1,224 matches
-
o succesiune de straturi, ca în nodurile scoarței de copac.) — N-o găsesc, dar n-are importanță, îi spui tu. Am văzut că ai un alt exemplar. Credeam chiar că o citiseși deja... Fără ca ea să observe, ai intrat în cămăruță și ai căutat cartea lui Flannery cu manșetă roșie. — Iat-o. Ludmila o deschide. Înăuntru e o dedicație: „Ludmilei... Silas Flannery.“ — Da, e exemplarul meu... — Ah, îl cunoști pe Flannery? exclami tu, de parcă n-ai ști nimic. — Da, îmi dăruise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dacă încărcătura de energie conținută în acel început trece asupra mâinii mele, care, după primirea impulsului corect, ar trebui să funcționeze singură. Într-o zi extrem de caldă de la începutul lui iulie, către seară, un tânăr a coborât în stradă, din cămăruța pe care o subînchiriase pe ulița S. și, încet, nehotărât parcă, s-a îndreptat spre podul K. Voi copia și al doilea paragraf, indispensabil ca să mă transporte în fluxul narațiunii: Pe scară, a evitat la mustață întâlnirea cu proprietăreasa. Cămăruța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cămăruța pe care o subînchiriase pe ulița S. și, încet, nehotărât parcă, s-a îndreptat spre podul K. Voi copia și al doilea paragraf, indispensabil ca să mă transporte în fluxul narațiunii: Pe scară, a evitat la mustață întâlnirea cu proprietăreasa. Cămăruța lui era tocmai sub acoperișul unei clădiri înalte, de cinci etaje, și semăna mai mult cu un dulap decât cu o locuință. Și tot așa până la: Îi datora o grămadă de bani proprietăresei și se temea s-o întâlnească. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
am întâlnit cu soră-sa și mi-a spus că el și majoreta lui virgină vor pleca la Hamptons cu încă trei cupluri în iulie și august. — Mmm, sună grozav. N-au decât să dea douăzeci de mii pentru o cămăruță cu baie comună și ca să dea nas în nas cu toată lumea, totul doar ca să-și petreacă vacanța fără să facă sex. Pare de vis. E cazul să vă reamintesc de vara lui 2003? Adriana se cutremură. Doar gândul la vacanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Din încăperea numită iatacul domniței se poate ajunge la o a doua încăpere pe care numai cel de casă o cunoștea, adevărata ascunzătoare pentru domnițe în caz de primejdie. Tot importante sunt și cele trei ascunzători situate între pardoseala ultimei cămăruțe și bolțile demisolului, la nivelul iatacului domniței, care erau destinate exclusiv a fi ascunzători pentru momentele când familia ctitorului era în primejdie. În peretele nord-estic al palatului se află o intrare cu chenare din piatră, care era acoperită cu un
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
la Cluj, la mătușa mea. Nu am auzit decât zgomotul de mitralieră care îi acoperea vocea. Noaptea am auzit și eu la radio tot răpăieli de gloanțe. Nu reușeam să înțeleg nimic din vocea omenească. M-am închis într-o cămăruță și am început să urlu ca lupii. Aveam sentimentul că la întoarcere nu voi mai găsi pe nimeni viu, că din Câr-mârâiții mei, din familia mea electivă, nu mai rămâne decât durerea din mine, că voi fi condamnată să rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și m-am dus lângă colegi. Am dansat până dimineața la 5. Când nu dansam, beam pahare întregi de Pinot noir, unul după altul. Apoi iar dansam, ca nebuna, cât mai intens cu putință. Dimineața am plecat la Cristi în cămăruța din subsol, 11 oameni în 6 metri pătrați. Am băut votcă Stalichnaya, am vorbit cât de mult și de tare am putut, am făcut mișto de tot și de toate, am cochetat cu bărbații de față. Mai târziu, după ce au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
sociabil. E uimitor cât de la fel ne este împreună, într-un pod semiconstruit de Sinaie mirosind a cetină și mortar, pe o cărare nocturnă, urmăriți doar de ochii câinilor strălucind fără corp în lumina lunii, pe o pajiște, într-o cămăruță de spital, și pe Empire State Building! Dar acum mă reîntorc la fața mai singuratică a locului. În afară de toate motivele cam masochist-triste care mă aruncă de obicei în jurnale, azi este clar că a fost determinant și unul greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de-a dreptul siderată. Samantha, n-are nici un rost s-o plătești pe Stacey Nicholson ca să-ți calce rufele. O să înveți s-o faci