2,232 matches
-
ți se prelinge pe picior și atunci nu mai știu, dar aș vrea să știu. Aș vrea să știu dacă ți-e scârbă sau... Nu, spală-te în grabă, curviștină, vâră-te sub perdeaua ta mucegăită și șterge-ți cu buretele mizeria și fantasmele nebunului ăstuia. Pe masă erau câteva moșmoane, am luat una. Era dulce, am mai luat una. — Ți-e foame? zise. Vocea îi era slabă, venea din tăcere. Și Italia trebuie să se fi gândit la ceva ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Câinele se învârtea pe lângă ea fără rost ca și cum nici el nu și-ar mai fi găsit locul. Această frenezie o apuca brusc. O descopeream urcată pe o scară și spălând geamurile sau lampadarul. Curăța, dar uita lucrurile peste tot, un burete ud pe masă, mătura lângă un scaun. La fel făcea cu ea însăși. Avea ochii perfect machiați, părul legat, dar nu era atentă, se ducea la w.c. și se întorcea cu o bucată din fustă în ciorapi. Mă apropiam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
stau într-un colț, am luat o bere și două felii de brânză pe care le mănânc fără pâine, rupându-le cu mâna. Cu coatele sprijinite pe masa de plastic, pe care se vede dâra lăsată de curând de un burete, privesc, în profunzimea aceea opacă, spatele semenilor mei. Am rămas cu Elsa toată noaptea. Divanul de mușama de sub televizor se transformă într-un pat scurt și strâmt. Nu mă întind, iau perna rece și albă și o așez la spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cumpărați acum și-un câine, domnișorule? — Nu l-am cumpărat, Domingo; câinele ăsta nu-i sclav, ci e liber; l-am găsit. — A, vasăzică e de pripas. Toți suntem de pripas, Domingo. Adu laptele. Îi aduse lapte și un mic burete ca să-i înlesnească suptul. Apoi Antonio ceru să i se aducă un biberon pentru cățeluș, pentru Orfeu, căci așa îl boteză, nu se știe de ce, și el cu atât mai puțin. Și de atunci încolo Orfeu deveni confidentul solilocviilor, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și inteligentă, o voce obișnuită, strigându-l pe nume: — Fima, unde ești? Se opri și răspunse imediat, cu devotament: — Da. Sunt aici. Ascult. Dar dintre gardurile ude de piatră nu se auzeau decât miorlăiturile pisicilor În călduri. Urmate, ca un burete care trece și șterge tot, de foșnetul vântului printre pini În Întunericul curților părăsite. Sitra de-itkasia: partea ascunsă. Continuă să meargă Încet, trecu prin fața clădirii Terra Sancta, În care nu se zărea nici o lumină, așteptă trei minute să se schimbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să-i găsim o formă socială complet diferită. Poate vreun internat pentru copii supradotați? Sau dimpotrivă, să Începem să-i aducem aici doi-trei copii din vecini... Brusc, ca și cum și-ar fi tradus dezgustul prin furie, Yael Îi smulse din mână buretele plin de detergent și tigaia: —Gata. Am terminat. Ajunge cu comedia asta. De ce-mi speli tu mie vasele? De ce Încercați tot timpul să-mi treziți milă? N-am nici o milă pentru voi. Nu vreau să fiu mama voastră, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
când fuseserăm siliți să ne mutăm printre colinele Molasse, ne-a ajuns și bufnetul ăsta: ceva ce nu mai putea fi recuperat, chiar dacă mama ar fi știut vreo metodă prin care să abată atenția măcar de la „bufnituri“. Tampona cu un burete mic locul, cu grijă și răbdare, deoarece bușitura îi făcea concurență lacului. O umezire prea abundentă ar fi dăunat luciului, care ar fi devenit mat în jurul adânciturii, cenușiu cum e cocleala; pe de altă parte, umezirea era necesară, ca lemnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
care îi iubeam, atât de nevolnici în fața mea? Tata era ca paralizat, mama, țeapănă și împietrită. Numai Hackler râdea, era relaxat și foarte binedispus. Spuse într-o doară: —De tine am nevoie și de nici un altul. Hai să ștergem cu buretele ce-a fost, ce ne-a dezbinat. Tu vei fi directorul firmei „Hackler Baumaschinen AG“, închei cu tine un contract pe viață, pe care dacă-l voi încălca va trebui să-ți achit daune atât de mari, încât nu vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
