1,541 matches
-
că erai neobișnuit de agitat În timpul cazului porno și că absentai de la sediu perioade neobișnuit de lungi de timp. Vrei să-mi reasamblezi toate piesele astea, Jack? Vinovat pe toate planurile. Știa că are ticuri nervoase, că rămîne cu gura căscată, clipește din ochi și tresare necontrolat. — Cum... mama... dracului ai...? Nu contează. Să aud cum interpretezi tu ce vreau eu. Jack Își trase răsuflarea. — Bun, așa e. L-am urmărit pe Bud White. Dud se temea că băiatul o s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
apă și nu s-a colorat deloc. În schimb, am recuperat boabele." Și îmi arată 10-15 boabe de cafea puse la zvântat pe un șervețel, fiecare înconjurată de o pată brun-spălăcită din fiertura uscată. Am rămas o vreme cu gura căscată și am întrebat, bîlbîindu-mă, dacă nu știa că, pentru a face o cafea, e nevoie de boabe măcinate. ― " S-ar putea să fi știut, îmi răspunde, dar am crezut că apa fiartă e capabilă să extragă esența cafelei din boaba
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mijloc, cu animalele care aplecau capetele pe rând, pentru a încălzi trupul copilului din iesle, magii care se închinau, îngenuncheați la o distanță respectuoasă, lumina dozată misterios în întreaga vitrină ― ar fi făcut ca orice copil să rămână cu gura căscată și să nu mai poată să se desprindă de acolo minute și minute în șir. La rugămințile mele repetate, epuizate curând și înlocuite de un glas exasperat și devenit poruncitor, fiul meu a ridicat ochii o clipă spre vitrine și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o sticluță ― am recunoscut de îndată în ea, după siluetă și etichetă, nelipsitul condiment extrem oriental: Soja Sauce ― cu degetul al treilea al mâinii, prin mici impulsuri delicate, a pus sticluța pe drum către marginea mesei unde aștepta, cu gura căscată, poșeta care, după ultima mișcare a degetului, a înghițit-o ― hap! ― și s-a închis, ca prin minune, cu fermoarul. Ce repede se petrecuse totul! Atât de repede încît am simțit nevoia să mă frec la ochi. Când i-am
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
făcea baie, dar apoi, cînd Îl ducea În sufragerie, era captivat de Nilda cu poveștile ei Împănate cu pume și cu indigeni din tribul chuncho, vopsiți În toate culorile. Biata Nilda Încerca doar să-l țină pe Julius cu gura căscată, pentru ca Vilma să-l poată face să Înghită mai ușor lingurile de supă. Dar lucrurile nu erau atît de simple, pentru că Vilma era moartă de Învidie și Îi arunca Nildei priviri Încărcate de ură. Cu o precocitate neobișnuită, Julius și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fi fost prea puțin, mai spunea că, În calitatea de casier al clubului, avea În păstrare toți banii și, cum lacătul de la ușa localului era cam vechi, casa de bani o ținea sus, În camera lui. Julius rămase cu gura căscată. Uită complet de Vilma și de Nilda. „Arată-mi casa de bani! Arată-mi casa de bani!“, Îl tot ruga pe majordom și servitorii adunați În Disneyland se mirau cu Încîntare la gîndul că Julius, proprietarul unei pușculițe voluminoase căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pălăria cu calota ca un borcan, așeză pe masă valijoara de piele neagră și acum semăna mai puțin cu Drácula, spre liniștea lui Julius și a multor alți copii care Îl urmăreau cu ochii mari de uimire și cu gura căscată. Cinthia Îi dădu un ghiont fratelui ei „nu uita, Julius; ai să ții minte tot?“, Vilma părea că știe și ea secretul lor. Dar În clipa aceea sosea Victor aducînd scamatorului un pahar cu apă, pe care Îl lăsă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
prinț și cînd crezi că nu-și mai pot găsi un logodnic, răsar deodată cu un coș de prăjituri, mai luați, sînt foarte dulci și cu un nou mire, un italian de data asta. PÎnă și Martin rămase cu gura căscată văzînd grămada de ouă pe care o scosese din pălărie și toată lumea aplaudă. Scamatorul mulțumi tuturor, făcu o plecăciune ușoară și arătă spre partenera sa ca s-o aplaude și pe ea puțin. Ca să fim drepți, aplauzele se răriră simțitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În Europa cu frații mai mari, fiindcă surioara lui, Cinthia, murise. Apoi le spuse că de asta se uita el cu ochii puțin Încrucișați și că se va face bine la Chosica, că de asta venise, le lăsă cu gura căscată