6,191 matches
-
de verificare a traseelor atelajelor cu cai în municipiul Timișoara, au fost surprinse 14 persoane circulând cu căruțe și transportând neautorizat deșeuri și alte materiale. Pentru acestea, Poliția a aplicat amenzi în valoare de 42 milioane de lei, iar nouă căruțe au fost ridicate, transportate și depozitate la „Retim”, urmând a fi returnate proprietarilor după achitarea unei taxe. Cei mai mulți proprietari de atelaje nu au domiciliul în Timișoara, nu posedă avizul Comisiei municipale de circulație pentru traseele aprobate pentru căruțe, iar caii
Agenda2005-15-05-administratie () [Corola-journal/Journalistic/283572_a_284901]
-
iar nouă căruțe au fost ridicate, transportate și depozitate la „Retim”, urmând a fi returnate proprietarilor după achitarea unei taxe. Cei mai mulți proprietari de atelaje nu au domiciliul în Timișoara, nu posedă avizul Comisiei municipale de circulație pentru traseele aprobate pentru căruțe, iar caii nu sunt individualizați conform normelor sanitar-veterinare, fiind totodată într-o stare necorespunzătoare de întreținere. Joi, 7 aprilie, în prezența reprezentanților Primăriei, a avut loc o întâlnire a consiliului de cartier din zona Kogălniceanu - Telegrafului - Dorobanților - Modern - Crișan - Ghiroda
Agenda2005-15-05-administratie () [Corola-journal/Journalistic/283572_a_284901]
-
veni, casele și norii au vizitatori neprevăzuți, cineva pe care o să-l parcurg cu privirea și-o să adorm convins de capacitatea văzduhului de-a perora către cărnurile muritoare, așa cum pe-o stradă mortul sărac este cărat la groapă într-o căruță cu lemne, cineva uită locul și data la care s-a născut simte o eliberare căci oricum are pistrui pe tot corpul și se bucură privindu-i în soare, apoi își ascunde palmele curate și albe ca pe niște dale
Iov In funicular by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/10097_a_11422]
-
lux (în compania lui Al. Paleologu, Nina Cassian, Șerban Foarță, Paul Miron, Ion Omescu, Tudor Popescu, Val Gheorghiu, Valeriu Stancu), într-un automobil cu aer condiționat (lîngă Costin Merișca, Vasile Iancu, Nicolae Turtureanu, Grigore Ilisei, Constantin Coroiu), dar și în căruța unui harabagiu de-al lui Creangă, gata-gata să-și piardă roțile prin hîrtoape (autorul se zdruncină, la drum, vreme de doi ani, între 1991 și 1993, alături de "personajele" cunoscute în calitate de secretar literar al Teatrului Național "V. Alecsandri" din Iași: lucid
Hermes și istoria literaturii by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/10089_a_11414]
-
roțile prin hîrtoape (autorul se zdruncină, la drum, vreme de doi ani, între 1991 și 1993, alături de "personajele" cunoscute în calitate de secretar literar al Teatrului Național "V. Alecsandri" din Iași: lucid, cu o ironie adesea demolatoare, le zice bine Bibicu' din căruța harabagiului). în yachtul de lux, Florin Faifer nu se lasă furat de peisaj și nici de excelența companiei; atent la definiții ("O victimă a unui regim opresiv, pe care l-a slujit cu zel. Cam asta ar fi imaginea pe
Hermes și istoria literaturii by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/10089_a_11414]
-
le spui un secret și te răzgândești după aia și asta funcționează chiar dacă știu că o faci intenționat, pentru că sunt leșinați după gadget-uri și pot sta ore-n șir cu ochii pe pagini de net specializate, pentru că cheltuiesc o căruță de bani ca să-și ia tot felul de jucărele d-astea, pentru că sunt în stare să stea o zi lângă o undita numai ca să se dea mari după aia cu ce-au prins, pentru că joaca fotbal și sparg geamuri la
