1,131 matches
-
acest scop. Familia alerga în sus și-n jos, în timp ce domnul Chawla striga ordine la care nu era nimeni atent. Nu lăsa focul să se stingă. Unge-te cu ulei înainte să te dai cu săpun. Săpunește-te bine, Sampath. Căldarea se înclina când funia era smucită de jos, iar apa curgea din ea sub forma unui jet care prindea lumina zorilor și se prelingea ca lava topită. Apoi, bucurându-se de timpul liber, Sampath stătea înfofolit în pătură și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ancora de coasta muntelui. Jina n-a observat aburul decât atunci când a ajuns aproape de marginea apei. Zach a râs triumfător. Sub ei, cocoțată pe o margine îngustă a povârnișului, cu o prăpastie de-o sută de metri dedesubt, era o căldare naturală formată în jurul unui izvor cu apă caldă. Lichidul era la fel de albastru ca peruzeaua pe care Jina o ascunsese în rucsacul lui Zach. M-am gândit că poate-ai vrea să faci o baie, i-a spus el. Jina și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
vîndut caii, vitele și au cerut din nou pașaport. — La ce ne-am Întors noi aci, Florică, la ce? La tină, la baligi, la trudă, la datorii și la judecăți! CÎt am stat la America, lemne am crăpat numa’ la căldarea ta de guiaș, apa ne-o curs pă țavă și ghezu’ pîn paipuri, lampa s-o aprins sîngură, ce ne-o trăbuit? De asudat, am asudat lucrînd cu focu’ și cu heru’, da’ am putut a mă spăla cînd am
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Aveți o lanternă? — Știu eu casa, spuse Shula. Merg cu dumneavoastră. În sari, legat lejer, cu sandalele alunecându-i din picioarele nerăbdătoare, se grăbi după Lal, care fugi În jos pe scări. Sammler Îi spuse lui Wallace: — Nu există niște căldări? Or să cadă tavanele. — Avem asigurare. Nu-ți bate capul cu tavanele. — Și totuși... Sammler coborî. Sub chiuveta de la bucătărie și În debara găsi niște căldări galbene de plastic și urcă la loc. Realiză că are anxietățile tipice rudei sărace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
care fugi În jos pe scări. Sammler Îi spuse lui Wallace: — Nu există niște căldări? Or să cadă tavanele. — Avem asigurare. Nu-ți bate capul cu tavanele. — Și totuși... Sammler coborî. Sub chiuveta de la bucătărie și În debara găsi niște căldări galbene de plastic și urcă la loc. Realiză că are anxietățile tipice rudei sărace. În mod clar Îi displăcuse casa asta, Întotdeauna. Găsise că-i e greu, câtă vreme mânca pâinea binefăcătorului, să se poarte firesc aici. În plus, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
familii prospere scoteau la iveală fii anarhici - acești Bakunini copii, genii ale libertății, incendiatori, demolatori de Închisori, de proprietăți, de palate. Atâta iubise Bakunin focul. Wallace lucra cu apă, un mediu diferit. Și era foarte curios (Sammler cu cele două căldări galbene, care erau la fel de galbene și de ușoare ca și frunzele sau penele, avu timp pe scări, În timp ce apa curgea, să nutrească curiozitatea) că vorbind de tatăl lui În acea după-amiază Wallace spusese că era era prins În cârlig ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
curgea, să nutrească curiozitatea) că vorbind de tatăl lui În acea după-amiază Wallace spusese că era era prins În cârlig ca un pește de către anevrism și smucit În partea greșită a universului, Înecându-se În aer. — Mi-ai adus niște căldări. Să vedem dacă nu le putem potrivi sub țeavă. N-or să facă mare lucru. — Ar putea. Poți să deschizi o fereastră și să arunci apa În burlane. Pe burlan În jos. O.K. Dar cât putem să tot aruncăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Cenzurează-le. Pune-ți mintea inconștientă după gratii pe pâine și apă. — Nu, e doar felul meu muritor de-a fi. Nu poți să-l ții la fund. Trebuie să iasă. Și eu urăsc asta. Subțirele domn Sammler, aranjând delicat căldarea ușoară la țeavă, În timp ce apa rapidă stropea. — Știu că tata aducea aici tipi care instalau conexiuni false. M-aș fi gândit că dacă erau bani mulți țeava falsă ar fi fost groasă. Nu, n-ar fi făcut un lucru evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cuminte; Poți ușor să afli dacă ,,Ț’’ apare în cuvinte. Câți de ,,ț’’ pe-aici se joacă? ,,U’’, cum e tot timpu-n formă, S-a ascuns în fluieraș, Sub umbrelă,-n uniformă. Culmea! E și-n umeraș. LITERA ,,U’’ O căldare ce nu-i plină? Nu mă lămuresc! E-o pată? Este-un ,,u’’, ce în lumină, E-o umbrelă răsturnată. Ca o umbră, în cuvinte, Cum încape, se strecoară. Urmărește-l; ia aminte; Nu-i o sarcină ușoară! E în