pe toate. Își făcuseră apariția și cîteva fete mai mari, din ciclul superior și-l copleșiră cu duioșia și drăgălășeniile lor, Îl sărutară pe obraji pînă ce se sătură. Atunci Începură să-l asalteze cu Întrebările: cînd avea să meargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mulțumi să zîmbească și să-i pună Întrebări despre pădurea virgină. Atunci Nilda Își dădu drumul și istorisi tot ce știa, Îndrugînd fel de fel de baliverne. Important era să vorbească, să vorbească la nesfîrșit, să-l lase cu gura căscată pe mister, să-l dea gata, pe el și pe Julius, pe toți, să-i dea gata pe toți și Vilma să nu poată scoate o vorbă, ca o netoată; și, cine știe, dacă reușea să-l cucerească, poate Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
trebuia să Învețe bine lecțiile și fusese chemat să stea la masă cu cei mari, alături de frații lui... Părintele Brown le-a vorbit, jumătate În engleză, jumătate Într-o spaniolă foarte stricată și a plecat lăsîndu-i pe toți cu gurile căscate, Într-o liniște desăvîrșită; numai bietul Sánchez Concha avea conștiința Încărcată, Înspăimântat cum era de chinurile iadului fiindcă tocmai Îi șterpelise guma lui Del Castillo. Ceilalți, În schimb, așteptau să se ivească bunul Dumnezeu În fiecare clipă, chiar dacă cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
zise meșterul și el Îl privi țintă cerîndu-i explicați suplimentare. — Azi muncesc fără oprire și ar vrea un bacșiș... Tatăl tău a poruncit să le trimită bere, dar a uitat să le dea și ceva bani. Julius rămase cu gura căscată Își aminti că Juan Lucas se plîngea că Îl costă o avere casa: „Arhitectul și inginerul se Îmbogățesc pe spinarea mea, spusese el odată: whisky-ul curge gîrlă, toată ziua stau la taclale și cînd vine ziua de plată te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-l lingușitor și dorind ca el să-i Întrebe ceva, cum se face asta? și acum ce mai urmează? și venea clipa mult așteptată cînd scoteau chibrituri elegante și aprindeau vîlvătăile pentru ca domnișorul, băiatul distinșilor clienți, să rămînă cu gura căscată și mămica lui să fie mulțumită, fiindcă don Juan Lucas era cam acru În seara asta, mai bine să aprindem pur și simplu și să ne retragem cînd totul e gata. Și pregăteau amîndoi clătitele, tăvălindu-le În Grand Marnier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ea de acum Înainte, un șir nesfîrșit de salturi mortale, ăstuia nu trebuia să-i ceri să se lase de fumat ca lui Pepe, ăstuia trebuia să-i ceri să nu se omoare sărind de la trambulină. Rămăseseră cu toții cu gurile căscate, apoi dintr-odată furioși, cînd străinul, care-i făcuse să sufere ca niște martiri, scotea un nou urlet disperat, o depozita pe Carmincha pe marginea bazinului, sărea afară, călca pe mucurile aprinse, dar el nu se ardea niciodată, o lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tot ce auzi. — Bine, du-te, cheamă un hamal ca să ne ajute să ridicăm valizele astea... hai, grăbește-te. Trei zile mai tîrziu, Julius reușea să-i adune În jurul lui pe colegii dintr-a treia, care-l ascultau cu gurile căscate cum le povestea peripețiile mutării. Nici vorbă să Învețe. Noaptea asta era cea dintîi pe care aveau s-o petreacă În noul palat și totul era Încă Într-o neorînduială de nedescris. Susan se plimba cu aerul că nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Coana-mare“, comentă Carlos, ducîndu-și mîna la tîmplă și făcînd semn că nu e În toate mințile cînd văzu că se Îndepărtează. Nu mai era nimic de făcut cu biata Coană mare, pierduse simțul timpului, Îi lăsa pe toți cu gura căscată cu trăsnăile ei. Abraham stinse țigara și se Întoarse la bucătărie, pe cînd Celso și Daniel se pregăteau să pună masa pentru Julius. În schimb, pentru Carlos ziua se terminase, nu-i mai rămînea altceva de făcut decît să bage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Catholic Judger s-a dus pe copcă, se adresă Dervla Lisei, interpretând greșit îngrijorarea ei. Asta îmi permite să lucrez la altceva joi după-amiaza. —Și sunt publicații lunare sau săptămânale? Dervla și Kelvin se uitară unul la celălalt cu gurile căscate, dar abținându-se să nu izbucnească într-un hohot de râs penibil. Nu mai auziseră niciodată ceva atât de nostim. —Lunare! spuse Dervla neîncrezătoare. —Săptămânale! se controlă Kelvin ceva