De ce barbatii e niste copii by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18655_a_19980]
-
a dat Dumnezeu, fără să înfăptuiască păcatul obișnuit al femeilor din acele timpuri. Crescută și ea într-o familie la fel de numeroasă, de oameni destul de avuți, deținători de povarna vestită, la care, de cum se lasă adierea de toamnă, începeau să curgă căruțele de prin satele învecinate, descărcând butoaie de borhot și primind în schimb damigene burduhănoase de țuică. Legenda familiei spune că înaintașii bunicii erau dezrobiți tătari, stabiliți demult prin aceste locuri, ăsta nu pot ști sigur, dar istoria locală confirmă numeroase
Maica și Gheorghe al lui Roiu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18927_a_20252]
-
faradalegi. În munții Tatra a prins o iarnă cruntă, de nu a scăpat luni întregi de promoroaca de pe mustăți, de la Berlin s-a întors pe jos, asta e un fel de a spune, mai cu trenul, mai cu câte o căruță, adunând de pe marginea drumului tot felul de fleacuri pentru copiii de acasă și aruncandu-le de epuizare mai încolo. Mi se face inima ghem, când mă gadesc la chinul lui, de bărbat tânăr străbătând pe jos o Europa pustiita, ca să
Maica și Gheorghe al lui Roiu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18927_a_20252]
-
Gheorghe și-a crescut cei șapte copii și l-a îngropat pe cel de-al optulea. A ținut două dintre fete acasă ca să muncească alături de el și i-a trimis pe ceilalti la școli. Pleca dimineața devreme, suia fetele în căruță, pe Dumitra și pe Maria, isi bagă cavalul la piept și trăgea toată ziua pe câmp. “Nu pot, fă, să vă dau la scoala, trebuie să muncească cineva și pentru mâncare”. Se simțea vinovat câteodată și le mai dădea bani
Maica și Gheorghe al lui Roiu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18927_a_20252]
-
la drum. Cei drept a mers o jumătate de oră. Ajunse la numărul de casă. O casă frumoasă, bine îngrijită, spunea că acolo locuiește o familie de gospodari. Ea se aștepta la o casă veche, prăpădită. În curte zări o căruță, un băiat vânjos descărcat tulei de porumb. Un câine furios se pregătea s-o întrebe -ce caută ea acolo! Marș, dulău, sări în apărarea ei băiatul din curte. Doamna învățătoare, poftiți în curte, mama vine imediat. Mamă, a venit doamna
NECAJITUL NUVELA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384762_a_386091]
-
mâine la școală! A pierdut multă materie și este în clasa a patra, trece la gimnaziu, dacă nu-l trimiteți anunț autoritățile, și veți primi amendă. Femeia, nu comentă. O conduse la poartă, acolo băiatul, elevul ei, murdar, desculț, descărca căruța. - Te aștept mâine la clasă, băiatule! Rușinat, copilul plecă capul, și-i spuse: am să vin, doamna învățătoare! O dimineață de octombrie plină de blândețea toamnei. Pomii dansau în lumina difuză a dimineții. Se întreceau în a-și etala frumusețea
NECAJITUL NUVELA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384762_a_386091]
-
Sunt sigură că te-a uimit la oră, vei vedea în continuare ce surprize îți va face. Da, Silvia, îi spuse colegei, a fost o mare surpriză copilul acesta, la oră. Știi, când am fost la ei acasă, băiatul descărca căruța de porumb. Arăta, obosit și foarte necăjit. Desculț, murdar! Ei, Doina, așa este la țară, o să mai vezi tu copii munciți de părinți, nu este el primul. Noiembrie își intră în drepturi. Câmpiile au rămas dezbrăcate, pomii nu mai șoptesc
NECAJITUL NUVELA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384762_a_386091]
-
