1,281 matches
-
de cuptor, ce arăta destul de Îndrăzneț, dar evident incapabil să-și suporte propriile sentimente. Chiar el. Trebuie că sunt mii de astfel de oameni. Dar acesta era Walter al nostru. Într-o haină de ploaie neagră, cu o bască, păr cărunt adunat În smocuri Înaintea urechilor; obrajii lui roșiatici-măslinii, de ceainic; buzele sale mari cu nuanță de dudă - mă rog, imaginați-vă Lumea Cealaltă; imaginați-vă butoaie Întregi de suflete; imaginați-vi-le trimise la incarnare și la naștere cu calitățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
baloane colorate Ce spre-albastrul cer plutesc. Literele desenate Să citești eu te poftesc! LITERA ,,B’’ ,,B’’, cu brațe-ncolăcite, Un covrig, așa se pare, Apucat-a să imite Și-ați văzut ce față are? Barza, bradul, biciul, banul, Brâul, corbul, bărbi cărunte, Buburuza și borcanul Au pe ,,b’’ exact în frunte. Bubuie bezmetic toba Sau bocancul ritmul bate; B’’, isteț, își poartă roba, Că le știe el pe toate! O băbuță, bâlbâită, Sare și bolborosește, De-oboseală biruită, Că pe ,,b’’ ea
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
un bărbat urât, dar avea un chip aspru, care sugera meschinăria. Era vânjos, avea, poate, treizeci și cinci sau chiar patruzeci de ani, și purta un kimono gros, de un maro Închis, peste care era legată o platoșă de piele. Părul ușor cărunt Îi ajungea până la umeri. În jurul lor, războinicii făcură un semicerc. Păreau obișnuiți cu astfel de confruntări și, pesemne, nici una nu fusese pierdută de șeful lor. Dar, dacă acesta era rănit, cei opt arcași aveau misiunea de a-l ucide imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
auzea din vasta sală a unei clădiri centrale ce părea o mănăstire. Descălecară și intrară În sală, unde aproximativ șaizeci de călugări exersau lovitura de pumn din poziția mabu. În fața lor se afla un bărbat Între două vârste, cu părul cărunt tuns scurt, Îmbrăcat Într-un kimono de culoare roșie. La intrarea noilor sosiți, bărbatul dădu o comandă scurtă, iar discipolii se aliniară de o parte și de alta. Ștefănel păși Înăuntru, alături de Liu Huang, privind cu uimire desenele de pe pereți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cort ieși un spahiu cu Însemne de comandant, fără turban pe cap. Era de Înălțime medie, cu picioarele puternice și ușor crăcănate ale omului care a stat toată viața În șa, cu fața smeadă și rotundă, iar părul scurt ușor cărunt. - Cine sunteți? Întrebă, și el, tot În limba turcă. Nici unul din ei nu răspunse nimic. - Nu Înțeleg, Înălțimea ta, spuse șeful patrulei. Să-l chemâm pe muntean. Spahiul făcu un semn și, În câteva clipe, fu adus un oștean În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
tineri aveau arcuri și tolbe de săgeți, iar alții, puțini, săbii la cingătoare. Alexandru Își lipi calul de al voievodului și așteptă. Oamenii, câteva sute, ajunseră la ei și Îi Înconjurară. Apoi unul din bătrâni, scund și voinic, cu părul cărunt și mustața răsucită, se Întoarse spre ceilalți și strigă: - În genunchi, fraților, că aista-i măria sa Ștefan! Întreaga adunare Îngenunchie, iar cei care aveau cușme sau căciuli pe cap și le scoaseră. - Cine sunteți, oameni buni? Întrebă voievodul. Și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și maxilarul, buza de jos care atârnă, bărbia teșită. Cute verticale și orizontale marchează fruntea. Liniile pe care le trage plumbul se umflă, se evaporă. Ce se află, umbrit, în spatele ochelarilor. Două cratere: nările din care ies franjuri de păr cărunt. Nesfârșit de multe nuanțe de gri și alb: credo-ul meu. Încă din copilărie am desenat cu creioane. Fragmente de zidărie din cărămidă sumbru închipuită, cojită, văzută de aproape. Guma tot mereu la îndemână, până când aceasta s-a consumat, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mușca insignifiant o banală răceală cu potențial febril, am rugat-o să mi povestească despre țarul Ivan. A zâmbit și zâmbetul a îmbătrânit-o sub ochii mei, a scofâlcit-o brusc și i-a făcut rădăcinile nevopsite să crească vizibil, cărunt, dezolant. Mi-a gătit morun cu sparanghel și afine. Delicios. Spumă de vișine la desert. Mama nu credea în mâncarea de bolnavi și-n virtuțile ceaiului de mușețel. Slavă Domnului. — O să am o rugăminte la tine, Alex. Coc sever. Încruntătura
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
