martie 2017. Când soarele răsare din crinii DIMINEȚII Și se-oglindește-n cerul senin și diafan, ATUNCI pădurea-și țipă bucuria vieții Și primăvara-și prinde perle în mărgean. Când soarele răsare din râul de cristal, Clipocind prin apa-i zglobie de smarald, ATUNCI privighetoarea cântă pe luncă și deal Și te-ademenște pâinea cu mirosu-i cald. Când soarele răsare de sub deal
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
de gingașe fecioare, ATUNCI să-ți crească aripi și să zbori râzând, Să crezi în Dumnezeu și să te scalzi în soare. Citește mai mult Când soarele răsare din crinii DIMINEȚIIȘi se-oglindește-n cerul senin și diafan, ATUNCI pădurea-și țipă bucuria viețiiși primăvara-și prinde perle în mărgean. Când soarele răsare din râul de cristal, Clipocind prin apa-i zglobie de smarald, ATUNCI privighetoarea cântă pe luncă și dealși te-ademenște pâinea cu mirosu-i cald.Când soarele răsare de sub deal, prin vie
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
ar face deja par-te din noi. Este partea „magică” din noi ce se cuvine a fi descoperită sau redescoperită. Astăzi mai ales, cu deosebită urgență, întrucât pare să zacă ireversibil îngropată sub mormane de reziduuri. Așa se face că bucuria unui transparent, cromatic spectacol de cuprinzătoare gânduri devine îngheț și tene-bre menite a se destrăma în adâncul pământutului: „odată-ți vedeam gândurile plutind,/ zbenguindu-se în toate culorile./ Acum - le văd cum coboară încet,/ spre răceala înmănușată de beznă./ Le
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
limitele și durerea ― o dimensiune de măreție, de a cărei lipsă în primul rând suferim. Iată de ce au-toarea se aruncă în luptă trup și suflet, de-acum imună în contra conspirației stihiilor ce se reunesc mereu să întunece și să frângă bucuria inimii și pa-văza perenei tinereți a poetei: „Sărmane vânturi ce nu știu/că inima mea, niciodată/nu va ajunge/ în-deajuns de bătrână,/ îndeajuns de uscată.../să nu mai poată simți/ bucuria,/ durerea și jalea”. (Nicio-dată). Geo Vasile INSEGNAMI! come fermare
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
ce se reunesc mereu să întunece și să frângă bucuria inimii și pa-văza perenei tinereți a poetei: „Sărmane vânturi ce nu știu/că inima mea, niciodată/nu va ajunge/ în-deajuns de bătrână,/ îndeajuns de uscată.../să nu mai poată simți/ bucuria,/ durerea și jalea”. (Nicio-dată). Geo Vasile INSEGNAMI! come fermare questo tempo che caotico scorre? poter insinuare tra le tue ciglia una carezza, un canto, una poesia, una parola - come una profonda luce - germogli e brilli nel tuo cuore. DIMMI! Dimmi
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
ar dărui o floare a sufletului ei neliniștit. Scriu, și nu pot scrie altfel, în astfel de clipe, în astfel de vremi, când poezia devine sub condeiul ei rugăciune și rugăciunea poezie. Distinsa doamnă, prin lacrima primăverilor și toamnelor, prin bucuria albastrului sfânt al cerului, strigând “ești o prefăcută când spui/că nu-l iubești decât pe Dumnezeu,/nu vezi cât de tare te-ai îndrăgostit/de primul bărbat care ți-a dezmierdat numele.”( cap. “Ce iubire e asta” * pag 46
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
Dumnezeu,/nu vezi cât de tare te-ai îndrăgostit/de primul bărbat care ți-a dezmierdat numele.”( cap. “Ce iubire e asta” * pag 46). Am îndrăznit să cred că este o fărâmă în strigătul copleșitor al creștinului, ades folosit la bucurii sau la necazuri! Cel de-al optulea volum al Dorinei Stoica, „Ochiul curat”, apărut la Editura Pim, Iași, 2015, cu 144 pagini, cuprinde 64 poeme împărțite în 4 secțiuni”: “Sentimente” (pag 4-36), „Ce iubire e asta” (pag 37-80), „Exitus” (dedicat
