1,895 matches
-
eram pentru dânsa. Nici de aranjamentul apartamentului bunicilor nu mi amintesc, memoria mea nu reține decât câteva mobile: Biedermeier comun, fără pretenții, de care gemea Ardealul, două dulapuri de dormitor, fotolii și scaune de salon îmbrăcate în pluș roșu, un bufet de sufragerie înalt, etajat, foarte închis la culoare; le-am revăzut și în succesivele locuințe familiale, după mutarea din Strada Călugărițelor; la bunici, în casa ce și-au cumpărat-o, la mătușa mea Virginia, care în bună parte le-a
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
masa, iar dânsa, bună cum era, s-a arătat de acord, dar nu putea să mă servească, deoarece nu isprăvise treaba la bucătărie, mi-a spus să urc pe un scaun și să iau farfuria cu clătite de sus, de pe bufetul din sufragerie. Zis și făcut, dar în graba mea m-am agățat de corpul superior al bufetului foarte înalt și, la o mișcare greșită, l-am tras după mine, în căderea de pe scaunul ce-mi fugea sub picioare. Zgomotul asurzitor
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
deoarece nu isprăvise treaba la bucătărie, mi-a spus să urc pe un scaun și să iau farfuria cu clătite de sus, de pe bufetul din sufragerie. Zis și făcut, dar în graba mea m-am agățat de corpul superior al bufetului foarte înalt și, la o mișcare greșită, l-am tras după mine, în căderea de pe scaunul ce-mi fugea sub picioare. Zgomotul asurzitor m-a speriat mai mult decât căderea propriu-zisă; zăceam alb ca varul pe jos, cu bufetul deasupra
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
al bufetului foarte înalt și, la o mișcare greșită, l-am tras după mine, în căderea de pe scaunul ce-mi fugea sub picioare. Zgomotul asurzitor m-a speriat mai mult decât căderea propriu-zisă; zăceam alb ca varul pe jos, cu bufetul deasupra peste mine, cu cioburi de farfurii și pahare răspândite în jur - și clătite bineînțeles. Însă și mai tare s-a speriat biata Virginia, înfricoșată să nu cumva să fi pățit ceva poznașul care tăcea mâlc. Paloarea mea exprima, de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
partea inferioară, ceea ce le dădea o anumită greoaie eleganță) locuind în orașul de sus, în imediata vecinătate a Străzii Domnești. În grandioasa sufragerie căptușită cu lambriuri (chiar și tavanul era prevăzut cu bârne de lemn masive, sculptate), mobilele erau grele, bufetul enorm fiind încastrat în lambriul cu care făcea corp comun (bufetul din sufrageria noastră de atunci, nu numai urât în dizgrația lui, părea o ladă ridicolă față cu ceea ce vedeam, impresionat, la familia Abeles). Părinții lui mă primeau cu politețe
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
orașul de sus, în imediata vecinătate a Străzii Domnești. În grandioasa sufragerie căptușită cu lambriuri (chiar și tavanul era prevăzut cu bârne de lemn masive, sculptate), mobilele erau grele, bufetul enorm fiind încastrat în lambriul cu care făcea corp comun (bufetul din sufrageria noastră de atunci, nu numai urât în dizgrația lui, părea o ladă ridicolă față cu ceea ce vedeam, impresionat, la familia Abeles). Părinții lui mă primeau cu politețe afectată, presărându-și limbajul cu expresii franțuzești; nimic în casa lor
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
trebuia păstrată de ambele "părți". La paradele militare prilejuite de diverse aniversări, cu ocazia Zilei naționale, Corpul diplomatic era prezent, acestea fiind și ocazii de a mai discuta cu înaltele autorități militare. Recepțiile erau organizate cu fast și rafinament, cu bufete "de 5 stele", unde nu lipseau langustele și homarii, minunatele vinuri chiliene, ca și programele de dansuri și cântece populare. La astfel de manifestări, Pinochet și ceilalți generali, însoțiți de directorul Direcției protocol din M.R.E., se apropia de unul sau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
nu intri pe merit, sînt doar patru locuri în fiecare an și, dacă n-ai pile, nu ești copilul vreunui ștab sau prof sau nu te culci cu vreunul de-acolo, nu pupi Grigorescu !“). La subsolul stabilimentului se afla un bufet unde puteai fuma și puteai „servi o gamă“ absolut neva riată : Cuic forever, cu momente rarisime de Brifcor (nu te servea nimeni - cumpărai Cuicul de la o mamaie care era de fapt o femeie de serviciu și te așe zai să
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
