1,732 matches
-
inocenței (Încă un semn), mai ales atunci cînd primește lîngă el atributul verguralului. SÎnul vergural este, În același timp, o promisiune a farmecului desfătării. Ca și focul, el anunță posibilitatea unei bucurii misterioase. În vecinătatea lui se află doar acea „cămară de misteri” la care suavul Bolintineanu nu obosește să viseze... Pereche, sînii ascund o vale făgăduitoare de mari delicii. Tresărind, ei comunică emoția interioară. Mișcarea grațioasă, abia perceptibilă, a sinilor este semnul că simțurile urcă spre beție, iar poezia spre
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cu cît amorul La-nceput dă dorul Ș-aduce nevoi, Cu atît firește, În urmă-ndulcește Sufletul la doi. Și dacă nainte Vor fi fost cu cinste ’N ale lor urmări, Atunci vor aduce Și roadă prea dulce ’Ntr-ale lor cămări”. Noul Erotocrit este un roman de dragoste parabolic. Aventura (În spațiu mitic) merge, aici, mînă În mînă cu reflecția morală. Traducînd, parafrazînd, Pann știe să găsească tonul potrivit. SÎnt temele lui, chiar dacă tipologia și scenariul epic le-au inventat alții
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
aminte că mai trecuse un an și taina nu fusese, încă, dezlegată. Urcă anevoie cărarea, cu săculețul în spinare. Tot drumul se gândise la explicația pe care va trebui să i-o dea maică-sii pentru dispariția atâtor mere din cămară. De data asta, poarta cea mare se deschise în fața lui aproape singură. Aerul nu mai părea tras doar într-o parte și sorbit, ca apa din chiuvetă, ci pleca și venea, de parcă mișcarea lui făcea un piept uriaș să tresalte
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
până și veghea împărăției însăși, lăsând să se înțeleagă că din astfel de oameni se cade să ne facem noi prietenii și oamenii de casă cei mai apropiați și de nădejde, prețul lor întrecând cu mult pe acela al unor cămări pline de neasemuite comori”<footnote Eusebiu de Cezareea, Viața lui Constantin cel Mare, cartea I, 15-17.2., studiu introductiv de Prof. Dr. Emilian Popescu, traducere și note de Radu Alexandrescu, în PSB, vol. 14, Editura IBMBOR, București, 1991, p. 71-72
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
vila din Gura Râului, doamna Manta stă la Sibiu și de câte ori coboară să o vadă, Noica se întoarce răsfățat, cu saleuri și prăjituri de casă așezate savant și rafinat, în cutii de cafea sau bomboane, care îmi amintesc de peisajul cămărilor copilăriei. În vila de aici și-a petrecut Blaga aproape douăzeci de veri și, cu gândul la locul acesta și la nu știu ce iubire trăită la Gura Râului, a scris poezia Bocca-del-Rio ("Bocca-del-Rio, / rană în spațiu"). Coborâm, cu Cibinul în dreapta noastră
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cine ar mai fi ajuns până la noi secretul vechi de 1000 de ani al dumnezeiescului Brie de Méaux care își revarsă faldurile galben-mirositoare pe fundul de lemn ce-ruit, care odihnește acum la doi pași de mine, pe un raft în cămară? Făcea băcanul rău cuiva? Dimpotrivă. Și câtă culoare dădea el vieții! Protestam, protestam cu gândul la diferențele care dădeau omenirii splendoarea în varietate. Astăzi, însă, știu foarte bine că nu se poate vorbi despre "omenire" ca despre o specie unitară
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Jurnalul meu nu este o luptă cu Timpul, nu este amprenta pe hârtie sau masca mortuară a vieții mele, ci un suprem exercițiu de exorcizare, de scoatere la aer și lumină a conținuturilor leneșe din mine, aruncate alandala într-o cămară fără ferestre, reziduuri enorme, adunate de-a lungul anilor prin amânări repetate ale momentelor când trebuia să fac curat. Din acest punct de vedere jurnalul este soluția pe care am găsit-o pentru a putea continua să trăiesc. Dar când
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
EL: Noi nu avem nici un grajd. Nu avem nici un fel de animale. Nu avem nici o țară. Trăim într-un grajd fără mațe și cunoaștem fiarele, și suntem propria noastră țară. Aducem ouăle proaspete de găină în frigider ca într-o cămară aromată. Într-o cămară miroase tot timpul plăcut, atunci când cineva nu se găsește în cămară, pentru că posedă o cămară.. adică nu. EA: Știi, tu vii în bucătărioara porcească cu o lingură, ca și cum ți-ai fi curățat în fața intrării noroiul adunat
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
