1,654 matches
-
închis cu gratii la San Pietro în Vatican. Eram împreună cu cardinalul Adeodato și cu Pompeianus, carul fiind flancat de două șiruri de soldați călare. Pe când treceam peste podul lui Hadrian, încercam să-mi închipui cum arăta locul considerat de catolici buricul creștinismului. De departe un apus de soare dădea strălucire acoperișului, cu răsfrângeri ce mergeau de la roșul aurului topit la galbenul sclipitor al aurului solid. Adeodato m-a lămurit: - Apostolul Onoriu a căpătat în dar din partea împăratului Heraclion țiglele îmbrăcate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fie el perdeaua dușului, un văl de plastic umed care se lipea de pielea ei, se prelingea pe picioare, Îi atingea coapsele - și-ar fi dorit să fie el spuma care i se scurgea printre sâni și se aduna În buric, picurând Între labiile mari. Ar fi vrut să fie capotul pe care Îl Îmbrăca - să fie patul, pentru a o primi. Și-ar fi dorit să fie un ciorap fin, un pantof, o pereche de chiloți de bumbac. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și patru luni În urmă. — Mama, scâncea Kevin, s-s-s-a-ntâmplat. M-m-m-am mmurat. S-s-s-a ud-udat tot. Emma abandonă romanul din care oricum nu citise nici măcar un rând și-și privi fiul care apăruse În pragul băii. Bandajul de pe ochi, bluzița ridicată deasupra buricului, și dedesubt nimic - gol. Cocoșelul lipit de coapsele umede. — N-am făcut-o anume. Se scuză, Întinzându-și pantalonii de la pijama. Se străduia să arate cât mai demn posibil. Cu greu, reprimându-și un icnet de durere, Emma ieși din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mai e la modă de zeci de ani. Apoi mai e și portocalie - chiar te izbește În ochi. Și are blana descheiată, maleta prea mulată - i se vede marginea sutienului și toate celelalte -, e atât de scurtă, că-i lasă buricul descoperit. Bine că se Întâlneau destul de rar. Ce ciudați sunt și bărbații ăștia. Nimeni n-ar fi spus că tipa asta țipătoare, ca o precupeață de pește, era soția unui polițist serios ca Antonio Buonocore. Dar lui Elio Îi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe cealaltă parte a străzii, era poarta mereu Închisă a misterioasei vile a Prioratului Maltei. Dacă te uitai prin gaura de deasupra Încuietorii vedeai exact cupola catedralei San Pietro. Nu-și mai aducea aminte de ce, dar locul acela era numit buricul Romei. În timp ce aranja sistemul de blocare a volanului, atinse cu cotul din nou plicul alb. Maja coborâse. Mergea În Întâmpinarea unui tip cu haină și cravată, cu o burtă umflată, care părea să aibă mare nevoie de un transplant de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu o coafură nouă și o mină neașteptată, aproape copilărească. — E greu să găsești ceva la Aventino, spunea agentul insinuant. Cine are casă aici, o păstrează. Cunoașteți cartierul? — Aici m-am născut, răspunse Maja cu o ușoară notă de infatuare. Buricul Romei. Apoi am plecat În Anglia și apoi a apărut Elio. Și orice aș fi căutat, n-am mai găsit. Nu m-am mai Întors la Aventino de atunci. Fata care a crescut aici numai există. Aris privi atent profilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
vreodată. Maja deschise glasvandul ce dădea spre grădină. Alte tufișuri de trandafiri ascundeau strada. Dar dincolo de zid se zăreau vârfurile chiparoșilor Villei Înclinați În vânt. Mandarinul - plin de fructe zbârcite care păreau globuri de crăciun - mângâia cu ramurile geamurile ferestrei. Buricul Romei. Centrul vieții mele. După cum vedeți - profită agentul imobiliar -, poziția este excepțională. Proprietarii tocmai au restaurat, dar sunt nevoiți să se mute cu locul de muncă. Se grăbesc să vândă, de aceea și prețul este negociabil. Maja se Întrebă neliniștită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-i pot face. Sfârcurile nu sunt Încă destul de mari. Valentina Își privi cu dispreț toracele scheletic. Era ca o sperietoare de ciori. Cred și eu că nimeni nu te observă. Nu-ți poți face... — Stai calmă, ți-l fac pe buric, o liniști Axel Rose. Și apoi, la anul, dacă Îți place, când vei purta măsura cinci, te Întorci, și ți-l fac și pe celălalt. Îi trecu un smoc de vată Îmbibat cu alcool peste abdominali. Se vede că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
