1,366 matches
-
țesutul covorașelor, i se spune popular „în drugi”. Părțile componente ale acestui tip de război sunt „lăturașii” (drugii laterali), „chingile” (sulurile) de legătură ale acestora, „varga” de la sulul de jos, „ițul”, susținut de două furci fixate în lăturași, „rostarul” și „cârjele” (gânjurile) de susținere a rostarului. Aproape exclusiv astăzi se folosește războiul orizontal (stative), schimbându-se sulurile, spețele, uneori ițele și călcătorul (în legătură cu ițele, care sunt două sau patru). Pentru acoperitorile de pat (pichere, cuverturi) și pentru ștergare mai groase se
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
puținii oameni de biserică. «Sunt atât de sărac că mi-i frică să spun că mai cred în Dumnezeu. Nu mai pot...», îmi zicea un bătrân din Ponor. Urmele lui Dumnezeu Cobor cu părintele Bradea prin nămeți. Și-a luat cârja groasă de frasin. Risipite pe coastă, case și vechi grajduri acoperite cu paie se zgribulesc în noapte. Moții își învelesc acareturile cu paie de grâu, prinse în țepușe, să nu le ia vântul. Văgăuna de După Deal este străjuită de culmile
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Mai mult, Dumnezeu Însuși este paradoxal. Se arată și se ascunde în același timp... Încă o data, modul în care Steinhardt abordează problema credinței, plecând de la acest citat din Evanghelia după Marcu arată că, fundamental, credința nu este doar o simplă cârjă psihologică, mai ales ea nu este niciodată sinonimă cu certitudinea; credința este adevăr, dar nu certitudine. Poate că ar merita să fie aprofundată această distincție între adevăr și certitudine... A.S.: Steinhardt o face foarte clar atât în Jurnal, cât și
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
va mai suferi atât de cumplit. Mă învinovățeam din ce în ce mai mult când o vedeam cât luptă să mai trăiască doar de dragul meu și al fetei. Trei zile la rând am fost la ședințe de radioterapie. Toate trei. I-am cumpărat o cârjă, era prea slăbită, nu se mai ținea bine pe picioare. Făcea eforturi disperate să se țină, iar când nu reușea cădea, parcă avea picioarele din plastilină... nu mai avea pic de os pe care să se sprijine. La radioterapie, în
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
și toate agonizează (Cota 117, Autumnală, Coșmar). Universul este ostil, lipsește de aici orice posibilitate de găsire a calmului, a sprijinului în elementele naturii căci totul pare să fie aducător de moarte sau să provoace suferință: "Parcă ierburile răsar cât cârjele și se țin după noi/ cu unghiile, cu ghearele, cu dinții cât o seceră." (Coșmar). Boala universală este, de altfel, temă centrală a volumelor de tinerețe fără a dispărea din ciclurile ulterioare în care obsesia morții revine adesea. Singura realitate
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
În 1939 - ce toamnă!", "Ce toamnă!" (Cartierul din fotografie). Devastarea pe care o produce războiul a devenit un fapt comun. Umanizarea grotescă a peisajului revine și ea ca un laitmotiv violent al poeziei lui Ion Caraion: "Parcă ierburile răsar cât cârjele și se țin după noi/ cu unghiile, cu ghearele, cu dinții cât o seceră." (Coșmar). Viziunile coșmarești asaltează eul cu putere înzecită de pretutindeni, nelăsându-i vreo posibilitate de evadare; poezia idealului, a transcedentalului a dispărut. Nu mai rămâne decât
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
2500 m, Ludișoru - 2302 m, Suru - 2283 m, Berivoiu Mare - 2299 m etc. din Munții Făgăraș; Iezeru Mare - 2462 m, CÎrligele - 2171 m, Bătrîna - 2341 m, Păpușa - 2391 m, În Munții Iezer - Păpușa; VÎrfu Leaota - 2133 m, În Munții Leaota; CÎrja - 2405 m, Stolnița - 2421 m, Parîngul Mare - MÎndra - 2519 m, Păpușa - 2136 m, etc. În Munții Parîng; Ursu - 2124 m, Balota - 2103 m, În Munții Căpățînii; Steflești - 2242 m, Balinotru Mare - 2207 m, VÎrfu Mare - 2056 m, În Munții Lotrului
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
dificil să te lași de fumat. De ce anume avem nevoie când trebuie să facem ceva dificil? De micul nostru prieten. Prin urmare, a te lăsa de fumat e o dublă povară. Nu numai că avem de făcut ceva dificil, dar cârja de care ne sprijinim în astfel de ocazii nu mai e disponibilă. Doar după multă vreme mi-am dat seama că în instrucțiunea de a continua să fumezi stă toată frumusețea metodei mele. în timp ce te lași, poți să fumezi. Mai
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