nici un grajd. Nu avem nici un fel de animale. Nu avem nici o țară. Trăim într-un grajd fără mațe și cunoaștem fiarele, și suntem propria noastră țară. Aducem ouăle proaspete de găină în frigider ca într-o cămară aromată. Într-o cămară miroase tot timpul plăcut, atunci când cineva nu se găsește în cămară, pentru că posedă o cămară.. adică nu. EA: Știi, tu vii în bucătărioara porcească cu o lingură, ca și cum ți-ai fi curățat în fața intrării noroiul adunat pe cizme din grajd
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
țară. Trăim într-un grajd fără mațe și cunoaștem fiarele, și suntem propria noastră țară. Aducem ouăle proaspete de găină în frigider ca într-o cămară aromată. Într-o cămară miroase tot timpul plăcut, atunci când cineva nu se găsește în cămară, pentru că posedă o cămară.. adică nu. EA: Știi, tu vii în bucătărioara porcească cu o lingură, ca și cum ți-ai fi curățat în fața intrării noroiul adunat pe cizme din grajd. Aduci ouăle calde încă de la curul găinilor și de asta te-
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
grajd fără mațe și cunoaștem fiarele, și suntem propria noastră țară. Aducem ouăle proaspete de găină în frigider ca într-o cămară aromată. Într-o cămară miroase tot timpul plăcut, atunci când cineva nu se găsește în cămară, pentru că posedă o cămară.. adică nu. EA: Știi, tu vii în bucătărioara porcească cu o lingură, ca și cum ți-ai fi curățat în fața intrării noroiul adunat pe cizme din grajd. Aduci ouăle calde încă de la curul găinilor și de asta te-ai repezit pe roșu
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
lui, Franz? IMPRESARUL (țipă): Nu... nu spune așa... nu vorbi așa... limba măcelarilor... vă rog... nu vă prefaceți așa de impresionați... CÂNTĂREAȚA (merge la impresar): Nu, asta e rău... o dorință așa de slabă. Limba-i nimic... nu e o cămară cu mâncăruri pentru putrezit. PIANISTA: Daaa, și mă rog ce vrea să însemne un nu rostit atât de tare? Ce caută un asemenea nu în propoziția de debut? COMPOZITORUL: Da, un nu în cădere îngheață în sens politic. MECENA: Dar
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
vreo durere vizibilă pe casă. În casă miroase a aer drăguț și nu-i rău, că peste tot s-au ridicat ca un avertisment adus Binelui. Deci o casă roșie și luminoasă ca sângele fără leucemie. O casă cu o cămară de alimente care se golește veselă zilnic, pentru că e burdușită cu o grămadă de îngeri păzitori, care, mda, gustă cu atâta plăcere una alta. E o casă, care poate să cânte, o casă în care întâmplările, cele grotești, nu trebuie
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
În despicătură se fixau bucăți de lemn încrucișate, care lărgeau prăjinile la dimensiunea fructelor. Poamele proaspete sau uscate, împreună cu preparatele din fructe, au avut un rol important în alimentație, mai cu seamă în zilele de post. Depozitate prin podurile și cămările caselor, prin beciuri sau chiar și în clăile cu fân, unele sortimente de mere și pere își păstrau calitățile inițiale și iarna. Merele și perele pădurețe se utilizau la obținerea oțetului. Pentru aceasta, fructele se zdrobeau, apoi se adăuga apă
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
educatoare numită în satul Tarnița a fost Elena Boghiu. În anul 1974, s-a dat în folosință localul propriu al grădiniței din satul Tarnița, care dispunea de sală de clasă, un dormitor, cancelarie, o sală de mese, bucătărie și o cămară. S-au asigurat așadar condiții deosebite pentru creșterea, supravegherea și educația „florilor vieții” - copiii -, cu condiția ca slujitorul instituției să-și facă datoria cu profesionalism și afectivitate. Au mai funcționat, ca educatoare, la Tarnița: Maria Boghiu, Elena Puțeanu și Anișoara
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
fi cedat șantajului. Emblematic pentru serviciul militar în timp de pace este un ofițeraș dintr-o schiță a lui Brăescu, promovat mereu pentru merite militare indiscutabile: pune varză și o distribuie cu tabel, ține contabilitatea regimentului, umple cu atenții fine cămările superiorilor. Ajuns la examenul practic pentru a deveni maior, trimite artileria pe dreapta. Din fericire, un cioban aflat pe acolo, care știa că, în viziunea comisiilor, artileria trebuie trimisă pe dealul din stânga, îi dă informația tactică prețioasă. Căpitanul revocă ordinul
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
utile ambelor sexe. Din păcate, ele sunt fie concepute pentru handicapați (nu folosesc femininul din decență), de pildă „paste cu suc de roșii”, fie imposibil de atins, precum Luceafărul. De exemplu, pentru „cubulețe fragede cu mure” trebuie să ai în cămară cantități însemnate din 15 ingrediente diferite și să muncești o oră pe brânci. La sfârșit obții fix 18 cubulețe, dar e puțin probabil că-ți mai arde să le mănânci. Dacă ar fi să mă refer la limbajul și stilul