mai bine. Apoi Dervla observă felul în care se încrunta Lisa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Spice Girls pentru a fi lăsată să iasă în lume, așa încât Ashling a fost nevoită să reprezinte revista Colleen la Chanel Face of Autumn. —Și când am plecat mi-au dat o punguță de cadouri. Genial, spuse Clodagh cu gura căscată. Și, uitându-se la figura satisfăcută și zâmbitoare a lui Ashling, își dădu seama că treaba asta chiar era genială. Dar unde se duseseră toate speranțele legate de viața ei? Haide, hai să aruncăm cu niște bani, se rugă Ashling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Lisei, care îi aprindea ochii gri. —Marcus Valentine? Cine altcineva putea fi? —Exact, aprobă Lisa. Marcus Valentine. —A, da? spuse Ashling, punând îndrăzneață o mână în șold. Pentru că m-a sunat și pe mine. Lisa rămase cu gura pe jumătate căscată la auzul unor asemenea știri. Credea că ea era câștigătoarea. — Când te întâlnești cu el? întrebă Ashling. —Cândva săptămâna viitoare. —Chiar? Păi, eu ies cu el luni seara... Adică mai devreme, adăugă ea, în caz că Lisa nu observase. Ea și Lisa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și se postă în capătul scărilor ca o vedetă de cinema care își făcea apariția. —Cum arăt? Toată lumea se adunase jos, zgâindu-se la ea. A urmat o pauză mută. —Fabulos, spuse Ashling, un pic prea târziu. Ted avea gura căscată de admirație în timp ce privea cum picioarele lucrate ale lui Clodagh coboară scările. —Dylan? întrebă Clodagh. —Fabulos, spuse el, ca un ecou. Nu era convinsă. Era sigură că arăta ciudat în ochii lui, dar el era îndeajuns de inteligent să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
nu-mi venea a crede ochilor văzînd că cei care urcau În acele mașini sau care coborau din ele erau oameni normali. Aș fi vrut ca tata să cumpere și el una. În ziua Începerii cursurilor, am rămas cu gura căscată În fața colegiului: era la fel de mare ca Palatul Papilor! Colegii m-au luat peste picior pentru că spuneam „șaizeci cu zece“ În loc de „șaptezeci“ și că nu știam de pîinea cu lapte, unt și stafide. Cine-cluburile din Bruxelles au constituit o schimbare față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
doborîte acceptăm cu bucurie - o bucurie Îndoliată, Învăluită În negru, austeră și Îndîrjită, dar totuși o bucurie - această suferință pe care ai voit-o spre a ne aduce mai aproape de iubirea Ta. (Conceptul de „bucurie Îndoliată“ mă lasă cu gura căscată, eu care i-am citit totuși pe Tertulian, Pascal, Kierkegaard, Kafka, Schopenhauer, Beckett. În mare, el acceptă cu bucurie ca eu să crăp, și mă mai mir că am fost agorafob?) Pe copilul acesta noi Îl iubeam așa cum ne iubim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Unul dintre camarazi era un botanist de renume. Făcea să Întîrzie Întreg șirul de pelerini tot culegînd flori alături de copiii printre care mă aflam și eu și tot vorbindu-ne despre monocotiledonate și gamopetale, cuvinte care ne lăsau cu gura căscată. Nu-i mai tăcea gura cînd discuta despre ciulini, păpădii și licheni. M-a Îndemnat să-mi fac un ierbar, așa că am lăsat baltă colecția de timbre, lucru pentru care m-a felicitat: „Vezi, Începi să te maturizezi“, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
deposedat de ea“, stăruia doctorița. Obsesiile mele sexuale? Tendințele mele poligame? „Vrei să seduci, dar o faci pentru a te apăra, iar uneori pentru a fi agresiv“. Mi-a trîntit fără menajamente un diagnostic care m-a lăsat cu gura căscată: „Ți-e teamă că Îți vei Încornora părinții“. I-am vorbit pe larg despre Tina, care visase la o viață socială mai strălucitoare: se văzuse În brațele unui cineast de reputație internațională, dar se pomenise cu un Don Juan agorafob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
păcatului, și mai cu seamă al păcatului cărnii. După ce am citit fraza În care anunță că va renunța la povestirile care se Îngreunează de răul care se află În el - În timp ce mama se Îngreuna cu mine - am rămas cu gura căscată citind continuarea: „Soția mea, care pare să nu fi pierdut binfăcătorul efect al Sfîntului Botez, suferea citind acele povestiri mincinoase. Am crezut atunci că nu-mi mai rămînea decît să vorbesc despre ea și să arăt cît mai vizibil, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]