că am pe cap toate grijile din lume. Aveam gânduri de sinucidere - nu în sensul că îmi venea să mă arunc de la etaj, ci că eram convins că fumatul mă va ucide curând. îmi spuneam că fără țigară, fără această cârjă, viața nu merită trăită. Nu-mi dădeam seama că absolut orice te doboară atunci când ești deprimat. Azi mă simt din nou ca un adolescent. Și un singur lucru mi-a schimbat viața: am ieșit din infernul fumatului. Știu, e un
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
Responsabilitatea devine stresantă numai când nu te simți îndeajuns de puternic ca s-o înfrunți. Richard Burton-li acestei lumi sunt oameni puternici fizic și mental. Ceea ce îi distruge nu e stresul din orice viață, slujba sau bătrânețea, ci așa-numitele cârje la care apelează - simple iluzii. Din păcate, aceste cârje ucid. Privește lucrurile în felul următor. Ai hotărât deja că n-ai să rămâi în capcană tot restul vieții. Deci la un moment dat, fie că îți va fi ușor sau
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
de puternic ca s-o înfrunți. Richard Burton-li acestei lumi sunt oameni puternici fizic și mental. Ceea ce îi distruge nu e stresul din orice viață, slujba sau bătrânețea, ci așa-numitele cârje la care apelează - simple iluzii. Din păcate, aceste cârje ucid. Privește lucrurile în felul următor. Ai hotărât deja că n-ai să rămâi în capcană tot restul vieții. Deci la un moment dat, fie că îți va fi ușor sau greu, va trebui să te eliberezi. Fumatul nu e
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
în urma unor astfel de întâmplări. Este esențial să contracarezi spălarea creierului de la bun început. Să-ți fie cât se poate de clar: n-ai nevoie de țigară și doar te torturezi continuând s-o privești ca pe un soi de cârjă sau de stimulent. Nu trebuie să fii nefericit. Țigările nu îmbunătățesc deloc mesele sau socializarea, le distrug. Și amintește-ți că fumătorii nu fumează după masă pentru că le place țigara. Fumează pentru că n-au de ales. Sunt dependenți de drog
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
nu merge bine în viața ta pe seama lipsei țigării. Dacă ți se strică acum mașina, te gândești: „în momente din astea, aprindeam una". Adevărat, dar uiți că țigara aceea nu rezolva problema. Pur și simplu te autopedepsești, plângând după o cârjă iluzorie. Creezi o situație imposibilă. Ești nefericit pentru că nu-ți poți aprinde o țigară, însă, dacă ai face-o, ai fi și mai nefericit. Știi că ai luat decizia corectă lăsându-te de fumat, așa că nu te mai pedepsi, punând
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
prieteniei. Când, între anii 1924-1927, la București apărea revista culturală Țara de Jos, sub conducerea lui G.D. Rânzescu și colaborarea colegilor lui de la Bârlad, C. Cotoranu, Al. Lascarov Moldovanu, Atanase Mândru, G. Nedelea, Ion Palodă, Gh. Tașcă, G. Vlădescu-Răcoasa, G. Cârjă, D. Iov, I. Valerian, Ioan Antonovici, Virgil Duiculescu, N.N. Vasiliu și G. V. Botez, spiritul bârlădean și scopurile publicisticii s-au păstrat: „Desfășurând de pe zidurile vechii cetăți de cultură, care a fost Bârladul, steagul credințelor și aspirațiilor de odinioară, nădăjduim
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
privită de pe aceste forumuri, decisă să lupte din răsputeri să-și reeduce și recupereze mușchii atrofiați ai atitudinii morale, ai discernământului etic și ai implicării civice. Foarte curând s-ar putea ca ea să nu mai aibă nevoie nici de cârjele puse la dispoziție de formatorii de opinie, nici de demagogia liderilor carismatici. S-ar putea să iasă din această lungă copilărie, alăturându-se firesc societății europene, mergând pur și simplu pe picioarele proprii. Octombrie 2006 Emblema iraționalului O amintire de
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
scenă din fața Catedralei din Huși construită pentru momentul reînființării Episcopiei Huși și întronizarea ca episcop a P.S. Părinte Ioachim Vasluianul. Pe scenă mai era Mitropolitul de Iași, alți înalți ierarhi martori sau îmbrăcați în odăjdii aurite cu mitrele pe cap, cârjele distinctive, crucile grele din aur, alte însemne ale rangului lor, în orice caz un lux orbitor în contrast cu sărăcia afișată de populația județului Vaslui (și delegați din alte județe) care umplea curtea până la refuz. Cu semnul puterii în mână, I.P.F. Teoctist
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
