42,681 matches
-
consemnarea tragicului tot ce așternea pe hârtie însemna un regal de inteligență, de intuiție, și de ingeniozitate a exprimării. S-au gravat în memoria studenților și în general a publicului cititor splendide portretizări și disocieri: * despre Ion de Rebreanu, care cânta în solemnitate condițiile generale ale vieții, nașterea, nunta, moartea, un poem epic solemn ca un fluviu american, o capodoperă de măreție liniștită; * despre Vasile Pârvan, ca un păstor nordic, cu haina încheiată auster până sus călcând pe un ghețar și
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
refugieze pe culoar, îngroziți. Ultimul care se urcă în compartiment pe fereastră era un țigan cu acordeonul, slab, chioșpaliu și fără dinți în gură. Navetiștii beau țuică dintr-o sticlă de-un kil și chiuiau; cîțiva dintre ei jucau șeptic. - Cîntă, mă! urlă unul, și lăutarul umplu imediat burduful acordeonului cu aer. Cîntă-mi «Maria, Maria», că spăl briceagu-n tine. De la ce nuntă vii? - De la niște adventiști din Ciocănești. - Zi-l pă-ăla cu emoragia. - Îl zic." (Balanța, București, Cartea Românească, 1985
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
îl duce la Lima, în Peru, unde se stabilește la începutul lui 1948. De ce tocmai Peru? Ulrica Cugler mi-a povestit că soțul ei a luat un glob pămîntesc și degetul se opri pe această țară. Aici el compune muzică, cîntă la violă în Orchestra Simfonică Națională ( motiv pentru care Cugler nu era complet necunoscut în Peru), lucrează ca agent la o societate de asigurări, și continuă să scrie. Se stinge din viață în capitala peruană, în 1972. De la "soția lui
Grigore Cugler omagiat în Peru by Dan Shafran () [Corola-journal/Imaginative/13928_a_15253]
-
ca un pumn de cîlți pe care nu-l pot scuipa. S-a lăsat liniștea. Aud timpul trecînd, îl simt cum îmi frige vîrful urechilor. Deschid gura și nu iese nimic. Prietena mea Linda se învîrte ca un CD și cîntă despre moarte cum numai moartea singură poate povesti despre moarte, ba un pic chiar și despre viață, și nu știu de ce, cînd povestește ea despre viață se clatină teribil și sughite. Moartea vine în sughițuri. "Poftim". "Mersi." "N-ai pen
POEZIE by Dorin Tudoran () [Corola-journal/Imaginative/13980_a_15305]
-
înșiși. Coborârea scriitorului în lume se petrece în acest spațiu decorat sărbătoresc. Scenariul de viitor de la 1945 a căpătat substanța cotidianului și fericirea sovietică, invidiată cândva, este acum accesibilă tuturor. "Lumina duhului, lumina reînnnoirii străbate în satele țării." Cronicarul "vechimii" cântă prezentul încărcat de promisiuni constituționale. Călătoria prin țară a vânătorului împătimit se transformă în ocazia unei revelații. Sătenii obidiți de altădată sunt motivați acum de setea învățăturii. Pedagogia partinică pare să dea rezultate și notațiile scriitorului sunt o invitație pentru
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
În după-amieze cu smochini lovind în fereastră, hălăduind printre cactușii cătarăți lîngă mare, zăritu-l-am pe dulful Korin stînd singur pe țărm, gol, mirosind a rom, ca un marinar din Pireu. Dar cînd să-l ating și să-i cînt la ureche, văzut-am copitele nepotcovite și coada-nfoiată și coapsele-i țepene de faun. Cine să fie, oare, bărbatul acesta pe jumătate tap, cu trupu-i smead, cu barbă de harap? Hai, Kore, du-te, atinge-l, momește-l, sucește-l
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
rotea că pe-un sfredel năuc, bolborosind în limba de faun hăbăuc. Cine să fie, îmi spuneam iar și iar, bărbatul pe jumătate tap, prădălnicie făcîndu-mi dar, cine-l așteaptă-n așternut, la ceas de seară, ce damă de ghinda, cîntînd la chitară? El mă trăgea de păr și-mi înfășurase chipul cu frunze de măslin, el mă smucea, mă zgîria că și dulful Korin, el coapsele mi le desfăcea ca si cum ar fi mîncat un harbuz, spulberîndu-mi fricile de Koră cu
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
ajung la un lanț nesfîrșit de păcate. Mîine dimineață, la ora cinci, voi face o "pernă de aer"! Deocamdată atît! Această scrisoare se va citi pe melodia Gui gău iau (vedeți Antologia poeziei chineze, vol. I, unde toate poeziile sînt cîntate pe melodii)! Cu stimă și mister, Emil Brumaru
Se va citi pe melodia Gui gău iau by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14084_a_15409]
-