hârtie, pătându-l. Valentina Îl privi pe David Beckham de pe posterul din față. Nu-i plăcea David Beckham - ei nu-i plăcea de nimeni. Nu era normală. Nici o durere, nici o emoție - sentimente zero. Siberia. Axel Rose continua să-i sâcâie buricul. Ace, pensete, vată, alcool - rana o ardea. Era ceva Înfipt În ea. Și sângele continua să curgă. Dacă află mama, are să se Înfurie. Dar ce mai putea face? De-acum, o făcuse. — Hei? Nu fă figuri. Ce, ai leșinat? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
De-acum, o făcuse. — Hei? Nu fă figuri. Ce, ai leșinat? Și dacă ți-l făceai În limbă, ce se Întâmpla? Îi spunea Miria pălmuindu-i În glumă obrajii. Când Valentina redeschise ochii, cerculețul de inox Îi străpungea de-acum buricul - și strălucea În lumina becului. — Îți dau o cremă pentru cicatrizare. Te dai cu ea de două ori pe zi. Dacă ești norocoasă, Îți dispare În două luni, dacă nu, durează un an. Dacă vezi că Îți iese un lichid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
place. Păcat, spuse Miria. Ținea atât de mult să te cunoască. — Pe mine? se miră Valentina. Rămase nemișcată, așa cum Îi spusese Axel Rose, privind În oglinda din tavan elasticul chiloților tanga ancorat pe coapse și pastiluța aceea de inox de pe buric. Era super-șic. — Yuri zice că Jonas te-a observat al petrecerea Assiei. Zice că s-a pierdut cu totul. — Pentru mine? se miră Valentina. — De ce nu? râse Miria. Ce, ești oloagă? Îți lipsește ceva? Jonas ăsta e un soi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Valentina Înțelese că venise anume pentru ea. În cele din urmă se obișnui cu prezența lui, atât de neașteptată și atât de nepotrivită cu această sală. Și din clipa aceea nu mai simți junghiurile dureroase care veneau de la rana de pe buric și jucă doar pentru el. De fiecare dată când sărea lângă fileu și trimitea mingea În jumătatea adversă, În timp ce coechipierele o Înconjurau lăudând-o, ea Îl privea pe el. Iar tati aplauda - și se entuziasma chiar dacă nu știa nimic despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
geantă cu mâncare. Doar un aparat la care ascultau muzică la volum maxim - fără a se preocupa de ceilalți -, o casetă cu Clash. Trupurile lor bronzate - asta văzuse. Patru fete Întinse una lângă alta - picioare și brațe, și plete, și burice, și sâni. Cu costume din două piese, același model, cumpărate din aceleași mari magazine, făcute din același material sintetic, lucios. Toate identice. Și ceilalți le observaseră, dar erau În compania unor băietani, imposibil să-ți imaginezi că le poți agăța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
15, spuse antrenorul, pentru a-i face pe plac. Valentina e un fenomen. Pariez că anul viitor o vor lua la națională. — Vom vedea, spuse Antonio vag. Valentina Își trase blugii, atentă ca tati să nu observe biluța lucioasă de la buric și nici elasticul bikinilor. Avu impresia că tati nu credea deloc că ea ar fi putut juca anul viitor la națională - și asta o Întristă. — Ne vedem mâine? spuse antrenorul. Roma Volley joacă pe la șase. Întâlnirea e pentru ora cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
impulsul de necontrolat de a-i curăța tâmpla cu penele șalului. Copiii mei au fost Întotdeauna agresivi cu bărbații care au făcut greșeala de a se apropia de mine. — Mulți? spuse Sasha. Se trezi că fața lui ajunsese la Înălțimea buricului ei. Descoperit - căci de la o vreme femeile, adolescente sau adulte, fără deosebire, ca și cum n-ar fi fost nimic deosebit, ca și cum buricul n-ar fi fost simbolul cel mai intim al mortalității noastre, Îl afișau zi și noapte. Purtau bluzițe prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
făcut greșeala de a se apropia de mine. — Mulți? spuse Sasha. Se trezi că fața lui ajunsese la Înălțimea buricului ei. Descoperit - căci de la o vreme femeile, adolescente sau adulte, fără deosebire, ca și cum n-ar fi fost nimic deosebit, ca și cum buricul n-ar fi fost simbolul cel mai intim al mortalității noastre, Îl afișau zi și noapte. Purtau bluzițe prea scurte, prea Înguste sau prea strâmte, sau pantaloni prea coborâți pe șolduri și prea largi. Buricul Emmei. O cavitate perfect circulară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fi fost nimic deosebit, ca și cum buricul n-ar fi fost simbolul cel mai intim al mortalității noastre, Îl afișau zi și noapte. Purtau bluzițe prea scurte, prea Înguste sau prea strâmte, sau pantaloni prea coborâți pe șolduri și prea largi. Buricul Emmei. O cavitate perfect circulară. O cochilie. O cută mai Întunecată a pielii de culoarea piersicii, pe suprafața căreia se ivea ca o gaură de proiectil. Un orificiu viu care Îi aminti, În aceeași clipă și cu aceeași intensitate imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