scurgându-se în sute de mii de litere și semne de punctuație undeva într-o poveste pe care nu reușea s-o priceapă. 44. tot ea Mă aștepta, uneori, după școală. O femeie frumoasă, cu părul strâns într-un coc cărunt, care purta bluze de dantelă cu gât înalt. Știam că iar s-a întâmplat ceva. Nu întrebam niciodată. Știam. De cele mai multe ori, îl găseam pe David gata adormit, într-un colț de canapea. Mama venea după noi târziu, cu ochii
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
des ca pe tine. Am tăcut amândoi. Lea avea brioșe cu vișine. — Tu le-ai făcut? A râs. — Nu, eu nu am gătit niciodată. Logic. I-am zâmbit. Mâna cu inelul fabulos a plutit prin aer, trecând maiestuos o șuviță căruntă, scăpată din armătura de agrafe, pe după ureche. — Ți-e dor de el? — Nu ca ție. Și iar am tăcut amândoi. Ea a continuat să-și bea ceaiul, fără să-și întrerupă zâmbetul abia desenat. Lea nu părea niciodată încurcată. — De ce
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
a sa, dobândind o extraordinară reușită în domeniul său de activitate; pe Gosseyn îl mai așteptau încercări până să-și poată dovedi aptitudinile. Fără nici o discuție, conveniră că dr. Kair va ieși să ia contact cu agenții bandei. Părul său cărunt și statura îl făceau să semene, la prima vedere, cu Prescott. Și în obscuritatea de afară, asta era suficient. Pantofii lui Prescott, deși ceva mai lungi și, totodată, mai înguști cu un număr, îi veneau totuși lui Kair. Prudența îndemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
nemilos care a făcut ravagii acum un veac prin pădurile de la miazănoapte și soare-apune. Așa că frica și groaza au cuprins toată suflarea huțulească ce a și început pregătirile pentru o confruntare nemaivăzută, ci doar amintită arar de oamenii cu plete cărunte și unse cu unt din belșug, care au văzut urmele monstrului cu limbi de foc pe care le-a lăsat de pe la izvoarele Tisei și până hăt către Slovăcie. Parcă a mistuit totul ce i-a stat în cale după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Totul e foarte simplu. Ne agățăm de cele muritoare ca să ne prelungim memoria muritoare. Eu devin nemuritor punîndu-ți o mînă pe umăr iar tu alungi moartea servindu-mă cu o ceașcă de cafea.” ...Și V. suferind îl observ pe Doctorul cărunt cum stă lîngă mine sprijinindu-și blînd o mînă pe pieptul meu. Aș vrea să-l întreb dacă acum caută nemurirea. Ar izbucni într-un rîs homeric văzîndu-mă aproape înviat. Aș vrea să-i spun că eternitatea e o deschidere
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
peste noi, pieziș, în sus, înspre locul în care, în lumina lămpii, umbrele se alungeau înspre plafon și pe draperie. Pentru prima dată de cînd l-am cunoscut, am reușit să-i văd fața de la mică distanță. De sub părul țepos, cărunt și cu o părere de șuvițe de un blond murdar, se ivea o frunte largă însemnată cu șanțuri și umflături. Poate să fi fost din pricina lămpii cu ulei care lumina fața Doctorului de dedesubt, dar restul feței sale arăta precum
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
frumoase ca în anii trecuți”, după care am astupat cu țărână copca de la rădăcină, pentru a împiedica evaporarea apei din sol. Către ora 9, aud soneria și mă pomenesc față în față cu o persoană aproape corpolentă și cu părul cărunt care îmi zâmbește bucuros că m-a găsit acasă. Momentan sunt puțin nedumerit, dar mă lămuresc imediat ce văd anumite trăsături ale feței și timbrul vocii: e colegul Ionel V. Tasie, priponeștean de-al meu, care m-a căutat și într-
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
mari. Veni, apoi, spre dânsa. Vecina Își desfăcu larg brațele și-l cuprinse, ca pe un enorm stejar, Înfierbântată. Și-l strânse. Și-l sărută Îndelung. El răspunse sărutului și strânsului În brațe. Îi mângâie, mai pe urmă, fața, părul cărunt, spatele, mâinile, strecurându-i-le, ademenitor, și către coapse. Ea se lipi de el ca vara, un vrej de fasole, ori o viță-devie, de șpalierul protector. Și ea Îi șopti În ureche: de ce, dacă ai dorit ce ai dorit, nu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
șervețelele ei. Sfântul Fără-Mațe, de snackurile lui. Contele Calomniei, de carnețelul și reportofonul lui. Bucătarul Asasin, de cuțitele lui. În lumina slabă din autobuz ne uităm cu toții pe furiș la domnul Whittier, organizatorul atelierului. Profesorul nostru. Sub cele câteva fire cărunte pieptănate de-a curmezișul i se zărește țeasta lucioasă cu scalpul acoperit de pete. Gulerul cămășii apretat, ridicat ca un gard alb în jurul gâtului său subțire și pătat. — Oamenii de care vă ascundeți, va spune domnul Whittier, nu vă vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