dor de Dinescu, nu cel de acum, mi-e nesfîrșit de dor de Dinescu pe care l-am cunoscut în '72. Era înalt și subțire, avea plete aproape blonde, părea uluit el însuși de poeziile pe care le spunea, le cînta, le făcea parcă atunci, pe loc, în joacă, anume pentru mine. Se simțea "geniul", plutea în jurul lui ceva sfîșietor de gingaș, un fel de răsuflare-a îngerilor păzitori, aburul ocrotitor al gărzii personale de serafi. Cucerea clipa și o arunca
Voi începe să-mi amintesc c-am fost și poet by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14164_a_15489]
-
discursul, soliditatea lecturilor sale, toate acestea fac din Claudiu Komartin unul din cei mai buni poeți ai ultimilor ani. (Mariana Marin) scâncetul unei tălpi confruntate cu delirul cărbunilor încinși ai poeziei bizara, imperceptibila transformare a scriptorului în trestie ori de câte ori își cântă tristețea. într-adevăr, e dezarmantă lipsa de virilitate a unui text scrijelit în sideful genunchilor: poemul meu nu va zgudui lumea, doar să răstoarne, poate, corabia Xanadu cu care despic pustiul acesta de umanitate. cine știe, poate că suflul său
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/14196_a_15521]
-
câte unul, lăsând în temple vocea lor de tunet și-ndemnurile blânde în biserici. Au fost văzuți pe dealuri cum treceau către hotarul lor lăsat prin lege și spusa lor târziu se mai aude când greierii sub rouă-ncep să cânte. Mă-ndepărtez acum în constelații, nu mai aștept pe nimenea să-ntoarne ce-i scris în zodii către alte ruguri în care-ar fi și eu să mă înfășur! Cu anii, cu orele, se-ntunecă vămile. O, Doamne, sonorele îndemnuri mai
Se-nchide cercul by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/14165_a_15490]
-
cap 25 ianuarie este în calendarul din Dunedin o dată marcată cu roșu. Este ziua de naștere a poetului Robert Burns, care se sărbătorește anual cu o ceremonie oficială. La prînz s-a tras o salvă de tun din fața primăriei, a cîntat o orchestră de cimpoieri, iar la baza statuii lui Burns s-au ținut discursuri. Eu una m-am pregătit pentru acest eveniment și am aflat cîteva lucruri interesante despre statuie. Robert Burns s-a născut în 1759 dintr-o familie
Scrisori de la marginea lumii de Katharina Biegger by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13958_a_15283]
-
camera bună a casei sale neterminate și ne înconjoară cu nevasta, mama, copilul, prăjiturile, horinca și întreaga lui simpatie. După ce decide că ne-am restaurat îndeajuns - căci nu-l putem ofensa ignorând legile intransingente ale ospitalității locale!- el începe să cânte. Dar de ce-ar cânta singur, închis în casă? Hai afară - e doar duminică -, oamenii sunt pe stradă, nu se poate să nu găsim printre ei pe cineva care să ne țîpurească. Și găsim, într-adevăr. Mai întâi un bărbat
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
neterminate și ne înconjoară cu nevasta, mama, copilul, prăjiturile, horinca și întreaga lui simpatie. După ce decide că ne-am restaurat îndeajuns - căci nu-l putem ofensa ignorând legile intransingente ale ospitalității locale!- el începe să cânte. Dar de ce-ar cânta singur, închis în casă? Hai afară - e doar duminică -, oamenii sunt pe stradă, nu se poate să nu găsim printre ei pe cineva care să ne țîpurească. Și găsim, într-adevăr. Mai întâi un bărbat de vreo 60 de ani
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
e doar duminică -, oamenii sunt pe stradă, nu se poate să nu găsim printre ei pe cineva care să ne țîpurească. Și găsim, într-adevăr. Mai întâi un bărbat de vreo 60 de ani, bine abțiguit, care, la îndemnul ceterașului, cântă șezând pe parapetul unui podeț de lemn într-un echilibru profund precar. O femeie se precipită spre Văsîi cu un scaun, să-l vadă instalat cum se cuvine, să nu se obosească omul peste fire - că doar în zilele de
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
nu e fitecine, ci prietenul cel mai drag care-ți alină dorurile și căruia i te adresezi prin hori: Zi Văsîcă după mine Că eu nu poci după tine. Zi Văsîi cu cetera Că și eu te-oi ajuta. Omul cântă un danț pe jos. Își lansează strigătul domol, întretăindu-l cu pauze lungi în timpul cărora se muncește să se concentreze, ca să poată produce versuri noi. Cum e beat, nu-i prea iese. Văsîi nu se descurajează, îl îndeamnă mai departe
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
e plină. Împopoțonate și lipite una de alta, fetele schimbă priviri șăgalnice, pufnesc în râs cum numai ele știu s-o facă, își ascund fețele, își răsucesc cochet baticurile pe umeri. Una se ține mai deoparte. Celelalte o invită să cânte. Fata se rușinează, simulează un refuz, surâde, își acoperă gura cu mâna, o dezvelește, o învelește din nou, coboară privirile, își rotește necontenit colțul baticului - mai târziu va trebui să descifrăm limitele acestei pudori ce dispare subit în timpul nunților, atunci când
