1,128 matches
-
egumen al mânăstirii. Aceste povestiri și altele au circulat începând din secolul IV, au fost traduse în diferite limbi, au fost folosite ca modele de educație creștină, modele de drame cauzate de păcatele lumești, modele de speranță în mântuire prin căință, punctul de plecare fiind recunoașterea și mărturisirea păcatelor. Atitudinile față de prostituate a fost diferită de-a lungul timpurilor. Prostituatele erau excluse de la primirea Sfintelor Taine. Alteori, deși prostituția era imorală, câștigurile lor erau primite ca acte de milostenie de către Biserică
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Moll Flanders, a fost publicat în anul 1722 și relatează o suită de experiențe de viață ticăloasă ale unor personaje declasate social, hoți, trișori, femei ușoare, autorități venale. Destinele unora dintre personajele declasate social s-au detașat prin reabilitare, prin căință. Întâmplările "fericite și nefericite" prin care trec, în special cele ale lui Moll Flanders, sunt relatate cu ironie și umor, în ritm alert, de aceea trezesc simpatia și adeziunea cititorului. În prefață, autorul atrage atenția asupra învățămintelor ce trebuie trase
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
umor, în ritm alert, de aceea trezesc simpatia și adeziunea cititorului. În prefață, autorul atrage atenția asupra învățămintelor ce trebuie trase din experiențele personajelor, asigură cititorul că sunt condamnate hoția și desfrânarea, că primează modelul virtuții, al credinței și al căinței. Romanul relatează, la persoana întâi, viața aventuroasă, marcată de iluzii și deziluzii, de desfrânări, înșelătorii și hoții, a unei femei Betty, Mooly, Moll Flanders. Destinul a purtat-o prin diferite medii umane care și-au pus pecetea asupra personalității ei
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și o moarte rușinoasă mă aștepta... Nu mă gândeam nici la cer, nici la iad, nimic decât doar o simplă înfiorare fugară dar care trece... Era copleșită de rușine și durere la gândul vieții ei trecute, era plină de bucuria căinței. A fost ajutată, nesperat, de un pastor (trimis de "îngrijitoare", dăscălița în ale furtului) care a convins autoritățile să-i comute pedeapsa cu moartea prin spânzurătoare în deportare în America. În închisoare l-a reîntâlnit pe soțul ei din Colchester
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
detectivul Porfiri Petrovici care, în cele din urmă, îl deconspiră și va fi condamnat la ocnă. În viața lui apăruse Sonia / Sofia care-l va înțelege dincolo de limite, îl va însoți în Siberia și-i va veghea drumul Golgotei pentru căință, pentru eliberarea de păcatul crimei. Sonia Marmeladova este fiica din prima căsătorie a unui mic funcționar căzut în patima alcoolului. Zestrea ei culturală era redusă; citise câteva romane iar tatăl său o învățase puțină istorie și geografie. Avea paisprezece ani
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
multe tradiții diferite, că nu puține amintiri au oscilat vizibil pe pantele Muntelui Măslinilor sau ale Colinei Sionului, s-au deplasat dintr-un cartier în altul, că unele dintre ele le-au atras pe celelalte sau, dimpotrivă, s-au despărțit, căința Sfîntului Petru detașîndu-se, de exemplu, de lepădarea sa și fixîndu-se într-un alt loc. Dacă totuși Biserica și credincioșii se obișnuiesc cu aceste variații și contradicții, nu este oare pentru că memoria religioasă are nevoie să-și închipuie locurile pentru a
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
greșelile lor de ortografie, căci individul e și prost și incult. (Și se vede că exercițiul îl distrează pe autor după cum îi și place a imita vorbirea francezei cu accent teuton.) Când însă la sfârșitul cărții, Minoret e nefericit, descoperă căința și se mărturisește, scrisoarea pe care o trimite acum e transcrisă cu ortografie corectă. Și Balzac explică de ce: i-am îndreptat ortografia, zice, pentru că nu șade bine să râdem pe seama unui om lovit de nenorocire. Cuvintele acestea extraordinare dovedesc: a
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
credință au ca scop final împlinirea, fericirea, apropierea de semeni, apropierea de Dumnezeu. Liberi au fost Zosima, Alioșa, Mîșkin, dar liberi au fost și Ivan Karamazov ori Raskolnicov (Crimă și pedeapsă), cel care în cele din urmă prin credință și căință va atinge o altă formă de libertate, va deveni cu adevărat liber. Aceasta este libertatea pe care Steinhardt o are în vedere și a cărei apologie o face în Jurnalul fericirii în nenumărate locuri. Având în vedere cele prezentate până
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