metri pătrați, s-a aplecat și a Împușcat-o În inimă de la zece centimetri. Privind-o În ochi și știind că ea știe. Isuse. Adolescentă asasinată sub masa din bucătărie, desculță, cu bluza albă pătată de sânge și răvășită, descoperind buricul În care strălucește - lucios, foarte nou - un inel metalic. Adolescentă vie În fotografiile lipite pe frigider, În care el o va fi privit cu mândrie sfâșietoare de fiecare dată când a băut o bere, de fiecare dată când a mușcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
a văzut tatăl cu pistolul Îndreptat spre ea. Cum poți să vezi așa ceva și să rămâi viu? Și totuși. O pun cu grijă În mașină, de parc-ar fi din cristal. Chiar este. Fata cu inelul de inox nou-nouț În buric. — Trăiește? strigă agentul principal, emoționat de parcă sentința l-ar fi privit pe el Însuși. În luminile palide ale ambulanței, doctorul e aplecat asupra fetei. Cu o mână Îi simte pulsul la vena de la gât. Poate că așa făcuse și Buonocore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
curând, în timp ce mamele mele începuseră să mă picteze cu henna pe vârfurile picioarelor și pe palme. Spre deosebire de o mireasă, mi-au pictat o linie roșie de la picioare până la sex, iar de la mâini pornea un desen cu puncte care mergea până la buric. Mi-au pus kohl pe ochi („Ca să vezi departe”, a spus Lea) și m-au dat cu parfum pe frunte și la subsuoară („Ca să pășești printre flori”, a zis Rahela). Mi-au scos brățările și rochia. Probabil din cauza vinului n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și nu chipul lui, numai mâinile lui și gestul cu care obișnuia să-mi deschidă portiera Renault-ului, împingând cu degetul în geam ca să se deschidă ușa mai larg, vedeam atunci, prin sticlă, cum i se albeau și i se turteau buricele degetelor, imaginea asta era așa de clară de parc-ar fi fost aievea, mi-am și închis ochii pentru o clipă, doar-doar să n-o mai văd, dar tot îi vedeam mâna, încleștându-se, albă, pe gâtul unei sticle de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pe cheiul Senei. Difuzoarele de pe un vaporaș turistic umpleau aerul, pereții catedralei Notre-Dame reverberau ecoul. Bruno Își mestecă până la capăt prăjitura cleioasă, unsă cu miere, apoi, Încă o dată, simți un viu dezgust de el Însuși. Să Încerce chiar aici, În buricul Parisului, Își zise, În mijlocul lumii și al oamenilor... da, ar fi o idee. Închise ochii, Își lipi tălpile, Își Împreună mâinile pe piept. Încet, cu hotărâre, Începu să numere, Într-o stare de concentrare totală. După ce șaisprezecele magic fu pronunțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
se chinuia din răsputeri să țină cârma Înclinată În apă Într-un anumit fel. - Aici e părul, Îmi arătă Dyas o scobitură În bulumac. Aici e capul, Îmi arătă el altă scobitură. Aici e umărul, aici e pieptul, ăsta e buricul, aici e... hmm... aici e fala noastră de oameni... Aici e coapsa... Iar aici... După ce mi-a spus tot ce se putea spune despre toate felurile În care trebuia Înclinată cârma, abia mai răsuflam. M-am dus la Logon și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dau cuvântul meu. GARDIANUL: De ce n-ați spus de la început? (Se ridică.) ARTUR: N-am știut că îți face bine. GARDIANUL: Ah, domnule, cum să vă mulțumesc? (Îl îmbrățișează.) Dumnezeu să vă dea sănătate! ARTUR ( Tocmai pipăia un satâr cu buricele degetelor.): Ei! Sănătate! Asta-i acum! GARDIANUL: Atunci primiți binecuvântarea mea. Pentru că în ziua de azi n-aveți cui să vă plângeți. ARTUR: Găsesc eu. Mă plâng la director. GARDIANUL: La Gufi? Nu vă pricepeți la oameni. ARTUR: Mă plâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să cânt. (Își ia trompeta din cui și începe ritualul cunoscut; cântă ușor, tremurător, scuipând des, tușind, trădându-și abia acum prin scuipături și tuse o boală ascunsă.) MACABEUS: Mi-e foame. PARASCHIV: Taci. MACABEUS: Mă doare ceva urât... în buric. PARASCHIV (Se întrerupe.): Mai bine ascultă. MACABEUS: Mi-e silă de trompeta ta. Știi bine cât mi-e de silă. Întotdeauna mi-a fost silă... De ce mă faci să-mi fie și mai silă? Vezi bine cât mi-e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]