2,573 matches
-
ținem de mână. Ești mamă iubitoare și-atât de devotată Nu pui geană pe geană în noapte alăptând, Mă ierți cu ușurință dacă-ți greșesc vreo dată, Când plec de-abia aștept, să te revăd curând. Iubită drăgăstoasă, ești blândă căprioară În brațele-ți gingașe aș sta o veșnicie, De parcă aș iubi pentru întâia oară, Iar dragostea ce-mi dai este o simfonie. De mii de ani poeții îți dedicară versuri Și tot n-au reușit să-ți zugrăvească firea, Coloană
FEMEIA de NELU PREDA în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372462_a_373791]
-
a trebuit să reamintească prin Moise cele zece porunci ca omul să fie om. Le respectă cineva? Poate animalele! Echivalentul omului evoluat nu are de unde știi ce este răutatea, ce înseamnă să pui o pilă sau o șopârlă. Leul omoară căprioara prin vânătoare cinstită, nu trimite bombe atomice în văzduh așa că vrea el cu face omul! Și zici că asemenea entitate coboară între noi? Dacă este fiară ca omul atomic va fi preocupată să ne subjuge cum o fac popii și
CIVILIZAŢII EXTRATERESTRE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372551_a_373880]
-
risipite prin cele 46 de tablete, autoarea își aduce aminte că aceste meleaguri mioritice au fost călcate, înainte de cel de-al doilea război mondial, de scriitorii Al.Brătescu-Voinești și Mihai Sadoveanu, vânători pasionați care în cătarea armelor nu cădeau niciodată căprioarele. Ei fiind, de fapt, vânători de imagini și trăiri. Descrierile devin adevărate poezii atunci când “ Printre păduri de brazi, fagi și pășuni de munte se-ntinde un sat lung, aproape de cer, pe care nu-l vezi decât dacă-ți arunci privirile
REPORTAJUL LITERAR, FRESCĂ SENTIMENTALĂ A ŢĂRII VLĂDESEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 984 din 10 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372866_a_374195]
-
-i însă pe sfârșite; când te-nalți din așternuturi, te cuprind eu, dulce pradă așa că urmează-ți jocul, te-oi învinge eu, degrabă. Mă stârnești râzând, iubito, eu arzând de așteptare sunt de-acuma ochi de lup, privind cârd de căprioare. Tu pierdută-mi ești în jocuri, trupul meu e o vioară pe care plimbând arcușul, struna-ncepe să îl doară și-ntr-o clipă de mirare, uite se răstoarnă jocul și pierdută ești, iubito, acu eu o să-mi vărs focul
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
lui activă, dar nu amenințătoare, penetră încet și delicios cavitatea gurii sale, mângâind-o cu tandrețe. Ea scoase un scâncet care însemna plăcere, în timp ce Mircea începu să exploreze noi zone, la încheietura dintre cele două superbe picioare, zvelte ca de căprioară. Stăteau înlănțuiți în mijlocul camerei, sub lumina difuză a veiozei aprinsă în locul luminii puternice degajată de lustra cu trei brațe. Mircea conduse fata spre marginea patului, prinzând-o cu o mână pe sub genunchi și cu cealaltă de după talie, o ridică cu
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371009_a_372338]
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > O ALTĂ MOARTE A CĂPRIOAREI Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1273 din 26 iunie 2014 Toate Articolele Autorului O ALTĂ MOARTE A CĂPRIOAREI Într-o zi, pe la jumătatea lui iunie, plec cu noaptea în cap, pentru că trebuia să ajung tocmai în Hârtop
O ALTĂ MOARTE A CĂPRIOAREI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371067_a_372396]
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > O ALTĂ MOARTE A CĂPRIOAREI Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1273 din 26 iunie 2014 Toate Articolele Autorului O ALTĂ MOARTE A CĂPRIOAREI Într-o zi, pe la jumătatea lui iunie, plec cu noaptea în cap, pentru că trebuia să ajung tocmai în Hârtop, urmând să mă întâlnesc cu Marian, pădurarul de canton și brigadierul Bencheș Ni- colae, să-mi delimiteze suprafața de pădure și
O ALTĂ MOARTE A CĂPRIOAREI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371067_a_372396]
-
Mă apropiam cu sfială, călcând ca un motan care vrea să prindă o vrabie. Soarele se ridicase peste pădure, iar o boare de vânt adia ușor. Câteva fire de iarbă câinească sunt aplecate și sub măceși văd un cap de căprioară. Spaima a dispărut. Pun toporul jos, îngenunghez, dau iarba în care-și găsise ascunzișul la o parte și-i iau bine seama ca un vechi vânător ce sunt. Mă simte, mișcă picioarele din spate și dă să ridice capul, dar
O ALTĂ MOARTE A CĂPRIOAREI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371067_a_372396]
-