sigur. Poate că-l ajută să-mi cumpere un cadou de divorț. La urma urmelor, eu și Tally suntem atât de asemănătoare, că ea ar fi prima persoană pe care s-o consulte. I-ar putea recomanda un sutien cu bureți sau niște pantofi vulgari. Asta e! — Asta e ce? — O ajută să aleagă un cadou pentru ziua lui Phil. Lisa părea absolut mulțumită și veselă după această deducție logică. Eu nu eram așa de sigură. Dar nu l-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ați certat? am întrebat eu, impresionată de propria-mi perspicacitate. A fost mai mult decât o ceartă. E nevoie de doi oameni ca să te cerți, iar el nu a scos un cuvânt. Freca peste tot cu clor și cu un burete aspru. M-am întrebat dacă ar trebui să mă simt jignită pentru că ea considerase că jegul era atât de mare încât necesita asemenea măsuri drastice. Nu, nu aveam cum să fiu jignită, nu-mi păsa suficient. — Ce s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
și m-a făcut să nu opun rezistență. Totul s-a întâmplat repede și fără ajutorul oglinzilor. Tot ideea Lisei, ca să mă împiedice să comentez. Dar vedeam căzând șuvițe mari de păr pe podea și culori aprinse pe pensule și bureți apropiindu-se de fața mea ca niște instrumente de tortură. Nici cu hainele nu am fost mai mulțumită. Lisa vânase și îndepărtase orice piesă care semăna cu garderoba mea actuală: fără blugi, tricouri, nimic din bumbac sau lycra lălâu. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
însă, moartea ei nu poate să însemne un proces de conștiință, dacă ținem seama de cauzele absurde, născocite de amândouă fetele, dornice de liniște și grăbite să ne părăsească. Cartea despre vin „...Dacă mi s-ar putea șterge cu un burete imaginea Gloriei din gând și din suflet”, izbucni violent Ferdinand Sinidis. Făcu apoi un gest cu mâinile amândouă, ca pentru apărare și continuă cu vădită dorință de a se liniști: Astăzi se împlinesc douăzeci de zile de când s-a petrecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
temporari, și avea un aer de neglijare ponosită care o făcu pe Joan Anderson să se Încrunte de cum intră În holul principal și să scoată sunete de exasperare când ajunse În bucătărie. În timp ce Joan și Minnie mânuiau măturile și cârpele, bureții de sârmă și prosoapele de vase pentru a aduce locuința cât mai aproape de ordinea obișnuită, stăpânul scotoci prin sertare și dulapuri după hârtii personale, scrisori, fotografii și manuscrise, din care făcu un foc În curtea din spate. Rămase aplecat sumbru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
până atunci când, așa cum o spusese de la bun începutul cântecul, totul s-a făcut țăndări. Așa mă văd eu în oglinda retrovizoare. Toate astea nu se pot șterge, nu sunt scrise pe o tablă de ardezie, lângă care așteaptă, la îndemână, buretele. Lucrurile acestea rămân. Încă îmi mai sunt fixate în memorie cântecele, chiar dacă parțial: „Înainte, înainte, îndeamnă fanfarele luminii, / înainte, înainte, frica-i e străină junimii...“ Pentru a-l dezvinovăți pe băiat și pentru a mă dezvinovăți, prin urmare, pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
experiența foamei rozătoare. Abia lipsa m-a făcut receptiv la informații. Și, deoarece știam puțin, dar înmagazinasem multe lucruri greșite, iar măsura prostiei mele o conștientizam doar în salturi, probabil că am dat dovadă de capacitatea de absorbție a unui burete. De îndată ce mie, căruia între timp i-a fost atașat, ca termen generic pentru o minoritate pe cale de dispariție, titlul de „martor al istoriei“, mi se pun, din rutină jurnalistică, întrebări legate de sfârșitul celui de-al Treilea Reich, ajung mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
era rea la gust, ușor dulceagă, cam ca pesmeții. În mod repetat, boldurile mele cu Westwall-ul m-au ajutat să fac rost de pâine prăjită, pe care o înmuiam în supe de ciuperci. Într-o pădure de conifere mărunte găsisem bureți galbeni și, familiarizat încă din copilărie cu mâncăruri de ciuperci de la kașubi, am introdus în baracă chiar și mâncăruri din bureți dulci și, mai târziu, din bureți pufoși. La fel ca pe bureții galbeni, îi prăjeam pe godin cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
rost de pâine prăjită, pe care o înmuiam în supe de ciuperci. Într-o pădure de conifere mărunte găsisem bureți galbeni și, familiarizat încă din copilărie cu mâncăruri de ciuperci de la kașubi, am introdus în baracă chiar și mâncăruri din bureți dulci și, mai târziu, din bureți pufoși. La fel ca pe bureții galbeni, îi prăjeam pe godin cu un strop de margarină din rația zilnică. Și terciul făcut din urzici îmi plăcea. Primele mâncăruri gătite de mine. Caporalul contribuia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