motivului detenției lui, nici aceasta adevărată: „30 decembrie [1977] Vine să mă vadă Ion Caraion. Notez acest episod, pentru că nu l-am auzit niciodată: noaptea de revelion 1944-1945. Caraion lucra la Scânteia tine retului. Într-o mare sală, cu un bufet bine garnisit, erau adunați vreo sută de gazetari comuniști și membri ai partidului. Cu vreun sfert de ceas înainte de miezul nopții, apare Gheorghiu-Dej; e primit cu aplauze. Se sting luminile, iar când se reaprind, la 12 fix, Dej era suit
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ai partidului. Cu vreun sfert de ceas înainte de miezul nopții, apare Gheorghiu-Dej; e primit cu aplauze. Se sting luminile, iar când se reaprind, la 12 fix, Dej era suit pe scaun și urina binedispus deasupra farfuriilor cu bunătăți care alcătuiau bufetul. Toți cei prezenți aplaudă. A doua zi, spune Caraion, și-a redactat demisia în termeni foarte duri. Acest text a constituit, de fapt, adevăratul motiv al proceselor de mai târziu (a doua oară a fost condamnat la moarte; în total
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Curti, destul de simpatic ca proporții, în locul scrinului, cu scrinul în camera mea, la fereastră, în locul mesei de bois de rose, cu masa în office, învelită ca o convalescentă friguroasă. Pe divan o caramanie, perina de Belucistan. Masa cu samovarul lângă bufetul cel mare. A sosit și micul Iani; pare foarte simpatic și deschis. Cum venia cu Chirana pe stradă, s’a oprit în fața casei noastre (nu știa că noi locuim în ea) și a spus: „În așa o casă mi-ar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
36 (era un personal); în gară Dan, în mașină Mișu cu Fifi; Moțu era acasă, cu o puternică nevralgie facială, bandajată și affolée, imposibil de recunoscut în ea pe cea de altădată. Ca întotdeauna ospitalieră și cu masa îngrijită, între bufet și radio, pe care îl maneuvra dibaci Mișu ori Dan. În casă tronau vechile fotografii ce isbutesc să rămână nedemodate, privind din cadrul lor ceea ce caracterizase sălbatec viața; în agendă, am scris: „Cu inima strânsă de toate lipsurile pe care viața
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
întors de la vie, slab de te îngrozea, filiform, cu o față de fan tomă; a pierdut 40 de kilograme. Era și Speranța, sora ei, toți trei unii peste ceilalți, în aceeași cameră, fostă sală pentru luat masa, aceea cu lambriuri și bufet, cu o masă enormă și, printre toate acele lucruri, trei paturi despere cheate, separate de un paravan. Am stat de la ora 4 până la 8, la o conversație cum nu mai auzi în zilele noastre. [...] III [...] Ieri când m-am oprit
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de mare capitală, acoperită și cu mai multe peroane. Stăm o jumătate de ceas. Chioșc de gazete și cărți. Văd traduceri multe: Rolland, Dumas-père, Blasco Ibañez Jack London. Wladyslaw de Reymont câteva cărți de Kraszewski. Nimic de Sienkiewicz. Un mic bufet neacoperit al unei fete: ciocolată, portocale, câteva sticle de limonadă. Funcționari din gară trec, o salută, îi dau mâna, îi spun cuvinte vesele, nimene nu-i cumpără nimic. E adevărat că fata nu-i tocmai frumușică. Cunoscuții ei sunt destul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
scoată ochelarii. „De-acum, barem nu văd!”, zicea de-a dreptul înfricoșat, vorbe care în loc să-l descurajeze, îl întărîtau pe E.N. să conducă mașina în stilul său agresiv. * Ori de cîte ori fac cîte o pauză de lectură, jos la bufetul Bibliotecii Academiei, îl văd pe șerban Cioculescu șuetînd cu vervă inlasabilă și contagioasă. Am ajuns să cred că aceste conversații constituie gimnastica sa zilnică și că ele îi întrețin și-i înviorează spiritul, a cărui vivacitate nu încetează să mă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
tîmpenie și să-mi stric bucuria produsă de aprecierile binevoitoare notate la începutul acestor rînduri, am orientat discuția către alte subiecte... După ce s-a terminat cu autografele, am fost invitați de A.I. Calimandric („Calamandrîc”, în rostirea comică a Profesorului) la bufetul Hotelului „Dumbrava”. Avea aerul că a aranjat acolo o recepție, dar după ce ne-am așezat la mese, chelnerița ne-a spus că n-are „strop de vin”, lucru greu de crezut. În timp ce A.I.C. se fîțîia pe la ghișeu jucînd scena
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