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
ceea ce a bucrat-o pe bătrână simținduse parcă mai tânără. —Mâna-o-ar dedi pe Prințăsa noastră, am spus că ea ne-aduce noroc. Ne înesălim cu ea. Ismail și Rusalda plecau des de la cort să caute prin sate, pe la oameni căldări, ibrice de aramă, cazane vechi, defecte, pe care le aduceau și le lipeau, le reparau, le cositoreau făcându-le ca noi și le vindeau cu preț bun. Alteori le reparau la oameni acasă, cum erau cazanele de țuică sau cele
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
să-l învețe să joace. Ba mai mult, era animatoarea strigăturilor. Unora din acestea le împrumuta izul din șatră ca de plidă: „Foaie verde foi dă soc Hai pirando, hai la joc Bate pământul că-i tare Așa cum bați în căldare.” Hiu! Hiu! Hiu! striga în ritmul muzicii. — Prințeso, nu regret c-am venit la nunta ta. Am jucat și m-am distrat ca niciodată. Mai rămâne să mă îmbăt. — La urmă, după ce pleacă nuntașii. — Te-mbeți și tu cu mine
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
vezi cum se fut, să-mi spui și mie după cum a fost, pentru că eu nu am apucat să i-o trag. Eu am plecat pe Vârful Omu să rămân înzăpezit și să-l văd pe Cătălin Geograful cum umple două căldări cu apă și toarnă cerneala peste ea, ca să-și stropească zăpada din fața ferestrelor, că s-a plictisit să vadă alb în fața ochilor, de dimineața până seara. Asta când nu vorbește cu papagalul ăla nenorocit pe care-l urăște Brașov de
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ale voastre-s cucoane mari și nu vreau să facă puradei câte 5-6 că să lărgesc prea tare, zic, și le doare cucușoru... Dă-i romu, Toadere, odată și să dispară în încăperea lor, c-o început să-și verse căldarea cu zoaie printre noi și prinde a puți că ne scoate afară! Vezi că nici înțelegerea noastră cu bulibașa nu o respectă... ca la cârciumă să vie spălați și bărbieriți ca la biserică... Șî când s-îmbată să sî ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
avocatul se hotărî să întreprindă o escapadă în tabăra calangiilor de la marginea orașului. Era o frumoasă zi de duminică. Când ajunse în lunca înverzită, dimineața încă mai râdea înveselită de cântecul păsărelelor împânzite pe meleagul împrejmuitor. Soarele vărsa binevoitor din căldarea sa aur topit, bucurând făpturile cuvântătoare și necuvântătoare ale lui Dumnezeu. Doar un vânt ușor înfiora firele de iarbă ca pe un alint în pragul începutului de nouă zi. Corturile înșirate ca mărgelele pe o ață se întindeau de-a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
-l mai privi o dată pe băiatul ei drag. Vișinel rămase cu tigaia în mână, privind imaginea fetei atât de dragă lui. Neîndoios, numai el o vedea! Era întocmai Voica așa cum o văzuse el în dimineața acelei zile, când venea cu căldările pline cu apă proaspătă de la o fântână, de la marginea taberei. Părea o zână! Ochii negri ca murele coapte îi pătrunseseră în cel mai adânc lăcaș al sufletului său. Sprințară, veselă, părea o trestie clătinată ușor de adierea alintată a unui
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
dar se vede că nu avusese încotro. Și dădu o altă turnură discuției : - Dacă vei avea puțin noroc, garsoniera aceea ar putea fi a ta! Acum când știu cine e tatăl tău sunt sigur că poate să-ți dea o căldare cu var, și ce ar mai fi de pus la punct pe acolo. Un bun gospodar poate să o facă locuibilă. Cei doi se despărțiră, salutându-se reciproc. Vișinel era fericit că încheia ziua sub auspiciile unei stele norocoase. Deși
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
spus că i se pare că ar fi o garsonieră în zona Fabricii de ulei, care nu e chiar de lux, și dacă nu a fost ocupată, s-ar putea să mi-o repartizeze. Dacă-ți dă tatăl tău o căldare cu var, și mai vezi tu pe acolo ce nu-i în ordine, ai putea să ai o locuință, chiar așa mi-a spus! Rămâne să mai trec pe la el săptămâna viitoare, deocamdată am un serviciu. Cât privește locuința... - Vișinel
