1,435 matches
-
domnia măriei sale Constantin Vodă și că mitropolitul de la Odrii le-a scris pe toate astea într-o scrisoare către sfinția sa Theodosie al nostru. Eu trebuia să-l însoțesc pe fratele care aducea scrisoarea până aci la mânăstire la Cotroceni. Am călărit amândoi, schimbând caii la locurile știute de mine. Fratele, unul ciacâr, cu barba rară și strâmb de nu se înțelege ce spune, se odihnește la Cotroceni. Diseară vine la prohod la Mitropolie să-i dea sfinției sale răvașul. — Cheamă caii repede
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dreaptă o agrafă asemănătoare celei de la gât, fixând penele de struț care în bătaia vântului se mișcau unduitor. Era încălecat pe un armăsar negru al cărui harnașament din piele neagră era bătut mărunt cu ținte de aur. Cei doi prinți călăreau armăsari roibi pursânge englezesc. Erau îmbrăcați cu aceeași eleganță căutată ca și tatăl lor, mantiile de brocard auriu având țesute flori cafenii la Constantin și verzi la Ștefan și pe margini blană de samur; caftanele strânse pe trup, din serasir
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Cantacuzino anunță că acela era locul unde erau găzduiți oaspeții. Vodă mai salută o dată, comunicând că după odihna de la prânz marele divan și domnitorul îl așteaptă pe trimisul padișahului la Curtea domnească pentru ceremonia de primire a documentelor. Constantin Brâncoveanu, călărind tot la pas între cei doi fii ai lui, se lăsă din nou pradă îngrijorării. Ștefan acționase corect urmărind corespondența dintre ambasadorii la otomani ai marilor puteri. Acest lucru se făcea încă de pe vremea răposatului Șerban Vodă. Trecerea scrisorilor de la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu cei trei fii al lui, Constantin, Ștefan și Radu, copil încă. A doua caretă, era trasă de patru cai albi și în ea i se părea că sunt mitropolitul Theodosie și patriarhul Atanasie al Antiohiei. După ei veneau, fie călări, fie în rădvane închise, fie în carete deschise, boierii țării în ordinea rangurilor. Lui Selin i se părea că în fața lui se desfășoară un basm oriental, cu un șah miraculos, care se întrupează cu întreaga lui suită dintr-un abur
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aceste consfătuiri erau cei doi unchi ai lui vodă, Constantin stolnicul și Mihai spătarul. În seara zilei de 5 mai au poposit la Copăceni în lunca Argeșului. Pylarino hotărâse că nu se poate pleca mai departe a doua zi. Imbrohorul călărea în timpul călătoriei la scara rădvanului domnesc, cina în fiecare seară cu domnitorul, dar nu era admis nici la consiliile din rădvan și nici în cortul în care se odihnea domnitorul. Cât au stat la Copăceni, călărași ștafete au sosit și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
invers. Și vodă avea o nemulțumire în suflet. Îi părea rău că-l mustrase atât de tare pe Selin. Ar fi vrut să și-l apropie, dar prea îl enervase faptul că, tot drumul, turcul nu-l slăbise din ochi, călărind mereu la scara rădvanului său. De fapt, domnului îi era un dor nebun de doamna Marica, un dor nestăpânit, care nu poate fi înțeles de un musulman. Ar fi dorit să călătorească în rădvan cu dânsa, să-i soarbă privirile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu mine în rădvan. O să avem drum lung până la Inumbari, de acolo trimitem călărași la Odrii și la București și aflăm cine, unde și ce călărași a trimis de aci. Alaiul domnesc se transformase în convoi. Selin cu ienicerii lui călărea când înainte, când înapoi, supraveghind înaintarea rădvanelor, călăreților și carelor. Ceruse lui Vodă un tălmaci, intra în vorbă cu oricine și-și făcea ancheta lui personală. Ștefan se lecuise ca prin farmec de frica de turci. Nu mai cenzura în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la târnosire la Hurezi când mi-am zis că neica Mihai a învățat meșterii de mi-au întrecut dorința, și la Sfântul Gheorghe, și la Sfântul Ion grecesc, și peste tot... Armăsarul imbrohorului ajunse caleașca domnească și Selin salută politicos, călărind în rând cu ea. — Constantin bei, este ceva neobișnuit. — Neobișnuit? S-auzim ce nu-i place domniei tale. Nu sunt păsări pe cale, pe unde trecem. — Păsări? — Da, păsări. În Valahia când mergeam, dacă o porneam printre primii stârneam pe drum
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