anilor urâți și grei de după război. Surorile crescuseră, se făcuseră niște domnișoare frumoase, curtate de toți cavalerii din cartier. Duminica la noi se organizau petreceri pe cinste, cu dans pe muzica a doi băieți din vecini, chitarist și acordeonist, și "bufet" asigurat de mama, respectiv colțunași cu cartofi și ceapă prăjită și bostan copt. De Crăciun cei doi frați mai mari vitregeau Parcul Expoziției din apropiere de câte un brad, pe care surorile îl împodobeau cu minuni meșterite din hârtie gofrată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de presă organizată la ambasadă cu prilejul vizitei la Berlin a unei cunoscute poete, astăzi trăitoare prin SUA, venită să participe la lansarea unui volum din poeziile sale. Erau prezenți în salonul ambasadei editori, scriitori, ziariști. Am organizat și un bufet și la întrebarea unui ospătar ce dorește doamna să servească, aceasta i-a cerut "un pahar de apă". Ospătarul s-a conformat, dar n-a înțeles că dorea nu un pahar cu apă, ci un pahar de apă. I-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
trebuia păstrată de ambele "Părți". La paradele militare prilejuite de diverse aniversări, cu ocazia zilei naționale, corpul diplomatic era prezent, acestea fiind și ocazii de a mai discuta cu înaltele autorități militare. Recepțiile erau organizate cu fast și rafinament, cu bufete "de 5 stele", unde nu lipseau langustele și homarii și minunatele vinuri chiliene, ca și programele de dansuri și cântece populare. La astfel de manifestări Pinochet și ceilalți generali, însoțiți de directorul Direcției protocol din MRE, se apropia de unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
unde am cazat "excelențele", am obținut ca bonus și un cocktail la plecare și alte atenții). După sosirea delegației și cazare, am oferit seara o recepție de gală la Consulatul General, cu peste 200 de invitați unul și unul, cu bufet și bar pe măsură, pentru care am primit felicitări atât de la "Partea română", cât și de la "Partea braziliană". În holul elegant al Consulatului General, aranjasem două expoziții de sculptură ale unor români-brazilieni, Dumitru Dornescu și Ion Mureșanu, care s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
atâtor procese, tânărul judecätor Dr. Ioan Prohatska nici nu sesiză dificultatea cazului și a decis ca Gheorghe V. Pop să fie obligat să-i plătească lui Gheorghe V. Pop suma de 1.200 lei pentru daunele săvârșite în urma scandalului de la bufetul din satul Vămile, comuna Poiana de Sus. Cei doi, Gheorghe V. Pop și Gheorghe V. Pop, au primit acasă Decizia Judecătoriei cu nr. 190394 și amândoi, atât Gheorghe V. Pop, cât și Gheorghe V. Pop, au venit încă în aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
de toamnă. Cum cunoșteam mulți deputați din majoritate și din opoziție, mă duceam din cînd în cînd pe la Cameră, cu gîndul să-i revăd și să-mi fac și alte relații. Adevărata politică se făcea pe culoarele Camerei și la bufet. Pe la mijlocul lunii decembrie, aleșii județului Tighina, pe care-i cunoșteam de pe vremea cînd eram la Chișinău, întîlnindu-mă, m-au oprit să-mi spună că vor să-mi vorbească. Mi-au istorisit neînțelegerile din organizația liberală din județul lor și în
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
invitațiile de rigoare, la tot ce era mai de seamă în capitala Iugoslaviei, pentru a participa la recepția de pe vaporul românesc "Regele Carol II", sosit în vizită la Belgrad. Cu începere de la ora 6 după-amiază și pînă după miezul nopții, bufetul pregătit de Capșa și orchestra lui Grigoraș Dinicu, au dat recepției o animație deosebită. Toată protipendada Belgradului, care a răspuns din plin invitației, a fost vădit minunată de splendoarea vaporului, luminat a giorno și pavoazat cu drapelele celor două țări
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
16 septembrie 1978) totul a fost cum trebuia să fie. Efortul a fost mare, dar am intrat În admirația tuturor. Slujba de sfințire a casei și de logodnă a fost oficiată de părintele Porcescu, noul vecin, În bibliotecă, iar masa (bufet rece) s-a servit În sufragerie, bibliotecă și camera noii familii. Au participat aproape 50 persoane, dintre care n-au lipsit membrii celor două familii și rudele apropiate, inclusiv fratele Traian cu Mariana din Mediaș, familiile Chircu, Pompilian, Zaharia, Crețu
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
și să te întorci cu nouă minute mai tîrziu; puteai citi ziarul în baie timp de douăzeci de minute. Dacă trebuia să pleci după anumite materiale, puteai să nu te grăbești prea tare și să bei, liniștit, o cafea la bufet. În total, ideea era că puteai să iei bani pentru opt ore de lucru, dar să muncești efectiv numai șase. Sfatul meu este însă să muncești cît pentru zece ore, chiar dacă ești plătit pentru opt. Vei cîștiga mai mulți bani
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]