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
roagă să-i las să urce în pom să mănânce cireșe, oferindu-se să culeagă și pentru mine în calitate de proprietar și mai ales ca om în vârstă, (ce drăgălași tineri). Bucuros, le pun scara la dispoziție, le dau și o căldare în care să culeagă pentru ei și eventual și pentru mine și la un moment dat fără pic de obraz au luat-o la fugă, cu căldare cu tot, și... duși au fost. Mă bucur că nu mi-au luat
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
ce drăgălași tineri). Bucuros, le pun scara la dispoziție, le dau și o căldare în care să culeagă pentru ei și eventual și pentru mine și la un moment dat fără pic de obraz au luat-o la fugă, cu căldare cu tot, și... duși au fost. Mă bucur că nu mi-au luat și scara... Și așa... cu tinerii noștri, cu „ai noștri tineri”, cum spunea Eminescu, și m-am întrebat și eu și am recurs tot la Eminescu... „Voi
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
nimeni, mă. Parcă de-al dracu’! În duminica de pomină toată lumea a respectat, punct cu punct, poruncile părintelui Mateuță Pârâș. El a Început sfințirea mormintelor din partea de sus a cimitirului. Împreună cu el erau cinci dascalăi: câte unul, cu câte o căldare În mână; unul, cu o sacoșă din rafie, cât jumătate de sac; ceilalți doi, cu două coșerci. Preotul sfințea, enoriașii Îi dădeau banii, pe care el Îi arunca, așa, ca În scârbă, În sacoșa din rafie, a dascălului celui tânăr
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cât jumătate de sac; ceilalți doi, cu două coșerci. Preotul sfințea, enoriașii Îi dădeau banii, pe care el Îi arunca, așa, ca În scârbă, În sacoșa din rafie, a dascălului celui tânăr; vinul alb, din sticle, Îl turna Într-o căldare, iar pe cel colorat, În alta; ouăle Înroșite, cozonacii, păștile și alte alea, le arunca, vraiște, În coșurile din nuiele, ale celorlalte slugi, creștine, ale sale. Când, o căldare, ori coșurile, se umpleau, fluiera Îndată din degetele băgate În gura
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
dascălului celui tânăr; vinul alb, din sticle, Îl turna Într-o căldare, iar pe cel colorat, În alta; ouăle Înroșite, cozonacii, păștile și alte alea, le arunca, vraiște, În coșurile din nuiele, ale celorlalte slugi, creștine, ale sale. Când, o căldare, ori coșurile, se umpleau, fluiera Îndată din degetele băgate În gura făcută ca o găurică rotundă de cișmea, și, alte ajutoare, porneau În fugă, spre deal, cu alte vase, goale. Iar ăi de coborau dealul, răsturnau, tot ce aduceau, care
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mort, Înlănțuită, de el, ca un cârcel de viță-de-vie, de tutorele, pus la locul său, de către marele viticultor; În fine, cum, ca o ființă fără putere, se lăsă, la un moment dat, moale, pe o parte, leșinând. Cineva aduse o căldare cu apă și azvârli apa peste mireasă. Aceasta tresări. Câteva femei o cuprinseră, duios, cu milă și omenească Înțelegere, transportând-o, pe brațele lor materne, și așezândo, binișor, cu dragoste, făcându-i aer, cu două-trei evantaie improvizate, acolo, sub gard
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
să sembete. Repetă: lasă-le, pe mâțuci, În pace; cu procesul lor; și noi, hai, cu procesul nostru. Ce, ești nebun? A, nu, mă; nu acolo, la judecătorie, nu, bre; la mine, zic, În bucătărie; să continuăm procesul ăsta al căldării, că, n-ai văzut, tu, că, nici pe jumătate n-am golit-o, Încă, pe ultima? Nu. N-am văzut. Hai. Încetișor. Hai și-om vedea. Și, să și batem palma. Da. Să și batem palma. Și să nu ne
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
vorbea În dodii despre nu știu ce spirite ce se ascund În praf și În lucruri. Bunica ei Tatiana Îi povestise și ea de atâtea ori despre demonii ce se oploșeau pe lângă casa omului și-i spurcau mâncarea și băutura. De aceea căldarea cu apă nu trebuia să rămână neacoperită peste noapte și nici cana pe care o lăsa pe masă. Dacă nu aveai capac, puteai să pui o foaie de hârtie, un ziar sau două bețigașe aranjate-n cruce. În privința ziarelor, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]