2,024 matches
-
brațe și o miroseam și mirosul ei era atât de minunat și plângeam. O țineam la sân și iar plângeam. Când încă era frumos afară, a fost o toamnă lungă în 2011, și ieșeam în parc, cădea lumina nu știu cum pe cărucior și plângeam. Treceam pe lângă o mamă care cerșea cu copiii ei. Îi dădeam bani, apoi îmi dădeau lacrimile. Plângeam și de epuizare, de nesomn, că nu eram înțeleasă, că nu aveam chef de vizite, a fost perioada de lapte și
Non-stress test. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Elena Vlădăreanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1784]
-
faci copii dacă vrei să faci carieră universitară!“ sau „gata cu scrisul, s-a terminat !“. Și nu veneau doar din partea intelectualilor, a ilustrei comunități academice, ci inclusiv din partea unui cerșetor care, văzându-mă la un moment dat cu Nona în cărucior și cu Mira în spinare, în scăunelul-rucsac, a izbucnit în rime batjocoritoare : „Uite-o pe asta : unu-n mață, unu-n brață și unu de poale s-acață !“, până ce femeia lui, mai empatică, l-a potolit : „Las-o, amărâta, că
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
fotografii, pe care îi scrisese deja, cu talent de caligraf, numele, iar o verișoară mai mare, deja mamă a unei Miruna, a venit special ca să-i facă primele poze. Îmi amintesc acut orele de contemplare prelungi, pe când dormea într-un cărucior căruia îi făcusem loc în dormitor, între biblioteca mea de studentă și pat. Era un copil deosebit de cuminte, nu ne-a sculat noaptea decât vreo trei-patru săptămâni, apoi și-a așezat singură propriul program, pe care eu n-aveam decât
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
fix în toiul efectului special. Le privesc așa o vreme, verzele alea spulberate prin aer ca o ceață de culoarea apusului de soare dizolvat în oboseală și déjàvu. Apoi mi se face groază și rușine concomitent și împing mai departe căruciorul spre mezeluri. Plânge copilul. — Taci cu mama, ce te-a apucat ?... abia ți-am dat de supt. Taci că pe urmă încep și eu să plâng. I-am zis toate astea în limba engleză, deoarece copilul meu e englez. Nu
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
din carnea lui fragedă de trei luni de zile și să-i schimbe viața în dezastru : — difterietetanostusemăgăreascăpoliomielităgripăhemofil icădetipB (astea toate cinci într-o singură injecție), meningită de tip C (altă injecție) și rotavirus (pe cale orală). Împotriva lor marșez acum cu căruciorul, în paralel cu traficul, spre policlinica plasată strategic pentru bolnavi și bătrâni - în afara orașului. Nu conduc pentru că mașina mică îmi produce greață. Știu să conduc (am trecut examenul după doi ani - DOI ANI ! - de lecții și câteva mii bune de
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
nu cântam deloc bine fiindcă aveam toată viața înainte ca să mă perfecționez. În ritmul unui scherzo de Schubert tipul o ia la dreapta după magazinul cu aparate de fotografiat second hand, fix unde va trebui și eu să cotesc cu căruciorul. (Trebuie să fiu atentă la cotit, fiindcă roata din stânga are tendința să se blocheze dacă o deranjezi prea brusc de la traiectoria dreaptă. Epitomul convenționalismului.) Poate are și el treabă la policlinică. E ca și cum l-aș urmări pe străinul ăsta fără de
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
are și el treabă la policlinică. E ca și cum l-aș urmări pe străinul ăsta fără de fapt să-l urmăresc. Pur și simplu s-a nimerit să mergem o bucată de drum, o bucată de timp așa, în șir, eu cu căruciorul, el cu mâinile în buzunare. Din spate arată exact ca... Pun pariu că are ochii verzi. Mă întorc către copil. Pui pariu că are ochii verzi ? Copilul continuă să se uite peste umărul meu spre o lume de frunziș verde
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
copil. Pui pariu că are ochii verzi ? Copilul continuă să se uite peste umărul meu spre o lume de frunziș verde și nu-mi răspunde. Mă opresc la semafor. Copilul scâncește. Nu-i place lipsa de mișcare. Îl bălăngănesc cu căruciorul pe loc. E fericit. Toma trece pe roșu și dispare în mulțime. Sunt sigură că el a fost, deși n-am apucat să-i văd ochii. Plus - n-am mai dormit de o sută de zile. De când s-a născut
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