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
dezvelește, o învelește din nou, coboară privirile, își rotește necontenit colțul baticului - mai târziu va trebui să descifrăm limitele acestei pudori ce dispare subit în timpul nunților, atunci când femeile țipă din răsputeri. Văsîi, care știe toate trucurile, a început să-i cânte la ureche un danț pe sus, danțul fetelor, pe care îl cunoaștem prea bine, pentru că l-am auzit la nunțile de acum doi ani. În fine, fata prinde curaj: ";Iu, iu, iu, iu, iu, iu, iu!" După ce schimbă danțul, ea
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
fata prinde curaj: ";Iu, iu, iu, iu, iu, iu, iu!" După ce schimbă danțul, ea afișează rușinea de rigoare, apoi se eclipsează în grupul de prietene. Copii mai măricei iau pruncii în brațe, ca să-i împiedice să urle. Văsîi bea și cântă fără întrerupere. Cineva aduce un pahar și îl înclină grijuliu în dreptul buzelor sale. Deodată, un om în jogging schițează un gest de nervozitate. El își croiește hotărât drum spre ceteraș și începe să cânte: Mândru cântă vioara Da' nu-i
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
împiedice să urle. Văsîi bea și cântă fără întrerupere. Cineva aduce un pahar și îl înclină grijuliu în dreptul buzelor sale. Deodată, un om în jogging schițează un gest de nervozitate. El își croiește hotărât drum spre ceteraș și începe să cânte: Mândru cântă vioara Da' nu-i cine o-a-ngâna. Apoi se oprește și tace îndelung și confuz. Văsîi se apleacă spre el și îi suflă o altă melodie, ca să-l scoată din impas. Bărbatul se debarasează de copilul din
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
urle. Văsîi bea și cântă fără întrerupere. Cineva aduce un pahar și îl înclină grijuliu în dreptul buzelor sale. Deodată, un om în jogging schițează un gest de nervozitate. El își croiește hotărât drum spre ceteraș și începe să cânte: Mândru cântă vioara Da' nu-i cine o-a-ngâna. Apoi se oprește și tace îndelung și confuz. Văsîi se apleacă spre el și îi suflă o altă melodie, ca să-l scoată din impas. Bărbatul se debarasează de copilul din brațe care
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
am prins doar un post bruiat cu șlagăre flamanade. Așa că ne-am îmbrățișat cu toții și-am învârtit o horă lentă, cu frunțile împreunate. Iar când am amețit, am plecat să petrecem în oraș. Peste 30: douăzeci de spanioli (care au cântat "mi amor, escucha me bien!" pe două voci - una lângă șofer iar alta mai răgușită - în spate), cele două norvegience buzate și-n fuste scurte (care nu știau decât "We all live in a yellow submarine!"), Daniel, un englez calm
Mirosuri by Dana Grigorcea () [Corola-journal/Imaginative/14409_a_15734]
-
vieții! * * * un soare albastru răsărit din întunericul nopții-i femeia/ o sfioșenie-n halat de mătase care atunci cînd ți-e rău îți aduce ceaiul amar și-ți sărută sudoarea, îți citește din psalmi și aprinde lumînări parfumate: inima tristeții cîntă în ea precum un violoncelist necunoscut pe marginea unei șosele pustii. aproape, într-un spital cu nebuni și borcane etichetate, în care foetuși de gheață se leagănă în bălți de formol/ cu pereții tapițați cu placente uscate/ cîte un țipăt
akédia: sîrguința nimicului! (fragment) by Sorin Gârjan () [Corola-journal/Imaginative/14411_a_15736]
-
-n nesfârșirea fără-de-lumi Această ghiulea... Pregătiți-mi un altfel de trup, Altundeva - pe altă planetă, Unde să-mi încep veșnicia. * * * Un urlet de sunete și culori cutreieră orașul dimineața. Alungați tot mai des Din pădurea interzisă, Cu ochii scoși Poeții cântă în neștire. Niște închipuiți hrănindu-se Cu starea metafizică a materiei, Ce ucenicie în deșert Pentru slujitorii speranței...
Poezii by Ștefan Radof () [Corola-journal/Imaginative/14543_a_15868]
-
erau acoperite de un strat alb murdar, cu mici porțiuni de alb, exact ca bucata de pânză cu care eu obișnuiesc să șterg pianul de praf. Deodată am auzit cântecul picăturilor de pe acoperișuri. Zăpada topită de pe acoperișul impozantei noastre case "cânta" în urechile mele: Drip, drap, drop, nea de zahăr de pe creasta unui aiurit de mare top. Plip, plap, plop, ploaie mică dându-se trup și suflet, în vederea unui scop. M-am îmbrăcat în cea mai mare viteză comandând în același
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]