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
pensionare vom fi atâta de 183 săraci ca acum. Pensia este atât de neputincioa să să ne asigure traiul zilnic. De aceea, cum se face primăvară și până prin noiembrie, când dă frigul, lucrăm o bucățică de pământ să ne completăm cămara cu cele necesare traiului...” În clișeu: Florela cu nepotul Vlăduț, Buna Ange lica și Moșu - Nelu Codreanu, la foto nu la „bucățica de pământ” * La Bârlad, redactor șef rămâne Lupșa Anatol (A. Lupan, pseudonim) iar secretar de redacție Iancu Emil
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
de lei?", pentru vreo "eugenie" (pâinea goală-i strică la stomac), adică să mănânce cât mai bine, am surprins și perechea de versuri din titlu strigată cu mare mândrie de unul, probabil la care piranda mamă și-a organizat și cămara. Am observat repede, repede autoritatea conferită de "are de mâncare" pentru un viitor oarecare copila șului în chestiune. Asta înseamnă că unii dintre ei fac foame, nu glumă... în acest context n-am să înțeleg nicicum tâmpenia unor cetățeni care
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
la case și la locuri unde se află alimente. Se vor înmulți jafurile și tâlhăriile individuale și în grup pentru că și ăștia trebuie să mănânce, indiferent cum. Nu vindeți porumb, grâu sau alte cereale. Ar fi ideal să vă completați cămara. Se mai găsesc roșii autohtone, castraveți, ceapă, usturoi, ardei; puneți câte un borcan cu brânză la rezervă. E clar că prețurile vor crește serios. E esențial să nu crească prețul pâinii, salariile nu vor putea crește dar vor apărea speculațiile
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
Pasul următor este foarte important pentru o educație solidă de viitor politician și anume: dacă îl prindeți că fură, pedepsiți-l cel mai drastic, de exemplu prin izolare pe termen de 24 de ore sau chiar 29 de zile în cămară. Așa vezi vedea, că încet, dar sigur, va învăța treptat să fure fără să fie prins. Ultima treaptă a educării în a ceastă direcție, ar fi cum să fure fără nici măcar să fie bănuit, dar asta este corolarul învățăturii de
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
coadă, chiar la ultima poziție ceva de genul “și ce crezi tu că mai trebuie prin casă”... De abia aici am rupt cuiul! Adică ar trebui să știu ce mai lipsește din nenorocitul ăla de frigider, din nemernica aia de cămară, din insuportabila aia de debara în care ține nevastă-mea chimicalele de spălat și frecat chiuveta? Vă întreb creștinește stimați bărbați și tovarăși de suferință. Ce părere aveți în problema aceasta extrem de spinoasă? Nu știu voi, dar subsemnatul nu a
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
de vremurile de odinioară când cavaleria era încă baza armatei, și de cabalinele, acum transformate în salam, ce-și serveau nutrețul din ele. S-a făcut și o deratizare generală pentru a stârpi șobolanii ce se lăfăiau în voie în cămările și magaziile cu alimente și care, de multe ori, își găseau sfârșitul înecați în butoaiele cu murături, iar alții, mai îndrăzneți, nimereau și în castroanele majorilor. Militarii în termen erau pudrați cu DDT de la prohab în jos până la tălpi și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
fi! Poate că în libertate, se vor simți mai bine, vor fi mai fericiți? Partea a III-a Cu toate că în ultimele două zile soarele s-a arătat mai cu zgârcenie, căldura acumulată în timpul verii încă se menținea până și în cămările gospodarilor, iar muritorul de rând nu primise nici un semn de la mama natură că vremea se va înrăutăți. Bidaru, ca și mulți alți trecători din preajmă, plecase după mici cumpărături, îmbrăcat subțire aproape ca în miezul verii. Era cam la o
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
-i transfere într-un viitor miraculos și controversat. Epilog Zgârcită în precipitații vara, toamna și-a luat revanșa cu ploi bogate ce au scos la suprafața solului enorme cantități de cereale, legume și fructe pentru a umple pătulele, podurile și cămările multor milioane de consumatori. O zi de toamnă, desprinsă dintr-un album răsfoit la întâmplare, umedă, cu un cer aproape senin, un soare mai obosit ca după o lungă și bogată ploaie nocturnă, călduță și promițătoare, ce răspândea totuși suficientă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]