întregi de mers în caleașcă. Înainte de a sări în șa, Ștefan și-a privit întrebător tatăl, și-a mușcat până la sânge buza de jos și s-a avântat pe cal. A pornit primul în galop potolit, printre dorobanții și ienicerii călări care formau avangarda convoiului. Când i-a depășit pe toți și a ajuns la drum deschis, și-a înfipt pintenii în burta armăsarului, care a reacționat imediat pornind într-un galop nebunesc. Vodă și imbrohorul abia se țineau după el
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ce avem noi cu Moldova? întrebă nepăsător domnitorul, după care își măsură sfetnicii din cap până în picioare; apoi, pe un ton sever, reluă: Mergeți să vă îmbrăcați ca de sărbătoare. În rădvan o să călătorim cu unchiul nostru, Mihai, domniile voastre o să călăriți doi la stânga și doi la dreapta noastră. Ștefan, domnia ta rămâne aci, să mă ajute la îmbrăcat și să dea poruncile de trebuință. Vodă își privi fiul și-și dădu seama că tânărul era supărat; ca atare, îl lăsă în muțenia
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
imbrohor împărătesc, avea în sarcina sa garda de ieniceri care îl însoțea pe domnitor până la București. Domnitorul, când călătorea în rădvan, cerea să-l aibă alături pe marele spătar Mihai Cantacuzino, dar fiind cuprins de nerăbdarea dorului de casă adesea călărea oblânc la oblânc cu Ștefan. Se străduia din răsputeri să recapete încrederea tânărului și reuși. Într-o zi, Ștefan îi spuse, zâmbind trist: — Măria ta, taică, știu că cine a tăiat curelele șeii mele le-a tăiat ca să cad eu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
firea și să ajung bănuitor. Așa că nu este mare lucru ce-mi cere măria ta, să ierți, taică, este creștinește, să uiți însă este prostește. Așa că să fie după voia măriei tale, doar să nu-mi ceri să uit. Au călărit un timp tăcuți, ascultând doar tropotul cu care frământau copitele cailor drumul pietros. După un timp, vodă îl strigă. — Ștefane! Întoarse capul și li se întâlniră privirile. Fața tatălui radia o nespusă fericire, care l miră pe prinț. — Ștefane, m-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
moșia și conacul, Constantin Vodă hotărî în sinea lui să trimită în primăvară meșteri și grădinari ca să înalțe un conac cu adevărat domnesc pentru Radu și să întărească ziduri de cetate de jur-împrejur pentru că, spre răsărit, după ce treci Valea Argovei, călărești în galop grăbit o zi de dimineață până seara fără să întâlnești sat sau bordei până la Balta Brăilei. Obileștii sunt un ultim pinten, de aci pornind Bărăganul Mostiștei, pustietate de ierburi cenușii și pufoase, pelinuri fel de fel și colilii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și plecau, despre nunta domniței Maria cu Duculeț, despre dragostele lui Șerban Cantacuzino de pe vremea când nu era încă vodă, despre cai năzdrăvani, despre Bălăceanu Ușurelul cel care făcuse drumul de la București la Iași într-o zi și o noapte, călărind fără odihnă din poștă în poștă, mai, mai să omoare caii în galop, despre Mazepa care cică s-ar fi papistășit, cum ar fi fugit Dumitrașcu Vodă Cantemir în fustele țarinei Caterina, despre o ibovnică a țarului Petru care era
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pietre scumpe, cum își închipuiau, ci doar un caiet gros, scris frumos. Atât. Ce să facă ei, niște hoți nemernici, cu asemenea lucru? N-aveau ce face. L-au aruncat în iarbă, mânioși. Și au plecat după alte tâlhării: doi călări, patru pe jos. O fetiță, care păzea mieii prin preajmă, s-a apropiat de izvor. A văzut caietul. L-a luat. L-a cercetat. I-a netezit foile cu palma și s-a minunat de frumusețea scrisului. Dar ea, săraca
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
împac niciodată cu de-alde Megherel, cu atât mai mult cu cât soarta noastră nu era aceeași. Și îl vedeam acum, nu fără o satisfacție secretă, pe acest atotputernic pitit în acel pod, departe de caii lui pe care îi călărea trecând ca o vijelie pe uliți, speriind-o pe mama, adesea cu capul plin de sânge după cine știe ce încăierare pentru un răzor pe care plugul vecinilor îl mușcase, sau după o bătaie cu socrii care nu dăduseră fetei nu știu ce vită
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