viața mea uși automate. În sala de așteptare am de așteptat cel puțin un sfert de oră. O să i se facă foame copilului. Va trebui să-l alăptez. Reușesc să-mi desfac sutienul pe sub bluză și-mi ridic băiatul din cărucior. Se holbează la noul decor cu ochii ăia mari și albaștri ca ai lu’ ta-su. Îl pup pe gușuliță și-l strâng în brațe. Mă simt extrem de vinovată că l-am adus aici, să-l înțepe ăștia cu vaccinurile
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
optime de alăptat, despre exerciții fizice de recuperare după naștere ș.a.m.d. Toma face ce vreau eu în filmele astea de la miezul nopții. Acum două zile l-am pus să se sinucidă. Ziua sunt pe-afară tot timpul cu căruciorul, fiindcă ziua bebele nostru nu vrea să doarmă în casă. Pe străzi aiurea, peste dealuri, peste câmp, până la mare. La mare arunc cu pietre în apă și copilul se uită la valuri. Am urât dintotdeauna naturalețea cu care oamenii aruncă
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
de fier ruginit, ci Însăși viața, mișcarea de sub ea, pare aspră, subjugată, lovită, violentă, uluită și năucită - la colțul unei astfel de străzi, un om a fost ucis. Era un italian mărunțel, Între două vîrste, care avea un fel de cărucior fragil, staționat lîngă trotuar, unde ținea o colecție sărăcăcioasă și pestriță de țigări, bomboane ieftine, băuturi Îmbuteliate, o sticlă cam soioasă de suc de portocale Întoarsă cu gura În jos Într-o cană cilindrică cu smalțul alb sărit și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o cană cilindrică cu smalțul alb sărit și o mică sobă cu ulei pe care se aflau mereu mai multe cratițe cu mîncare - spaghete cu cîrnați. Accidentul s-a petrecut exact cînd am ajuns la colțul străzii, vizavi de locul căruciorului. Mașinile se scurgeau vuind spre nord și spre sud pe sub schelăria suspendată. În acea clipă un treiler uriaș - din categoria celor atît de puternice și copleșitoare Încît parcă ating dimensiunile unei locomotive, parcă Înghit mașinile mai mici din preajmă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pe sub schelăria suspendată. Coti și se Întoarse Încercînd să depășească o camionetă; În momentul În care aproape că izbutise, a atins-o ușor, În treacăt, iar camioneta a scăpat de sub control și a fost aruncată dincolo de bordură, nimerind direct În căruciorul negustorului, cu atîta forță Încît l-a făcut țăndări, apoi s-a răsturnat cu totul peste el, transformîndu-l Într-un morman de sticlă sfărîmată și fiare Încolăcite. Printr-un adevărat miracol, șoferul camionetei a scăpat nevătămat, dar italianul cel mărunțel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și Îngrozitor, dar omul era deja mort. Cadavrul a fost ridicat, polițiștii au alungat privitorii Împingîndu-i, lovindu-i, plesnindu-i și mînÎndu-i ca pe o turmă de animale fără minte, pînă ce, În final, se făcuse loc liber În jurul căruciorului distrus. Doi polițiști care căutau să elibereze strada pentru a face loc circulației Întrerupte, au transportat lîngă bordură căruciorul strivit, mai Împingîndu-l, mai cărîndu-l, și Începuseră să culeagă de pe jos mărfurile risipite, cutiile, ceștile și farfuriile sparte, cioburile de sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-i și mînÎndu-i ca pe o turmă de animale fără minte, pînă ce, În final, se făcuse loc liber În jurul căruciorului distrus. Doi polițiști care căutau să elibereze strada pentru a face loc circulației Întrerupte, au transportat lîngă bordură căruciorul strivit, mai Împingîndu-l, mai cărîndu-l, și Începuseră să culeagă de pe jos mărfurile risipite, cutiile, ceștile și farfuriile sparte, cioburile de sticlă, furculițele și cuțitele ieftine și, În cele din urmă, cutiile de tinichea cu spaghete și, să le Îngrămădească peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Apoi, dintr-un alt magazin ieși un om cărînd o găleată cu rumeguș, pe care Începu să-l Împrăștie pe strada Însîngerată pînă ce pata se acoperi. În cele din urmă nu mai rămase nimic altceva decît camionul zdrobit și căruciorul negustorului, doi polițiști care vorbeau Încet ținîndu-și În mînă carnețelele de Însemnări, cîțiva oameni care priveau, fascinați, pata de sînge de pe pavaj și cîteva grupuri mici de oameni care stăteau pe la colțuri și-și vorbeau cu glas scăzut și plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
că de drag le zice „mortăciuni”?! Să-l cred? În fine... Priviți, în secunda asta, Inventatorul îi face cunoștință Anei cu zâna Inventica. Inventatorul, chiar că e un copil mare! Vrea neapărat să-i arate Anei cum se inventează un cărucior care urcă pe scări cu roțile lui, când n-ai lift sau când ai lift dar se strică. Și cum se poate inventa un scaun cu totul nou și original, când în lume există un miliard de scaune. Cum poți