singură. — Dar eu niciodată... — O să te-nvăț eu. Oricine poate să calce. Se duce într-o cămăruță de lângă bucătărie, scoate o scândură veche de călcat acoperită cu un material cu flori și o deschide, după care îmi face semn să vin la ea. Ce trebuie să calci ? — În principiu, cămășile domnului Geiger, spun, apropiindu-mă stresată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pentru bumbac. Aștepți până se încălzește fierul. N-are rost să începi până nu e la temperatura potrivită. Așa, hai să-ți arăt cum se calcă corect o cămașă... Începe să caute încruntată printr-un maldăr cu rufe curate din cămăruță. — Cămăși... cămăși... Nathaniel, dă-ți te rog cămașa jos o clipă. Încremenesc. Când mă uit la Nathaniel, văd că și el a încremenit. — Hai, măi mamă! Râde jenat. — Ei, hai, nu te prosti, dragul meu, spune Iris impacientă. Poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
oarecum la fel cum porțelanul poartă, În persană, ca și În engleză, numele de „chinezesc”. În afara orașului, un caravanserai la umbra curmalilor. Un zid dreptunghiular, turnulețe de veghe, o curte exterioară pentru animale și mărfuri, o curte interioară mărginită de cămăruțe. Omar ar dori să Închirieze una, dar hangiul e adânc mâhnit: nici una nu e liberă pentru la noapte, tocmai au sosit niște neguțători bogați din Isfahan, cu copii și cu slugi. Ca să-i verifice spusele, nimeni n-are nevoie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
face semn să se așeze. După cinci minute, vine la el, Îl sărută pe amândoi obrajii, apoi pe frunte. — Te așteptam, știam că vei veni la timp, am multe lucruri să-ți spun. Apoi Îl trage de mână spre o cămăruță Învecinată, unde se retrag. S-au așezat alături pe o uriasșă pernă de piele. — Unele dintre cuvintele mele te vor uimi, dar nădăjduiesc că, În cele din urmă, va părea rău că ai răspuns chemării mele. Cine s-a căit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Nizam al-Mulk, să mă strecor În divanul său ca să-i protejez pe frații noștri ismailiți aflați În nevoie. Am plecat, deci, din Rey către Isfahan și m-am oprit pe drum Într-un caravanserai din Kashan. Aflându-mă singur În cămăruța mea, eram pe cale să mă Întreb prin ce mijloc aveam să pot să ajung la marele vizir, când ușa s-a deschis. Cine-a intrat? Khayyam, marele Khayyam, pe care Cerul mi-l trimisese În acel loc ca să-mi ușureze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
destulă ușurință necunoașterea limbii noastre. Sub Înfățișarea liniștită și senină, activitatea lui era mistuitoare. Ne-am Împrietenit imediat, pentru că eu am un suflet instinctiv revoluționar, și orice eliberator mă atrage...” Își aranjă grăbit foile, Înainte de a continua: — Djamaledin Închiriase o cămăruță situată la ultimul etaj al unui hotel din Rue de Sèze, În apropiere de Place de la Madeleine. Acel spațiu modest Îi era de ajuns ca să editeze un ziar care pornea, În pachete mari, spre India sau spre Peninsula Arabică. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mă tare. Mă întreb ce‑o face acum. Mă întreb cum îi merge cu întâlnirile. Pe aici vă rog, zice glasul Ericăi Parnell, și tresar. O urmez pe un coridor cu mochetă albastră, cu o stare de rău, într‑o cămăruță răcoroasă mobilată cu o masă și scaune de plastic. În clipa în care ușa se închide în urma ei, Suze și cu mine ne uităm una la alta. — Să fugim? o întreb, glumind doar pe jumătate. — O să fie bine, zice Suze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
defectat, spune Sfânta Veturia. Cică, într-o noapte, acum vreo zece zile, când se ducea la baie, a văzut lumină și a auzit vocea profesorului. Vorbea cuiva. I s-a părut ciudat. Chiriașul nu primea vizite, nici nu avea unde, cămăruța lui era prea mică, știu asta. Cu atât mai puțin noaptea, la ora aceea. Madam Murătură n-a rezistat, s-a uitat pe gaura cheii. S-o fi uitat ea mereu, nu numai în noaptea aia, știu asta. Cică recepționerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se furișase înapoi în patul conjugal, să-l trezească pe conu’ Leonida. Marcelică a liniștit-o, nu-i nimic, n-are importanță, așa-i profesorul, cam artist. Dar dimineața, recepționerul n-a mers la serviciu și lumina rămăsese aprinsă în cămăruța lui de burlac. Amorezii Gafton s-au sfătuit în mare taină și până la urmă i-au telefonat Chiorului, doctorul de nebuni. Care a venit imediat cu Salvarea, știu asta. Pacientul era gol, pe canapea, cu privirea în tavan. Surd, mut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