o înmuiam în supe de ciuperci. Într-o pădure de conifere mărunte găsisem bureți galbeni și, familiarizat încă din copilărie cu mâncăruri de ciuperci de la kașubi, am introdus în baracă chiar și mâncăruri din bureți dulci și, mai târziu, din bureți pufoși. La fel ca pe bureții galbeni, îi prăjeam pe godin cu un strop de margarină din rația zilnică. Și terciul făcut din urzici îmi plăcea. Primele mâncăruri gătite de mine. Caporalul contribuia cu sare și mânca cu mine din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Într-o pădure de conifere mărunte găsisem bureți galbeni și, familiarizat încă din copilărie cu mâncăruri de ciuperci de la kașubi, am introdus în baracă chiar și mâncăruri din bureți dulci și, mai târziu, din bureți pufoși. La fel ca pe bureții galbeni, îi prăjeam pe godin cu un strop de margarină din rația zilnică. Și terciul făcut din urzici îmi plăcea. Primele mâncăruri gătite de mine. Caporalul contribuia cu sare și mânca cu mine din ciuperci. De atunci îmi place să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
triadice ale lui Schlemmer. Iar apoi, după o iarnă umedă și rece, Anna a început să fie bolnăvicioasă. Idilica văgăună în care, în doi, vara părea întotdeauna prea scurtă a început să-i atace rinichii, vezica. Pe peretele exterior creșteau bureți. Totul era încă muced. Fereastra nu se închidea bine. În plus, soba al cărei burlan ieșea prin peretele exterior scotea fum. Am insistat să ne mutăm. Dar Anna a vrut să rămânem. Iar atunci când, la începutul lui 1956 sau chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a Întrecut-o niște mațe dă la bosu grătăroiu, ca să nu mai vorbesc că anume colțunași piticuți rencălziți și desfăcuți evantai au ocupatără hotărât bolta cerească. P-ăștia i-a măturat o brânzică proaspătă dă vaci, care fața ei dă burete s-a pus pă tot ceru. Potolu a rămas țapăn ca o bască peste lume, iar io am tras nădejde că o să fie al nost pentru vecii vecilor, cum iera mai nainte stelele și azuru. Da peste un moment, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mișcându-se lent, de parcă s-ar fi deplasat pe Lună. — Nu-i așa că-i fantastic? Calmează-te, Ted, Îl liniști Harry. Beth observă: — De fapt, este ciudat cât de puțină viață este aici. Ați remarcat? Nici o gorgonă, nici un melc, nici un burete, nici măcar vreun pește rătăcit. Nimic altceva decât pustietatea asta brună. Trebuie să fie una dintre acele zone moarte ale Pacificului. O lumină strălucitoare se apropie din spatele lui Norman; umbra lui se proiectă Înainte pe fundul apei. Privi În urmă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
chiar și așa, habitatul este situat În cel mai variat și mai abundent mediu submarin din lume. Savanții au făcut o statistică a speciilor și au determinat că În Pacificul de Sud se găsesc mai multe specii de corali și bureți decât oriunde altundeva pe Pământ. Așa că mă bucur, că În sfârșit, am găsit așa ceva, conchise ea. Și, privind la rafturile cu reactivi și substanțe chimice, adăugă: Și mă mai bucur că, În fine, am ceva de lucru. Harry mânca ouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
zdrențuite, fine, În carne. Firișoare rozalii de sânge se ridicau și alunecau ușor pe lângă vizorul său. — Hai să ne Întoarcem, spuse Beth. — Mai stai puțin. Norman strânse cu mâna corpul la picioare, șolduri, umeri. Peste tot era moale ca un burete. Corpul fusese, nu se știe cum, făcut zob aproape În Întregime. Simțea oasele picioarelor rupte În mai multe locuri. Ce ar fi putut provoca așa ceva? Se Întoarse la rană. Nu-mi place aici, spuse Beth Încordată. — Doar o clipă. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
lui. — A transferat benzile, a apăsat pe butonul „Întârziere“, iar la Întoarcere a murit. — Întocmai. Cum a murit? Întrebă Harry, privindu-l atent pe Barnes. Nu știm sigur, răspunse acesta. — Tot corpul Îi era zdrobit, spuse Norman. Era ca un burete. Harry Îi spuse lui Barnes: — Acum o oră ai ordonat resetarea și reglarea senzorilor SSPE. De ce? — Pentru că recepționaserăm un semnal ciudat. — Ce fel de semnal? — Era ceva afară. Ceva foarte mare. — Dar n-a declanșat alarma, spuse Harry. — Nu. Chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]