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
soarele ar fi fost o ofertă specială, un chilipir care nu se va mai repeta vreodată. Acum, atmosfera pe alei devenise calmă. Oamenii se plimbau în continuare bucurîndu-se, dar dincolo de toate se simțea o adîncă oboseală. Bastoanele bocăneau. Scîrțîitul unui cărucior de copil. Vocile se stingeau. Fusese aproape prea mult, o zi liberă și o vreme minunată. O orchestră cînta vals sub o cupolă albă și chiar valsul părea obosit și și trîndav. Am intrat în parc prin partea de est
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
răpit pentru totdeauna mândria de a fi român multilateral dezvoltat. Asta ne spune, în timp ce iacătă tocmai iese de la supermarketul pe nume Metro, ori Billa, spuneți-i cum doriți, aruncați priviri cu coada ochiului să vedeți ce anume are dumnealui în căruciorul cela înalt la care împinge gîfîind ușure din cauza că este puțin supraponderal, și veți vedea că între strălucirile acelea nu se află nimic în măsură să asigure reducerea producției pe stoc a industriei noastre și strategice, și naționale. Veți vedea
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
iar circumferința lui era împărțită în douăzeci și patru de ore. La cinci și jumătate, se aprindea lumina și două asistente veneau cu apă caldă și obiecte de bărbierit și aranjau patul. La orele șase, douăsprezece și optsprezece, aduceau masa într-un cărucior cu rotile. La orele nouă, cincisprezece și douăzeci și două o asistentă îi dădea o ceașcă de ceai, îi lua temperatura și pulsul cu niște gesturi ușor stîngace. La ora douăzeci și două și jumătate, lumina tuburilor de neon din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îi aduseră obișnuita cană de ceai din fiecare seară și apoi luminile se stinseră. în afara unei veioze din spatele paravanelor, încăperea era scăldată în umbrele mișcătoare aruncate de ferestrele coridorului. Respirația se transformă în cîteva oftaturi repetate apoi deveni inaudibilă. Paravanele, căruciorul și instrumentele fură scoase și plecară toți în afară de doctorul cu ochelari fără rame, care veni lîngă patul lui Lanark și se lăsă greu pe margine, ștergîndu-și fruntea cu o petic de tifon. — Săman amărît, s-a vindecat de boala lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pus în gînd să mănînc, vreau, dar nu pot. Rima își înapoie și ea farfuria, apoi se depărtă de el și începu să plîngă. — Doi sugari, asta sînteți, spuse asistenta. Cum o să vă faceți bine dacă refuzați să mîncați? împinse căruciorul afară, iar radioul făcu plin-plong. Lanark îl deschise. Munro zise grăbit: — Ești acolo, Lanark? — Da. Cînd putem pleca, doctore Munro? — Imediat după ce partenera ta e suficient de înzdrăvenită să meargă. Patru zile de odihnă și mîncare or s-o pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
metal pe un grilaj de fier, și zgomotul unei lăzi de gunoi care era săltată. Se ridică în picioare. Doi băieți, puțin mai mari decît el, stăteau aplecați peste lăzi și aruncau afară haine vechi, sticle goale, niște roți de cărucior și un preș, în timp ce un băiat solid, de vreo zece sau unsprezece ani, le punea într-un sac. Unul dintre băieței găsi o pălărie cu o pană. Mimînd pasul țanțoș ale unei doamne mîndre, și-o puse pe cap și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cvartal, lăsînd resturi împrăștiate în jur, și în ultima fură alergați de o femeie care-i urmări țipînd și promițîndu-le cu răsuflarea tăiată că va chema poliția. Afară în stradă aștepta o fată de doisprezece ani ținînd de mînere un cărucior cu trei roți. Arătă spre Thaw și-i întrebă: — P-ăsta de unde l-ați cules? Lasă asta, zise Boab și-și puse sacul în căruciorul care dădea deja pe-afară de atîta gunoi. Băiețeii se înhămară la el cu niște curele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
chema poliția. Afară în stradă aștepta o fată de doisprezece ani ținînd de mînere un cărucior cu trei roți. Arătă spre Thaw și-i întrebă: — P-ăsta de unde l-ați cules? Lasă asta, zise Boab și-și puse sacul în căruciorul care dădea deja pe-afară de atîta gunoi. Băiețeii se înhămară la el cu niște curele legate de osie, apoi porniră; Boab și fata împingeau și Thaw alerga pe lîngă ei. Așa coborîră repede strada. Trecură pe lîngă vile cu garduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]