a lui de a trăi care în fața mea îl stăpânea ca mai înainte. Și astfel, în această stare de spirit, îmi spuse că înainte de primul război bunicul lui, preot în sat, a pățit ceva... au intrat în ograda lui unguri călări, au pus mâna pe el, au tras butucul de tăiat lemne în mijlocul bătăturii, l-au pus cu gâtul pe el și (și aici Codrin scoase un scurt șuierat) i-au tăiat gâtul cu securea. Tata era de față. Codrin tăcu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și niciodată nu Îl vedeam obosit. Apoi, când ne lua de mânuțe și mergea cu noi cu Moș Ajunul, când făcea cărare prin zăpada ambundentă, iarna, iar noi ne construiam oameni de zăpadă ajutat de el, când ne Învăța să călărim pe caii pe care Îi avea și de care era mândru, sau când ne construia leagăne de lemn, de Paști, leagăne Între doi salcâmi pe care Îi alegea cu grijă, să aibă trunchiurile cât mai groase, trainici, să țină sub
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
pe trup uscată/ Și cu părul despletit, / Tot cu șerpi împleticit. / Ea din loc sărea,/ Spini în urma-i răsărea,/ Iarba câmpului ardea/ Și oamenii morți cădea". Printre victimele ei s-a numărat și, în această variantă, un anume Vâlcu, care, călărind lângă caru-i tras de patru boi, mergea la treburile sale negustorești; zadarnic i-a oferit el clonțatei calul, carul, boii și armele, numai să-i cruțe viața, căci "Holera la el sărea, / Oasele i le-ntindea/ Și pe Vîlcu-l cuprindea
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
prea cald, pământul ăsta te face să-ți pierzi mințile, iar eu, de atâția ani... Stăpânește-te, nu mai ai mult de răbdat! Misionarul trebuie să vină în dimineața asta, sau diseară. Am auzit că-l însoțește o călăuză, poate călăresc amândoi pe aceeași cămilă. Voi aștepta, aștept, doar frigul, numai frigul mă face să tremur așa. Mai rabdă, sclav nemernic! De când mă știu tot rabd. Pe vremea când eram acasă, în satul acela din Masivul Central, lângă taică-meu, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
speră ei. Nu mai știu de unde s-o pornesc. Ezit îndelung să mă apuc. N-am încredere în mine, n-am siguranță. Fără încredere, măcar pentru un timp, chiar iluzorie, nu merge nimic. Îi simt pe ticăloșii ăștia în preajmă, călărindu-mă, sufocându-mă. Pândindu- mi gândurile, greșelile, gesturile... până în clipa când mă ajută ceva. Băutura, o femeie, o carte, o vacanță. O poezie, chiar, să nu râdeți. Uneori și muzica... reintru într-o plăcută stare de vitalitate. Ațâțat, dezlănțuit. Nu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cu sancio panza, că-mi scapă numele, sper să nu mă dea servantes În judecată. Chihote, și don pe deasupra, Gore, ăla era, se lupta permanent cu aia dulce a lui, n-avea diabet, era un fericit, Îl durea-n scut, călărea iapa și vorbea despre iubire. Păi nu era frumos? Era... Ploaie În ferestre, frunze ruginii lipite de geamuri, fum să-l tai cu cuțitul și muzică lăutărească. Decor bahic, strâns Între patru rame românești. Tablou cu cheflii, numai mirosul de
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Să te urmăm pe scări mai putrezite Pocnind sub pașii tăi atât de-ușori. Tu le urci iute și bătăi pripite Îți îmflă piepții - stai adeseori -; Acum deschisă-i ușa - tata-n jețu-i Ochii și-ndreapt-sub verde cojoroc Și micu-ți frate călărește bățu-i, Iar mama ta cârpește la un roc. Tu i-ai adus lui Ciulei o căciulă, Tatei o gumă, mamei bumbăcel. De-a ta privire casa nu-i sătulă, Odor al casei vechi, copil frumos. Nu vezi cum ochii toți
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Arta deschide ferestre, nu dărâmă pereți. Arta provoacă lumea. Culturii i se potrivește universalizarea, nu globalizarea. Un tablou în casă e o fereastră spre tine însuți. Marii artiști disprețuiesc banii, nu și aplauzele. În artă ca și în politică, unii călăresc tigri, alții - mârțoage. Arta este aria de convergență și de interferență a întrebărilor fundamentale. Plebeii au rămas în artă. Politicienii s - au refugiat în divertisment. Criticul de artă trebuie să aibă caracter. Și, dacă se poate, chiar puțin talent. Marii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
dragă ieșene, că acum vreo 55 de ani - pe când acesta încă exista - am asistat la un concurs hipic național desfășurat pe el. Atunci am văzut ce înseamnă un cal de rasă și ce este o mârțoagă! Apoi ce înseamnă să călărești pe deșelatelea și cum devine treaba să stai înfipt în șa și să strunești din dârlogi un cal focos! Ia te uită, domnule, pe cine am lângă mine și habar să n-am! Atunci încălecarea, și la galop! Înainte de a
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]