judecă lumea cu alte criterii decât acelea ale resentimentului"23), cât și de cititorul mai mult sau mai puțin avizat. Mărturie în acest sens stau cele zece ediții succesive, începând cu 1991. Capitolul V Convertirea și intrarea în monahism "...răspunsul căinței vine în timp, fie că e brusc, ca în anumite convertiri spectaculoase, fie că e progresiv, pe parcursul unei întregi vieți. Paradoxul este tocmai acela al raportului circular între ceea ce "rămâne" pentru totdeauna și ceea ce survine de fiecare dată. Știm în
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
nimic exemplaritatea personalității sale. A.S.: Care este cea mai frumoasă amintire legată de părinte? R.D.M.: Am pomenit mai multe aici, dar una e foarte trainică și o repet. Ea se leagă de momentul când am văzut în el pe omul căinței, omul rugăciunii sincere, pe acel "vameș" al Evanghelie care imploră "Miluiește-mă Dumnezeule, miluiește-mă!". A.S.: Asta rămâne cel mai impresionant moment pentru dumneavoastră? R.D.M.: Da, e ipostaza care mă tulbură cel mai mult; amintindu-mi-o, îi aud până
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
de a-l asculta era amestecată cu suferință. De îndată ce coardele încălușate porniseră să îngîne amara destăinuire, sub vraja adîncă a melodiei, întreaga sală amuțise. Tot mai învăluită, mai joasă, mai înceată, mărturisind duioșii și dezamăgiri, rătăciri și chinuri, remușcări și căințe, cîntarea, înecată de dor, se îndepărta, se stingea, suspinînd pînă la capăt, pierdută, o prea tîrzie și zadarnică chemare.” (Op. cit., p. 52) „Primul dans modern” (Remi Hess), valsul a fost introdus în saloanele romînești „cam pe la 1820”(Teodor T. Burada
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
-lea provincia a fost destul de rezistență, în marea ei majoritate, la evoluțiile toaletelor. În jumătatea a doua a secolului însă, modă molipsește chiar și cele mai conservatoare paturi, precum cele religioase. Aici haină este simbol mistic, fiecare piesă exprimă spiritul căinței 391. Într-o epocă în care atât de puține femei știu să scrie, haină este un mod de instruire important: ea reprezintă destinul individual și social al femeii, formarea personalității sale. Nimic nu diferențiază, chiar de la prima vedere, cele două
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
sori. Lumina lui face cât o mie de miliarde de sori. De aceea, nu există păcat mai mare în univers decât să batjocorești sufletul unui om". Sărbătoarea Învierii, moment crucial al esenței credinței creștine, reprezintă un bun moment pentru reflecție, căință și purificare interioară. Cuvintele tulburătoate ale Poetului, de la dispariția căruia se împlinesc, pe 24 aprilie, doi ani, nu sunt fără rost în aceste zile premergătoare Sărbătorilor de Paște. "Don Cezar" a fost un Înaintemergător, a cărui ardere spirituală și har
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
înțeles criticul. El depășea ceea ce se tipărise până atunci în materie, deși în unele detașări se descoperea și vibrația unor lacrimi greu stăpânite: ...Amintiri scăpate de mult din cușca minții Și-ascunse-n codrii putrezi ai uitării Vin înapoi momite de holdele căinții Și-abia răzbat prin sita de zile-a-nstrăinării. Le-ntâmpină cu brațe chircite, fără vine, Un suflet mic și galben, uscat ca niște moaște. Cu ochi holbați trecutul se uită lung la mine, Uimit mă cercetează și nu mă mai cunoaște
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
sine numai sentimentele care sînt expresia unei ținute active, a folosirii propriei forțe și a propriei gîndiri. De aceea, ce nu se lasă conduși de idei clare, pot să aibă valoare și suferință și stări de mîhnire (mila, teama și căința, de exemplu). El nu vedea însă nici o posibilitate ca un sentiment ce nu are în sine o valoare absolută să intre ca element într-un sentiment total și să înarmeze bine sufletul pentru a întîmpina ceea ce poate aduce viața în
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
în următorul cântec al miresei, la români: „Cântăte, dragă mireasă, / să se facă pruna grasă / Și te cântă-n batistuță, / Să se facă rodu-n viță“ (I. Șeuleanu, Poezia populară de nuntă). În învățătura și în morala creștină, plângerea e semnul căinței, al penitenței... În tradiția românească, o atenție deosebită s-a acordat, plânsului copilului, mai ales plânsului excesiv în timpul nopții, deoarece se consideră că acesta este trimis de duhuri rele. Pentru a preîntâmpina sau opri acest plâns existau numeroase descântece și
Carusel, nr. 15, Anul 2014 by Hristea Diana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91783_a_107370]
-
capăt chinului; dar Cel Rău, suit pe vârful cel mai înalt, schimbă rugăciunile în imprecații și suspinele în blasfemii și trimite asupra lor un fulger de foc albastru. La poarta cerului veghează un înger, iar când aude o rugăciune de căință adevărată și sinceră, se repede în chip de stea căzătoare și-i smulge lui Satan sufletul pocăit. Dar Cel Rău este atât de viclean încât abia dacă lasă să-i scape un suflet damnat o dată la o sută de ani