afli dacă ,,Î’’ apare în cuvinte. Câți de ,,î’’ pe-aici se joacă? Jucăriile așezate Sunt acum pe raft, în casă. De le-mprăștii iar pe toate, Mama nu e bucuroasă! LITERA ,,J’’ ,,J’’, în joacă se strecoară; Stă în cârjă, că nu-i june, Dar rânjește într-o doară Și nu poți nimic a-i spune! Juguri, rujuri, jaluzele, Jocuri, juriu, jumătate, Toate au un ,,j’’ în ele. Să-l găsești tu, de se poate! Joi mâncat-am prăjitură, Foamea
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
continuare reprezentativ. Aceasta este puterea lui, că reprezintă. Sigur, vremurile s-au mai schimbat, URSS s-a stins, iar Uniunea Europeană dă pe afară, așa că, odată Năstase împins în grădina de la Cotroceni și închis acolo, Iliescu va avea nevoie de o cârjă politică nouă. Un om fără spate în partid și în consecință complet dependent de liderul suprem. Acest rol i l-a rezervat lui Mircea Geoană, un elev politic la fel de silitor ca Năstase sau ca Petre Roman, născut din aceeași nomenclatură
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
concentrezi și tu puțin, da? Auzi, băiețaș, uite. Rugăminte mare. Îmi spui tot ce nu-ți convine, tot ce-ți trece prin cap. Și să nu-mi începi cu filozofia chibritului, că cu mine nu ține. Vreau să am o cârjă. Așa că te rog io mult de tot ceva. Gata, oameni buni, că vorbesc o clipă cu omu ăsta. Haide, bine, dă-le-ncolo de reflexe, bun, ăăă, eu atâta vreau. Helăăău. Băiețaș. Uită-te la mine. Vreau și io o
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
Așa că te rog io mult de tot ceva. Gata, oameni buni, că vorbesc o clipă cu omu ăsta. Haide, bine, dă-le-ncolo de reflexe, bun, ăăă, eu atâta vreau. Helăăău. Băiețaș. Uită-te la mine. Vreau și io o cârjă aicea. Deci. Te uiți la mine. Mă privești fix în ochi și-mi spui așa. A fi sau a nu fi, aceasta e-ntrebarea. Deci. La mine-n ochișori, da? Și mi spui mie asta. Hă-hă. Așa, ca glumă. Păi
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
mi spui așa. A fi sau a nu fi, aceasta e-ntrebarea. Deci. La mine-n ochișori, da? Și mi spui mie asta. Hă-hă. Așa, ca glumă. Păi am zis că nu ne suspectăm reciproc, da? Asta-i doar o cârjă de probă. E doar așa, pentru mine, nu pentru emisiune. Hai, mă, băiete, că nimeni nu filmează nimica, n-am dat încă drumu la camere. Te rog atâta. Când începem, te uiți în ochii mei și zici asta. Sau ce
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
spunea al florilor, iar la sfârșit mi-a adus Vasilică Fersigan, un fost coleg de serviciu cu care am împărțit vreo douăzeci și cinci de ani binele și răul împreună și pe care-l credeam prieten, spuneam că mi-a adus o cârjă și o pălărie, simbolurile pensionarilor, pentru sprijin la bătrânețe, ceilalți mi-au bătut din palme, printre care Fărcaș, Livia,Jeni, Andrecuț și nu-i mai rețin cine, care mi-au urat drum bun în viața de pensionar și cu asta
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
prostituția particulară. Bunicul meu era revoltat că se permite celor trei femei ușoare să locuiască în curtea noastră și nu le saluta, nici nu răspundea respectuosului și timidului lor „sărut mâna, părinte“, când pleca sau se întorcea din oraș, cu cârja lui protopopească (de fapt, un baston masiv) și pălăria de Don Basilio asigurându-i marțialitatea. Maică-mea și tanti Virginia le găseau totuși destul de onorabile, fiind bine-crescute, îmbrăcate cu decență, inteligente, salvând aparențele „bunei condiții“. Eu mă împrietenisem cu ele
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
76 ani): Moșule ai auzit de un sat Stânigeni sau Stănigești? Păi, cum nu, în copilăria mea mai erau câteva case, dar au dispărut și ele. Și unde era așezat? Păi, chiar aici în marginea pădurii și ne indică cu cârja locul spre nord-vest, la nici un km distanță. O altă confuzie a fost cu satul Făuroane (sau Făurești, Fărăoane) într-un act din anul 1502, semnat de domnitorul Ștefan cel Mare, în care se certifică faptul "că sluga noastră Mircea Ezereanu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
dinadinsul și vom cere cu stăruință este ca Rumânii să se lumineze, să cunoască ce sunt și care este însărcinarea care a pus-o Făptuitorul asupră-le ca indivizi și ca națiune și să meargă ne-încetat fără fașe, fără cârji și fără piedici pe calea ce-i conduce Dumnezeul părinților lor. De aceea dar ziceam Rumânului: "Luminează-te și vei fi; Voiește și vei putea" și de-aceea cerurăm și vom cere Libertate, adică: sufletul, viața, mișcarea propășindă fără sfârșit
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]