că nu m-am mutat cu Luci, la gazda ei, acum nu aș fi avut probleme. Ajunse la casa familiei Stoican. Femeia, ieși în prag, zicându-i: ați venit să comandați lemne, domnișoara învățătoare? Vă costă două sute cincizeci de lei, căruța. Vă dau un bilet, la Ocolul pădurarului este un om de al meu, care o să vă încarce o căruță cu lemne. Când ajuns acasă la gazdă, aceasta îi zise: l-ai văzut pe amantul, criminal? Despre ce, despre cine vorbiți
NECAJITUL NUVELA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384762_a_386091]
-
familiei Stoican. Femeia, ieși în prag, zicându-i: ați venit să comandați lemne, domnișoara învățătoare? Vă costă două sute cincizeci de lei, căruța. Vă dau un bilet, la Ocolul pădurarului este un om de al meu, care o să vă încarce o căruță cu lemne. Când ajuns acasă la gazdă, aceasta îi zise: l-ai văzut pe amantul, criminal? Despre ce, despre cine vorbiți, o întrebă Doina? Despre bărbatul de la pădure care ți-a dat lemnele. Acela este cel care l-a omorât
NECAJITUL NUVELA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384762_a_386091]
-
cu un cuglof proaspăt pudrat cu zahăr farin, buzele murmură mecanic pe harfa răsturnată.... Lucrurile însă nu se opresc aici. îmi amintesc o noapte de vară - tot vară - (aveam tot vreo 12 ani); ne întorceam, Ion și cu mine, cu căruța, de la o fâneață pe care o aveau bunicii în afara orașului. Trecuse de miezul nopții, căldura era încă năucitoare, miresmele florilor din grădini mai puternice la ora aceea ca oricând, lungită pe o pătură pe care o așternusem pe fânul tocmai
O proză de Bianca Balotă () [Corola-journal/Imaginative/13367_a_14692]
-
și cântă țiganul mai tare..., când deodată m-am auzit rostind: “Aș vrea să nu se mai termine nici drumul, nici noaptea!”, după care m-a cuprins o rușine năpraznică, dorința de a mă ascunde undeva în vreo crăpătură a căruței, de a mă pierde prin fânul înțepăcios. El a tăcut o clipă, cred că a zâmbit, din delicatețe s-a ferit de comentarii ca și când n-ar fi auzit, după un moment în care cuvintele mele ca niște baloane de săpun
O proză de Bianca Balotă () [Corola-journal/Imaginative/13367_a_14692]
-
îmbrăca odată și odată în fuga mare, pentru a intra în rol și a relua lucrurile, în joacă, exact de acolo unde le întrerupsese Dumnezeu în tot acest timp, pe strada Edgar Quinet pîlpîia speriat ochiul unui cal înhămat la căruța cu coviltir a nopții de care se șterseseră bine tălpile tuturor trecătorilor și în jurul căreia roiau cu rîvnă, îndreptîndu-se către Capșa, studenții bătrîni de la Arhitectură, încă aflați în căutarea secțiunii de aur ce desparte limita de intuiția limitei iar strada
Alb de Qumran by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/13300_a_14625]
-
ciopleau apoi crucea cu care să-L hrănească și din miezul căruia, la urmă, tot femeile Lui făceau să țîșnească un porumbel cît o clară lumină secundară ce ne deșteaptă la vis în tot acest timp, pe strada Edgar Quinet, căruța pîntecoasă a nopții fusese jefuită și imediat bătrînii studenți de la Arhitectură coborîseră în ea fără veșminte, cum într-o fecioară primordială cecitatea sau poate doar esența profundă a eliberării prin ascultare, născînd, în fond, acel punct unde se intersectează toate
Alb de Qumran by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/13300_a_14625]
-
județul Bacău. Aici descoperă din primele zile o sărăcie lucie, o mentalitate din care instrucția (igienico-sanitară minimă) lipsește sau e ignorată cu desăvîrșire. Situație probabil tipică în satele sărace: dispensar impropriu, fără telefon sau mașină (doctorului i se repartizează o căruță), asistente care trec vizite fictive, subalterni care sustrag medicamente, țărani care au egală încredere în vraci și trăiesc în insuportabilă mizerie. Viața tînărului doctor este în condițiile acestea un calvar. La sărăcia și înapoierea din sat, se adaugă însă obtuzitatea