un laț pus de cine știe ce flămând, lacom de carne. În cazul de față avem un alt Labiș - vânătorul. Acesta, în condițiile date, e un braconier ver- sat. Trebuie să răspundă în fața Legii, pentru că e altă circumstanță, o altă moarte a căprioarei. Soarele se ridicase și încălzea binișor. Pe drumul forestier cobora o mașină. Era un ARO pe motorină după mersul motorului. Era mașina brigadierului Bencheș. Lângă leasă nu trebăluisem zece-cincisprezece minute. Am luat toporelul, l-am băgat la brâu sub curea
O ALTĂ MOARTE A CĂPRIOAREI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371067_a_372396]
-
găsit. Brigadierul avea marca în mână, iar pădurarul o agendă. Am făcut cu diligență cele necesare. Ne-am omenit cum se cuvine și ne-am despărțit. La întoarcere am dat pe la leasă, să văd starea în care se mai află căprioara. N-am mai găsit-o. Se târâse la o distanță de două-trei sute de metri de o lizieră de salcâmi. Era ghemuită. Numai gâtul era întins și țeapăn; capul era într-o parte cu vârful limbii stâns între dinți, iar
O ALTĂ MOARTE A CĂPRIOAREI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371067_a_372396]
-
printre crengile dese și încurcate până aproape de un izvor, deasupra că- ruia era o vatră de nisip galben și mărunt. Am stat nemișcat cu urechile ascuțite. Nimic. Am început să imit din gât cu mâinile făcute pâlnie la gură glasul căprioarei. După o pauză de câ- teva minute repet aceeași chemare o dată, de două ori și iar fac pauză. De data asta am făcut o pauză mai mare. Undeva, mai sus de vatra de nisip, sub un păducel bătrân, dar stufos
O ALTĂ MOARTE A CĂPRIOAREI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371067_a_372396]
-
pluș, puțin vărgați și pătați din loc în loc cu petale de măr văratec, parcă, erau bot în bot, se ligeau unul pe altul și aveau piciorușele împreunate, ca de îmbrățișare. I-am învelit în pulovăr și i-am dus lângă căprioară în poieniță. Cred că le-au mirosit laptele matern, că încercau să iasă din înveliș. Cu părere de rău, am luat-o de lângă ei și am târât-o de picioarele din urmă până la un ududoi aproape. Să n-o devoreze
O ALTĂ MOARTE A CĂPRIOAREI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371067_a_372396]
-
înfășat și apuc alt drum către casă. Ce bucurie pe nepoțele, când or vedea ce le aduce tataie! Sunt sigur că de azi o vor ajuta pe mamaia să mulgă caprele. ION I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică: O ALTĂ MOARTE A CĂPRIOAREI / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1273, Anul IV, 26 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion I. Părăianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
O ALTĂ MOARTE A CĂPRIOAREI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371067_a_372396]
-
păsări cu aripi firave și le-am trimis către tine. Dar vântul tristeților zidite în mine și-n tine luau păsările și le purtau dincolo de lumile boreale și-acolo mureau orbecăind în noaptea polară. Alteori, din aceeași hârtie am făurit căprioare cu ochi verzui de căprui sau albaștri și ți le-am trimis să le paști în poiana cu vise și să le adapi din izvoarele iubirii, dar vântul tristeților noastre le-a dărâmat și boturile lor umede de dor au
ORIGAMI de LEONID IACOB în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/371103_a_372432]
-
boturile lor umede de dor au murit însetate. Acum caut prin albele plete, cu care m-au nins firele nisipite-n clepsidre, alte hârtii de cuvinte din care să-ți fac un culcuș în care să-mi adormi zâmbind păsările, căprioarele și ochii tăi și poate că vântul tristeților își va pierde aripile de pluș. Leonid IACOB Poezie este cuprinsă în volumul meu: „Ultima Santinelă” Referință Bibliografică: origami / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 359, Anul I, 25 decembrie
ORIGAMI de LEONID IACOB în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/371103_a_372432]
-
grozave, ci harul lui Dumnezeu pe faptele tale. - Preacuvioase Părinte, Sfânta Împărtășanie îi unește pe credincioși între ei, dar și cu părintele liturghisitor. Cum se manifestă această unire? - Am văzut și vedeți toti că în pustie leii sunt cu leii, căprioarele numai cu căprioarele, fiecare cu semintia lui. Așa-i și aici. Există o lege ce nu are nume, și care este a lui Iisus Hristos, care ne unește pe toți. Nu poți vedea în privirea unui om că-i sincer
CONSTANŢA, ACUM LA ÎMPLINIREA UNUI AN DE LA MUTAREA SA LA DOMNUL... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371158_a_372487]
-
lui Dumnezeu pe faptele tale. - Preacuvioase Părinte, Sfânta Împărtășanie îi unește pe credincioși între ei, dar și cu părintele liturghisitor. Cum se manifestă această unire? - Am văzut și vedeți toti că în pustie leii sunt cu leii, căprioarele numai cu căprioarele, fiecare cu semintia lui. Așa-i și aici. Există o lege ce nu are nume, și care este a lui Iisus Hristos, care ne unește pe toți. Nu poți vedea în privirea unui om că-i sincer cu tine? Imediat
