1,865 matches
-
propriul zeu, un zeu pentru sine, pe care să-1 aduci cu tine și să-1 iei înapoi. Dumnezeul profeților este cel care îl "însoțeste pe Israel pe drum", și care amenință să dispară de îndată ce Israel se oprește sau se instalează undeva. Călăuză, el merge înainte și arată drumul ca o lumină în întuneric, ca dîra de fum din timpul zilei. După cucerirea Canaanului, de exemplu, Israel îl abandonează pe Iahve pentru "baali și astarte" (Judecătorii 10, 6). Se produce recăderea în banala
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
care pledează pentru adevăr devine „nebun”. Că așa este, o dovedește cu paginile din cartea de față referitoare la viața politică din România, care determină și economicul și socialul, viața sa și a oamenilor. Biserica este și îi rămâne o călăuză în ceea ce caută și nu găsește, adică dreptatea și adevărul? Nu prea! Ba chiar deloc! „Eu spun că biserica ar trebui să aibă un rol foarte important în viața societății, acela de învățător spiritual. Dar așa cum arată astăzi, ea este
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
îmi dă vreun semn că ar avea de gând să mai stăruie asupra acestui subiect. În schimb, Lazarus se arată dispus să-mi dea lămuriri despre spațiul acesta, văzduhul, și despre noua mea existență, se arată dispus să-mi fie călăuză, să-mi limpezească ceva din tainele noii mele lumi, să mă ajute să mă descurc și să înțeleg. 9 TC "9" \l 1 Lazarus sau Victor Doi își începe lecția de inițiere cu o propunere: -Aș prefera să mă descoși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
inși d’ăștia închipuiți, cu pretenții fuseseră puși, ha, ha, ha, cu botul pe labe, se gudurau pe lângă tovarășul Stalin și erau obligați să-i recunoască cele mai mari merite în orice domeniu, ha, ha, ha, poeții îl luau drept călăuză în scrierea versurilor lor, savanții în descoperirile lor și așa mai departe, ha, ha, ha, apoi sfârșitul însuși cu neîncrederea sa bolnăvicioasă, nebunească, peste tot vedea comploturi, ca al medicilor evrei, și, în fine, moartea, în martie ’53, o, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
i-l atribuiau ceilalți și acceptarea, jucarea acestui rol. Iar fratele meu a făcut instantaneu pasul: a început să interpreteze, sedus, dăruit, rolul în care îl proiectau ceilalți, rolul de model, de preot care oficiază într-un templu, de ins călăuză totdeauna de urmat, și intelectual, și civic. Chiar se simțea extraordinar să urce pe o scenă, imaginară sau reală, și să apere valorile morale fundamentale, vorbea în adunări publice, pe la ședințele Uniunii Scriitorilor sau pe la simpozioane cu circuit închis, vorbea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
care o absolvă strălucit în anul 1947. Paralel, lucrează la cea mai bună farmacie particulară ieșeană, a distinsului farmacist dr. D. Beceanu, unde deprinde secretele meseriei, dar și menirea reală a farmacistului în slujba sănătății omului, care îi va fi călăuza în activitatea profesională. Se încadrează după absolvire la farmacia dr. D. Beceanu, unde funcționează în anii 1947-1949, după care se transferă la întreprinderea particulară ETAC Iași pentru perioada 1950-1951. În anii 1951-1952 funcționează la Spitalul Clinic de adulți Iași, după
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
Invocarea acordului Teritorii deschise între Rusia și Statele Unite nu face decât să declanșeze furia milițienilor și a lucrătorilor poliției secrete. De fapt, tot ceea ce vor ei este să scoată de la american 2000 de ruble. Refuzul călătorului îi scoate din pepeni. Călăuza, Leonid, încearcă să intermedieze condițiile târgului. Siderat de încăpățânarea turistului de a se considera nevinovat, Leonid îi spune lui Taplin: „Ce altceva te aștepți de la acești indivizi? Sunt la fel ca întotdeauna?”. O remarcă atât de des auzită pretutindeni în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
lui Maeterlinck. Aceste zece minute finale erau cel mai greu de pus În scenă, pentru că aici acțiunea se oprește, aparent nimic nu se mai Întâmplă. Exact asta m-a fascinat, că În acest punct al piesei am descoperit existența unei călăuze inefabile, ale cărei intenții erau percepute de cei doi tineri. Ideea religioasă a unui mister care plutește peste acest coșmar al infernului vieții am descoperit-o În repetiții și astfel m-am apropiat de Strindberg și l-am Îndrăgit. Umbrelele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