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
vise, de gânduri, nevoia de refulare a trăirilor interioare, îi creează un profil poetic aparte, la care iubirea și setea de viață se împletesc cu părerile de rău generate de neîmplinirea unora dintre ele. Cartea, la care a lucrat cu bucurie, dar și cu zbucium sufletesc, este o carte a mărturisirilor, pe care poeta le face atât în fața cititorilor, cât și a posterității. Seria poemelor din volumul “Ochiul curtat” debutează cu cel intitulat „Te desenam cu raze de soare”: //„în dimineața
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
de grafică, aparținând pictorului și ilustratorului de carte, bucureșteanul Mihai Catrună. Preocuparea pentru înfățișarea elegantă a volumului nu lipsește nici de data aceasta. Imaginea ce decorează coperta aparține tot aceluiași grafician. Apariția unui nou volum de poezie înseamnă reînnoirea unor bucurii, reînviorarea unor emoții generate de lirismul abundent cu note personale în parte. Poeta creează o emoție lirică plăcută, ce atinge sufletul cititorului. Creația poetică a Dorinei Stoica reprezintă, am putea spune, un adevărat fenomen în creația literară. Izvorâtă din minte
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
întunericul/ zgomotul să devină tăcere/ inimile goale s-ar umple ar exploda/atunci oare/ce așteptări aș mai avea/ poate m-aș speria”//(Am unele așteptări”) Natura își face prezența, în acest volum, prin toată splendoarea anotimpului primăverii în care bucuria întoarcerii la viață a tot ceea ce ne înconjoară capătă valențe nebănuite, făcând să vibreze întreaga lumină a bucuriei sufletești, precum și a speranțelor, sunt tot atâtea imnuri de slavă ridicate în fața sfintei icoane, numită NATURA. //de la o vreme coatele-mi stau
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
avea/ poate m-aș speria”//(Am unele așteptări”) Natura își face prezența, în acest volum, prin toată splendoarea anotimpului primăverii în care bucuria întoarcerii la viață a tot ceea ce ne înconjoară capătă valențe nebănuite, făcând să vibreze întreaga lumină a bucuriei sufletești, precum și a speranțelor, sunt tot atâtea imnuri de slavă ridicate în fața sfintei icoane, numită NATURA. //de la o vreme coatele-mi stau rezemate pe timp/primăvara mă ia prin surprindere/la fiecare apariție îmi strică planurile/se petrece pe-afară
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
la ai pe toate”, “De toamnă”, “Noiembrie trist”, “Noapte de vară la munte”, sunt doar câteva titluri ce reprezintă locuri, oameni, fapte, trăiri și retrăiri, regăsiri, toate înveșmântate în lirismul elegant și cald al unui adevărat jurnal intim, încărcat cu bucurie și optimism: //te-ai întrebat vreodată/ de ce explodează supernovele în văzduhuri sidefii/le aude cineva și dacă da cui îi pasă/ai ascultat cum pocnesc mugurii cleioși de plop în prier/ori în seara de armindeni/când vine miros de
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
mlaștina simțurilor/deodată n-am mai putut suporta/mirosul florilor puse la presat/în toate cărțile de rugăciuni//. Prin mesajul versurilor sale, m-a convins că trebuie să-i înțeleg această lume a ei în care temerea, curăția, credința, tristețea, bucuria cu lacrimi fac parte din ceea ce am putea fi cu adevărat noi, oamenii creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Căile Demiurgului duc spre lumină, perspectiva căutărilor poetei dobândește, firesc, forța, tăria și mai ales demnitatea înfruntării unor atitudini specifice
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]