praf din covor. Roțile din față ale scaunului se ridică de pe covor la aterizarea dură a bătrânului, care își duce ambele mâini la gât, să-și elibereze grumazul. Se apleacă apoi să-și ia cana de cafea de pe podea. Șuvițele cărunte pe care și le piaptănă de obicei peste cap îi atârnă acum drept în jos, încadrând chelia lui acoperită de pete. Lângă scaunul Sfântului Fără-Mațe, Cora Reynolds mănâncă netulburată cireșele și frișca de pe covorul prăfos. Miss America spune: Să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
prezentările colecțiilor de la Milano, înregistrând un comentariu de modă pentru un canal de știri prin cablu. Pășea pe covorul roșu și povestea cine ce poartă la Oscaruri. Zdrențăroasa asta de pe banca din stație își duce obiectul negru la peruca ei căruntă de plastic. Apasă un buton și zice: Alo? Își îndepărtează gura de umflătura din pantalonii bețivului, și zice: Notezi? Zice: Verdele lămâiță este noul roz. Vocea zdrențăroasei, îi spune doamna Keyes soțului său, cunoaște vocea asta. Spune: — Inky? Zdrențăroasa își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
nu-și mai poate zări picioarele. Până când vreo membrană sau vreun mușchi pleznește înăuntru, și el simte valul de sânge cald lovindu-se de plămâni. De ficat și de inimă. Apoi simte fiorii reci ai șocului. Sudoarea îi năclăiește părul cărunt de pe piept. Și fața îi e scăldată în sudoare. Mâinile și picioarele îi tremură de frig. Primele semne ale comei. Nimeni n-o va crede pe doamna Clark, acum că e noul personaj negativ. Noua noastră supervulpiță diabolică, noua noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
prin promenada chinezească, în jos pe scara franțuzească albastră. Prin foaierul maya cu portocaliul lui intens, unde Mama Natură își dă de pe frunte șuvițele unei peruci, și clopoțeii ei de bronz răsună. O perucă rămasă de la vreo operă, cu bucle cărunte. Cârlionții îi atârnă, uzi de la sudoarea de pe față, și Mama Natură spune: — Numai mie mi-e cald? Ducele Vandalilor suflă greu, cu umărul apăsat de greutatea domnului Whittier, gâfâie și trage de gulerul fracului. Chiar și momâia purpurie parca-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ȘI PLĂNUISE LUCRURILE, FĂURIND CU GRIJĂ STRUCTURA SPERANȚELOR LUI, DE FAPT ÎȘI ÎNCREDINȚASE SOARTA MAȘINII PP, POATE CEA MAI MARE INVENȚIE FĂCUTĂ VREODATĂ ÎN DOMENIUL MINȚII OMENEȘTI. ABSENT, HEDROCK SIMȚI TOTUȘI CĂ UNUL DINTRE CONSILIERI \ NU CADRON CI UN OMULEȚ CĂRUNT \ SPUNEA: \ DAT FIIND FAPTUL CĂ NU ERA UN CAZ PENAL ÎN SENSUL OBIȘNUIT AL TERMENULUI, ȘI ÎN SPECIAL DATORITĂ SERVICIILOR ADUSE DE HEDROCK ÎN TRECUT, CRED CĂ ARE DREPTUL LA ASIGURĂRILE NOASTRE CĂ LUĂM FOARTE ÎN SERIOS ACȚIUNILE ÎMPĂRĂTESEI. PENTRU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
tăcerea groasă din sală... Zinzin se uită spre loja unde s-a așezat Alex cu noua lui femeie, aceasta stă semeață, este cu un cap mai înaltă decât toți cei din lojă, are părul adunat într-o coadă la spate, cărunt pe jumătate, un păr gros, o șuviță albă de un lat de palmă îi pornește din frunte, privire maiestuoasă, Zinzin se apleacă peste vioară ca peste marginea unui pod, sub ea se zbat ape mâloase, podul se rupe în două
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
frunze, cu cioburi de sticlă, cu cenușă, cu furnici? Stăpâne, de ce îl ascunzi în bibliotecă printre cărți necitite? Dumnezeule, de când atâta reversibilitate sub cerul tău? Ceasul numără invers creșterea pomului; fructul desface mugur; spicul dospește pâine; lacrimă sapă izvor; iarba căruntă începe a înverzi; râul se întoarce în elicele morii; soarele răsare din mărul copt; omul ascultă clopotul și se întoarce în pântecele mamei ca într-un mormânt cald; glonțul sărută trupul păsării și iute revine în inima puștii; pruncul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fată drăguță din vecini, nu crezi? Becker pufni: Dacă se întâmplă să locuiești lângă un afurisit de adăpost pentru câini. — O, asta e bună, râse Helmut și începu să-și curețe monoclul. În timp ce făcea asta, o șuviță lungă și foarte căruntă din părul lui șaten, lins, se desprinse dintr-o meșă foarte prost ascunsă, ca o cuvertură care alunecă de pe pat, și spânzură ridicol pe lângă una dintre urechile lui de un roșu transparent. Căutăm un bărbat căruia îi place să mutileze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]