lejer, să amuzi, Însă cu o intenție serioasă? Să nu plictisești, să menții interesul viu, de acord, dar În ce scop? Care e misiunea regizorului? Ce este un regizor? Peter Brook spunea că un regizor este un impostor sau o călăuză În noapte, care, deși nu cunoaște teritoriul, nu are de ales, trebuie să meargă Înainte. Chiar atunci când nu pretinde că e Dumnezeu, rolul pe care Îl joacă (cel puțin În teatru) implică o autoritate asemănătoare. Și totuși, deși e nevoit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
unor valențe literare și implicit culturale acestor scrieri de factură spirituală și mistică. Luând drept exemplu paradigmatic cartea Exercițiilor, descoperim că scriitura ignațiană nu oferă atât un ansamblu de elevații, cât mai degrabă un itinerariu spiritual personal transformat ulterior în călăuză în virtutea experiențelor trăite; ea se vrea un fel de „îndrumar” care solicită în mod permanent drept interlocutori pe îndrumător și pe exercitant. Această scriitură, născută mai întâi dintr-o experiență personală, este capabilă să suscite la rândul ei noi scriituri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
de pe care Domnul nostru S-a înălțat la cer și pe care se mai văd și astăzi urmele tălpilor Sale, pe care el dorea să le mai vadă o dată. Astfel că, fără să spună nimic și fără să-și ia călăuză (întrucât cei care mergeau acolo fără un turc drept călăuză se puneau în mare primejdie), se descotorosi de ceilalți pelerini și plecă singur spre Muntele Măslinilor. Deoarece străjerii nu voiau să-l lase să intre, le dădu un cuțit dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
pe care se mai văd și astăzi urmele tălpilor Sale, pe care el dorea să le mai vadă o dată. Astfel că, fără să spună nimic și fără să-și ia călăuză (întrucât cei care mergeau acolo fără un turc drept călăuză se puneau în mare primejdie), se descotorosi de ceilalți pelerini și plecă singur spre Muntele Măslinilor. Deoarece străjerii nu voiau să-l lase să intre, le dădu un cuțit dintre uneltele de scris pe care le avea totdeauna cu sine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
că nu se uitase bine, pe Muntele Măslinilor, spre ce parte era îndreptat piciorul drept și nici cel stâng 2. Făcu cale-ntoarsă și le dădu străjilor foarfecele său, cred, pentru a putea intra. 48. Când aflară călugării că plecase fără călăuză, începură să-l caute. Așadar, când cobora Muntele Măslinilor, văzu un „creștin cu cingătoare”3, aflat în slujba mănăstirii, care venea spre el cu o bâtă mare cu care-l amenința, dând semne de mânie. Acesta, ajungând la el, îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
a avea cunoașteri sau viziuni deslușite ale celor trei Persoane, ci șdoarț întrezărire sau înfățișare a Preasfintei Treimi. De asemenea, în răstimpuri simțeam același lucru, sfârșind în Isus, ca și cum m-aș fi aflat la umbra Lui, ca și cum ar fi fost călăuza mea, însă fără a mi se împuțina harul Preasfintei Treimi, ci dimpotrivă, mi se părea că eram și mai mult unit cu Maiestatea Sa dumnezeiască; iar în rugăciunile către Tatăl nu puteam, nici nu simțeam dorința de a afla evlavie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mișcări și lacrimi, oferindu-mă să mă călăuzească și să mă poarte etc. pe calea mea, fiind deasupra mea oriunde m-ar purta. După ce am îmbrăcat veșmintele, neștiind cu cine să încep, și după ce L-am luat pe Isus drept călăuză, și îndreptând rugăciuni fiecăreia șdintre Persoaneț, am petrecut până la a treia parte din liturghie cu mare însoțire a harului și cu evlavie caldă, cu mulțumire sufletească, fără lacrimi și, cred, fără o dorință de a le avea, mulțumindu-mă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
sau întâlnit, în fine! S-au declanșat emoțiile, s-au exprimat sentimentele, s-a manifestat iubirea, dar... nu era suficient: fiul voia acasă. Tatăl a propus să traverseze toți, împreună, munții. Știa de existența unui traseu frecventat de transfugi, erau călăuze calificate și verificate, dar fiul, prea obosit să aștepte și mânat încă de entuziasmul neadormit al vârstei, a luat decizia să treacă prin vamă folosind un pașaport fals. Tatăl său l-a întrebat din nou: Ești sigur că asta vrei
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
-ne să cooperăm cu umilință și supunere ascultătoare. Sfântă Providență a acțiunii prudente, întărește-ne credința. Sfântă Providență, urma vieții adevărate, călăuzește-ne calea și ne-o luminează. Sfântă Providență, parfumul lui Isus, răspândește asupra noastră harurile tale. Sfântă Providență, călăuza corăbiei lui Isus, arată-ne calea prin furtună. Sfântă Providență care pregătește ceasul victoriei lui Cristos și a Bisericii, luminează timpul nostru. Sfântă Providență care susții și conduci totul cu grijă, fă-ne să vedem în toate dispozițiile tale iubitoare