știe istoria cum devine faptele și persoanele. Că ești rege, că ești ești secretar general, până la urmă trăsura rămâne aceeași. Dar timpul... Timpul, vă dați seama, maestre Băcănel, cum se așează și trece, tot trece?! Mantinela apăru din bucătărioară. O cămăruță care era, de fapt, și baie (cu un duș derivat direct din conducta de apă caldă), și bucătărie și toaletă. Ținea în mâini o tavă cu plăcintă. - Coane Ghiule, aproape că strigă femeia, plăcinta e gata. Ciorba am terminat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
luaseră cuvenita parte de bidoane... Puțin respect Meseriașul, părea încă tinerel, soiul acela de ins uitat de vârstă, pirpiriu, bărbos, murdar de pap, sau ce-o fi fost mâzga aceea maronie cu care se mânjesc cizmarii, veni cu plictis din cămăruța lui. Ținea un celular la ureche. Mormăi oftat: - Bine, am înțeles. Da’ n-am timp acu’. A venit un client. Treci că îți dau paraii, pe la cinci. Privi absent sacoșa bătrânului. Trei pâini, o legătură de praz și o sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
despărțit... Și ce-a făcut, ce n-a făcut, da uite că s-a prăsit și i-a trimis p-ăia acu’ să facă dreptate. Pișpirică se înflăcărase. Perora, plimbându-se iarăși, preocupat, dintr-o partea în alta. Intra în cămăruța lui cu calapoade, ocolea măsuța de lucru și revenea îngândurat în dreptul lui Pancratz. Oftă: - Că zicea și la televizor, cum comentează cine se pricepe, că din cauza lu’ unu, Nostrudansus, și mai era unu ca el care a tradus și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
el, că cine știe, poate întărim legăturile“. Îți dai seama ce pătimea biata fată? - Zău, v-aș ajuta c-o gaură, două, dar n-am cum, oftă meseriașul. Încercați în altă parte, ridică din umeri, dând să se-ntoarcă în cămăruța lui. Se răzgândi. Surâse, pocnindu-și mâinile ca și cum ar fi prins o gâză în palme. - Sau, dacă mai treceți mâine pe la mine, aduc eu o sculă de acasă și v-o găuresc cum trebuie. Dacă nu vă grăbiți... - Îți dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cui de doiăpe. Bătrânul se veseli. Se-așeză pe scaunul din dreptul mașinii de cusut. - Mă gândeam și eu că aăa se face. Puteam s-o fac acasă. Credeam că ai instrument, de-asta am venit. Gentimir se-ntoarse în cămăruța lui. Mobilul sună de câteva ori, apoi se opri brusc. Bătrânul privea prin ușa larg deschisă a cizmăriei dincolo, peste străduță. Forfota obișnuită a unei dimineți de vară. La pâine se formase coadă. Nu venise mașina. Bătrâna cu găleata de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ei chip gingaș și tânăr, de la cap pân-la picioare? Vis frumos avut-am noaptea. A venit un sburător Și strîngîndu-l tare-n brațe, era mai ca să-l omor... Și de-aceea când mă caut în păretele de-oglinzi Singurică-n cămăruță brațe albe eu întinz Și mă-mbrac în părul galben, ca în straiu ușor țesut, Și zărind rotundu-mi umăr mai că-mi vine să-l sărut. Și atunci de sfiiciune mi-iese sîngele-n obraz - Cum nu vine sburătorul, ca la
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
trecut prin mine. Să-i mulțumesc încă o dată și să-i povestesc, că de la un timp greierii îmi cântă în cor un cântec de singurătate.. Jocul iubirii Jucăm șotronul vieții: aruncăm piatra iubirii în pătrățelele lui. Este ca și cum am lovi cămăruțele inimii. Dintr-o dată, sângele pulsează prin vene, se scurge prin călcâie, imprimând urmele pașilor în căsuțele șotronului... Este un joc periculos de-a ba - nu, ba -da. Uneori, totul se transformă în jocul vieții cu moartea... Te simt... Te simt
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
într-o joi, ziarele anunțau trecerea în neființă a cântărețului, fără să se știe cauza... Mă privesc în oglindă ca într-un tablou din tinerețe și-mi văd doar inima (chipul, între umbrele ramei). Acolo mi-am așezat viața, în cămăruțe suprapuse, pe diferite dimensiuni, cu toate visele împlinite, colorate în roșu aprins. Le iau la rând ca pe niște păpuși matrioșka și abia la urmă în cea mai îndepărtată și micuță cutie, găsesc un vis neîmplinit... Sunt, așa cum sunt! Haide
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]