CONSTANŢA, ACUM LA ÎMPLINIREA UNUI AN DE LA MUTAREA SA LA DOMNUL... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371158_a_372487]
-
mai știe în ce parte din ființa noastră prin care își găsesc ele culcușul. Adesea îmbină lirismul cu o formă ludică: „Culcat,/ stau cu ochii închiși/ și visez la poiana mea cu flori./ E atâta liniște și armonie!/ Și totuși căprioara nebună/ nu vrea să-mi dea pace/ încercând din nou/ să mă mângâie cu copita/ pe albul ochilor mei obosiți/ de atâta privit spre spațiul virtual". (Caprioara nebună) Nu de puține ori, căutându-ne sinele, ne putem rătăci prin labirintul
GEORGE ROCA: „POEME BILINGVE” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344736_a_346065]
-
le să mănânce și să nu mai pleci nicăieri astăseară că iar dă lupii iama prin oborul de oi...> Domnule, zice Marin, cam încruntat, eu nu l-am ascultat pe tata, potolesc animalele și plec prin pădure la vânat de căprioare...Era lipsă de carne și carnea de căprioară se căuta...Aveam vorbă cu un învățător pensionar să-i duc o pulpă, două...Îmi făcusem o armă artizanală și luam cartușe de la tata, i le furam din port-hart și trăgeam după
DUBLĂ CRIMĂ CU PREMEDITARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345861_a_347190]
-
nicăieri astăseară că iar dă lupii iama prin oborul de oi...> Domnule, zice Marin, cam încruntat, eu nu l-am ascultat pe tata, potolesc animalele și plec prin pădure la vânat de căprioare...Era lipsă de carne și carnea de căprioară se căuta...Aveam vorbă cu un învățător pensionar să-i duc o pulpă, două...Îmi făcusem o armă artizanală și luam cartușe de la tata, i le furam din port-hart și trăgeam după țapi și căprioare...! Și-am plecat în pădure
DUBLĂ CRIMĂ CU PREMEDITARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345861_a_347190]
-
de carne și carnea de căprioară se căuta...Aveam vorbă cu un învățător pensionar să-i duc o pulpă, două...Îmi făcusem o armă artizanală și luam cartușe de la tata, i le furam din port-hart și trăgeam după țapi și căprioare...! Și-am plecat în pădure...Am pândit la Fântâna hoților ce-am pândit și mi-a ieșit un țap...ăsta bun, zic, îl duc învățătorului și fac rost de parale...Mai aveam să iau de la el ceva bănuți din urmă
DUBLĂ CRIMĂ CU PREMEDITARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345861_a_347190]
-
zic, și încerc să ridic sacul cu marfa. -Bă, zice el, e-n regulă! -Dom’ Petre, nu vă mai dau pe datorie! Știți că mai aveți să-mi mai plătiți o tranșă! Îi mai adusesem acum o lună încă o căprioară, le explică el pușcăriașilor...Și el nici una, nici două: Ia ascultă, bă, mă amenință, înfuriat, ție nu ți-e rușine să mă iei așa? Ai venit, ai băut în casa mea, ți-am dat acasă vedre de rachiu și-acu
DUBLĂ CRIMĂ CU PREMEDITARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345861_a_347190]
-
cu mitilic de la negru de fum de la combinat...ca să păcălești proștii cu el...> Și el nici una, nici două: jap! o palmă peste fața mea...Și mă și înjură: <...tu-ți mama ta de pungaș, tu nu păcălești, mă, statul cu căprioarele? Las’ pe mine, dacă e așa, că te dau eu pe mâna miliției... să-ți vină de hac!> Și se repede și-mi ia sacul cu marfa de jos. Eu atunci, parcă mi-a luat cineva mințile, mă uit în
DUBLĂ CRIMĂ CU PREMEDITARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345861_a_347190]
-
decât o clipă de nebunie ca să ajungi de la nevinovăție la vinovăție... -Și totuși, cum te-au mirosit?- întrebă Bondoace cu capul rezemat de pernă. Lucrasei destul de acoperit! -O fată care lucra la tata la Canton știa de mine că vânez căprioare...Au găsit petece de sac mânjite de sânge la poartă la învățător...Și mama a recunoscut sacul...Ea era bolnavă în pat. Când i-au adus milițienii sacul să-l recunoască, a crezut că s-a întâmplat ceva cu tata
DUBLĂ CRIMĂ CU PREMEDITARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345861_a_347190]
-
splendid în căldarea sa înconjurată de înălțimi în care numai jnepenii mai rezistă vitregiilor naturii. Totodată îți mulțumesc Doamne pentru micuții pisoi care abia au făcut ochișori dar se hârjonesc pe pieptul meu oferit cu drag. Pădure umbroasă plină de căprioare sprintene, frumoșii trandafiri care m-au costat o picătură de sânge deoarece m-am purtat urât cu ei, frumoasele grote în care mai găsești gheață în miezul verii sau semețele înălțimi din zare înveșmântate de sărbătoare în culorile toamnei, nu
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347745_a_349074]