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
vis mă lasă epuizat, aproape lipsit de puteri. Paupertas Această paupertas în care trăiesc aici mă ajută să percep adânca seninătate a naturii. Natura e așa „săracă”, deoarece e ea însăși. Nu poate să se pervertească. Refuză să fie narcisică. Călăuză Cred că Aia a dispărut tocmai pentru că, în momentul acesta, trebuie să rămân singur și să mă lipsesc de îndrumarea ei. E, așa cum a spus ea, proba ascezei. Îmi voi continua drumul. Nu mă mai pot opri. Bulboană Am avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de ospitalieră ca la câmpie; te simți iscodit de ochi reci, ochi care caută să priceapă imediat dacă ești prieten sau dușman. Potecile care urcă pe munte sunt înșelătoare ca niște labirinturi și, dacă n-ai fi însoțit de o călăuză care cunoaște bine locurile, ar fi cu neputință să găsești drumul de întoarcere. Cotys e foarte cunoscut aici și adesea îi este adresat un salut prietenos. Toți au fost înștiințați dinainte de sosirea mea, adică de sosirea lui Ovidiu. Știu totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
trei furnici“ - sânii și acea podoabă unică - femeile din drum, mirosite de departe, aruncându-le glume când mai În doi peri și când mai de măscară. La fel și Învățătorul bătrân din Lunca Mare, colegul meu de la „cercurile culturale“ și călăuza mea expertă - a „mânzului“ cum Îmi spunea - prin toate bordelurile Ploieștiului, unde acest „apostol al neamului“, clientul lor familiar, era salu tat cu ovații de țațele și fetele „stabilimentelor“, cum li se spunea, de pe ves tita Cale a Oilor. Aici
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
la față, poposit la acest vad vechi al lor și al câtorva aprețiatori de seamă, printre care fuseseră Delavrancea și Caragiale. Auzisem de mult de această cârciumă a lui Sotir și m-a dus aci unul din acești birjari bătrâni, călăuze bune pentru toate locurile de pierzanie ale Bucureștilor, găsind aci, mai În fiecare seară, pe un elvețian și pe un neamț Înțeleși amândoi la pahare și amândoi uriași, burduhănoși, amabili și prietenoși ca toți uriașii bonvivanți. Palavragiu, cum mă știu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
respire. Stăteau neclintiți ca stanele de piatră și afișau un surâs încremenit pe față, aveau ochii larg deschiși. Îl priviră în cele din urmă cu îndrăzneală pe Alin, punându-și toate speranțele în el, sperând că va fi demn de călăuză. Unul dintre ei adăugă: - La trap băieți! Să scăpăm de aici înseamnă totul pentru noi! Pe tot cuprinsul țării, mii de persoane căutau un loc de muncă în străinătate. Libertatea obținută după Revoluție nu era un lucru ușor. Trebuia să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de când sunt țintuit la pat. E o minune că am putut rezista atâția ani la atâtea încercări morale și fizice, minune pentru care eu îi mulțumesc Domnului prin mijlocirea Maicii mele cerești, care în tot acest timp mi-a fost călăuză, bucurie și îmbărbătare pe drumul presărat cu spini al vieții mele. Deo gratias! Pr. Anton Demeter Barticești, 14.03.1992 București - Lourdes jurnal de călătorie Tot ce ni se întâmplă în viața noastră pământească, se întâmplă prin dispoziția și cu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Sf. Duh ne spune: „...ne innitaris prudentiae tuae...” (Prov 3,5) - Nu te bizui pe prudența ta; iar Sf. Bernard ne avertizează scriind că: „Qui sibi confidit, stulte se discipulum subdit!” - Cine se încrede în sine, se supune unei oarbe călăuze. VIII - Să păzim cu scrupulozitate toate poruncile și sfaturile evanghelice, îndeplinind vorbele Sfântului Paul: „...tu, omul lui Dumnezeu... urmează dreptatea, evlavia, credința, dragostea, răbdarea, blândețea. Luptă-te lupta cea dreaptă a credinței; răpește viața veșnică la care ai fost chemat
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
copiii, urmau tinerii, bărbații, fetițele și fetele mari, și apoi femeile. După cum spuneam, Liturghia se oficia în acea vreme în latină și părțile principale (Kirie, Gloria, Credo,Sanctus și Agnus Dei) erau traduse în cartea populară de rugăciuni și cântece „Călăuza creștinului” în paralel și în limba română ajutând astfel la înțelegerea textului. Tata, fiind „fecior de biserică”, uneori când preotul care rămânea și la Vecernie pentru '”Binecuvantarea cu Sf. Sacrament”, servea masa de prânz la noi și toți cei patru
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]