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13706_a_15031]
-
hotărât că are nevoie să mi se bage în față, într-un mod destul de contorsionat. Am lăsat-o, ba chiar am dat un pic în spate, ca să îi fac loc. Ei, și ghiciți dacă, după ce și-a văzut sacii-n căruță, s-a deranjat să apese avariile sau să ridice mâna (sau să... altceva, orice), în semn de “mulțumesc”. Ați ghicit, NUUUUU. Moment în care calmul și amabilitatea mea au dispărut ca prin minune și m-a apucat o indignare de
Nu sunt lăsată să fiu erou civilizator by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19132_a_20457]
-
Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1997 din 19 iunie 2016 Toate Articolele Autorului E nemilos să rupi flori, dar e macabru să le și sluțești pe pânze, pictându-le naiv, ca pe straie de stambă, ca pe căruțele de la bâlci ori turnându-le în plasticuri reci, fără ființă, fără parfum, mozolite în culorile industriei vopsitorești. De când e lumea, pictorii florilor sunt poeți, melozi, parfumieri. Așa este Paul Ciprian Surugiu. N-are nimeni voie și n-o poate picta
PAUL CIPRIAN SURUGIU. FLORI ŞI SUFLET de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385289_a_386618]
-
După slujbele părintelui necurații își pierd puterea - Din contră, după sfintele slujbe, sunt și mai iritați. Așa mi-a șoptit coana preoteasă la despărțire. Deodată de afară răzbătu o bubuitură ciudată. - Ce-i zgomotul ăsta? Parcă s-a răsturnat o căruță în drum și cineva cere ajutor... - Stai locului și citește. Nu te pune cu ispitele vicleanului. Cei doi se închinară, făcură câteva mătănii, puseră tămâie pe jarul din sobă și-și continuară rugăciunile cu inimile înfricoșate. De afară răzbatu un
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
este poate arta cea mai veche și cea mai totală (doar nu există nici o părticică nu numai a corpului, ci chiar a întregii ființe care să nu participe la actul dansat) rămâne a cincea roată de la căruță. Nu din vina publicului sau a diferitelor „autorități“ culturale, ci mai ales din vina noastră, a artiștilor coregrafi. Părerea mea este că: 1. este adevărat: dansul este o artă pe cât de veche, pe atât de
Libertatea domnului Căciuleanu. „Am început să plâng, m-a luat în brațe și atunci am întrebat-o dacă vrea să fie soția mea. Aveam 4 ani” () [Corola-blog/BlogPost/338191_a_339520]
-
și nimeni nu poate trăi ca un cal jugănit, numai în prezent, viața noastra ar fi ca și a lui, mâncare, ham, apă, somn, apoi iar mâncare, ham, apă și din când în când bici, dacă l-ar vizita, trăgând căruța și auzind nechezatul unei iepe - cine știe ce reverie de pe vremea când era armăsar. citat din Marin Preda Până la un punct realitatea e mai puțin rea decât imaginația. Dar de la punctul acela încolo, un detaliu real, un gest, o privire, sunt mai
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344061_a_345390]
-
a sosit prima migrație de țărani din Crimeea. Ei s-au oprit pe o așezare deja existentă, cu populație româno-tătară, numită Gherengic, care în limba turcă înseamnă „nu te apropia, mireasă”. Legenda spune că pe acel loc s-au întâlnit căruțele a două nunți și cum nu era voie ca cele două mirese să se vadă, a urmat o luptă între nuntași. Pe acel loc a luat ființă, conform legendei, comuna Pecineaga de astăzi. A doua migrație a fost în 1884
DULCE COPILĂRIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344144_a_345473]