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
lașitate ar fi să abandoneze un infirm nefericit. Însă viața este apăsătoare pentru tânăra femeie, care suferă crunt din pricina brutalității și bănuielilor soțului. Pastorul intervine și-l ceartă pe bolnav pentru insultele nedrepte. Metei plânge, se smerește și obține prin căință iertarea și iubirea pe care violențele lui le îndepărtaseră. Este o înaltă lecție de moralitate și încredere. Concluzia este prea frumoasă pentru a convinge sufletele vulgare. Aceste se vor îndoi că fericirea lui Frosi este sinceră și durabilă, chiar dacă vor
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
erou luptător pentru libertate și din Egipt ultima răsuflare a unei tinere ce se sacrifică pentru iubitul ei. Porțile Paradisului nu se vor deschide decât la sfârșitul părții a treia, ce se petrece în Siria, de unde Peri aduce lacrimile de căință ale unui criminal, la vederea unui copil ce se roagă. În paranteză fie spus, cum semnalează livretul discului, Paradisul și Peri a fost una dintre capodoperele modificate de naziști pentru a corespunde propagandei epocii: la aniversarea din 1943 a lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
înțelege că nu o poate iubi pe Liza, dar o primește totuși la el. Sigur că a greșit, vina nu-i provoacă suferință sau remușcare, pentru această stare de indiferență fiind și condamnat. Din dispreț pentru ceilalți, iar nu din căință își asumă pedepse pe măsura faptelor comise: recunoaște public că este căsătorit cu Maria Lebeadkina, multiplică manuscrisul în care își mărturisește crimele. Lipsa căinței va face imposibilă salvarea lui Stavroghin care, deși poartă în numele său de familie simbolismul crucii (gr.
Motive biblice în opera lui F. M. Dostoievski. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
remușcare, pentru această stare de indiferență fiind și condamnat. Din dispreț pentru ceilalți, iar nu din căință își asumă pedepse pe măsura faptelor comise: recunoaște public că este căsătorit cu Maria Lebeadkina, multiplică manuscrisul în care își mărturisește crimele. Lipsa căinței va face imposibilă salvarea lui Stavroghin care, deși poartă în numele său de familie simbolismul crucii (gr. stavros cruce), nu poate să-și asume suferința și, prin urmare, va fi departe de mântuire. Ceilalți demoni ai romanului au și ei un
Motive biblice în opera lui F. M. Dostoievski. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
începutul romanului în rolul unui pictor blajin și bătrân, aproape uitat de lume, dar romanul crește și avem revelația amară a turnătorului, a criminalului. Abia acum înțelegem revenirea obsesivă a poveștilor cu bătrâni care se sinucid, ca unică formă de căință.Ono știe întreg adevărul, fără nicio îndoială. Tragedia lui este că nu-l poate accepta. Ca o consecință directă, din victimă el devine de fapt agresor. Cartea debutează cu o descriere inofensivă a casei lui Ono, cu istoria ei de
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
faptul că deciziile unor Sfinți Părinți, singurii participanți la concilii, au fost admise și adoptate de Sinoadele Ecumenice a se vedea epistola Sfântului Dionisie al Alexandriei (264), împărțită în canoane; enciclica Sfântului Grigorie Taumaturgul (270), divizată în canoane; discursul de căință al Sfântului Petru al Alexandriei (311), împărțit în canoane; 3 epistole ale Sfântului Atanasie cel Mare (373); 8 enciclice și scrierea despre Sfântul Duh ale Sfântului Vasile cel Mare (379), divizate în 92 de canoane; epistola Sfântului Grigore de Nyssa
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
magie, vrăjitorie, îmbuibare, vrăjmășie, ucidere, furt, împietrire, desfrînare, adulter. Și cînd acel Suflet nefericit se înalță de pe pămînt la cer, Sfinții îngeri luminați sînt departe de el și nu-i sînt de nici un ajutor. El trebuie să răspundă singur prin căința sa și prin faptele sale cele bune, mai ales prin îndurare, milă sau milostenie (Iac. 2, 13-16; Mat. 25, 32-40; 5, 7; Dan 4, 2-4). Dacă în viața sa, uitînd, nu se va fi căit de vreun păcat, în ceasul
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
la paura), apăsarea conștiinței împovărată de vini precum și aspirația inexorabilă de a ieși din robia răului. Sensul anagogic, ce decurge pe planul suprafiresc, dezvăluia bunătatea Providenței, care arată limanul luminos al mîntuirii sufletului contritat dar plin de speranță în momentul căinței". Despre cele patru sensuri vorbește și Sfîntul Augustin în De utilitate credenti, citat și de Sf. Toma în Summa Theologiae: "Scriptura care este numită Vechiul Testament prezintă patru sensuri, adică: istoric, etiologic, analogic, alegoric". Afirmație augustiniană comentată de Sf. Toma în
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]