1,506 matches
-
păcatului, și mai cu seamă al păcatului cărnii. După ce am citit fraza În care anunță că va renunța la povestirile care se Îngreunează de răul care se află În el - În timp ce mama se Îngreuna cu mine - am rămas cu gura căscată citind continuarea: „Soția mea, care pare să nu fi pierdut binfăcătorul efect al Sfîntului Botez, suferea citind acele povestiri mincinoase. Am crezut atunci că nu-mi mai rămînea decît să vorbesc despre ea și să arăt cît mai vizibil, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
te vei alătura, sînt sigură că prietenul meu se va da În vînt după chestia asta, eu am să-l masturbez În timp ce tu mi-o tragi pe dinainte. Am pus trei bancnote de cinci lire În fața anglicanului rămas cu gura căscată: — Doamna o să mă facă să susur gratis, dar o să mi se scoale mai repede dacă Îmi promiți că o vei satisface după mine, și poftim, plătește-o cu bancnotele astea pe care mă face să le economisesc. Și tata avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
impresia că ți se intensifică simțurile ca un vîrtej și parcă ai fi înghițit căldură?... Cînd ți se strecoară un fior în vîrful degetelor de la picioare numai la gîndul că te apropii de acea persoană? Sau cînd rămîi cu gura căscată și nu mai poți fi atent la nimic în preajma ei? Sau cînd ai vrea foarte mult ca sentimentul să fie reciproc? Sau cînd pui preferințele ei înaintea dorințelor tale și ai încerca orice ca să îi oferi fericirea?... Cum știi că
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
impuls a fost să de delimiteze de o asemenea experiență și să nege evidențele copleșitoare. Ceea ce vedea nu avea cum să fie ceea ce părea să fie. Așa ceva nu avea cum să fie un cap de om. Apoi îi văzu gura căscată și părul plutind în substanța chihlimbarie, însă firele de păr și cele din babră, în mlădierea lor, păreau altceva. După o vreme, descoperi o a doua gură, verticală, chiar în frunte, deasupra ochilor, a cărei deschizătură decolorată îi subjugă privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
drept înspre obstacolul uman. Apoi, în ulimul momnet, în timp ce polizeisky-ul se pregătea pentru impact, forfecând aerul și mestecând nervos, băiatul sări într-o parte, aruncându-se peste unul dintre briouri. Ce-a urmat i-a lăsat pe toți cu gura căscată! În săritura sa de atlet pur, Dmitri a atins cu picioarele niște hârtii și răsturnă o călimară care dădu drumul unui șuvoi negru pe birou. Apoi se ridică cu un echilibru perfect și din doi pași fulgerători fu în partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
încărcată, putea să plece când vroia. Cipriano Algor ieși, urcă în furgonetă și îl strigă pe Găsit. Câinele, căruia nu-i trecuse prin minte posibilitatea unui asemenea noroc, sări ca un fulger lângă stăpân și se instală, zâmbitor, cu botul căscat și limba atârnând, bucuros de călătoria care începea, în cazul acesta, ca și în atâtea altele, ființele omenești sunt precum câinii, își pun toate speranțele în ce-o să apară după colț, și apoi spun c-o să mai vedem. Când furgoneta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și ștergea cu dosul mâinii chelia transpirată: „Să trăiți, domnule sculptor”. Dacă n-aveam chef de el, îi răspundeam la salut și treceam mai departe. Altfel îmi plăcea să petrec câtva timp în ghereta lui, fiindcă mă asculta cu gura căscată, fericit, orice îi spuneam. Ba chiar închidea ferăstruica gheretei ca să nu ne deranjeze nimeni. Îi îndrugam verzi și uscate și, uneori, râzând, îi puneam palma peste gură: „Ai grijă că-ți intră muștele și devii carnivor fără să vrei”. (Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Abia un diacon a acceptat să joace rolul apărătorului, pentru că i s-a poruncit. Ca să nu se spună că a fost pus la cale un proces în care n-a existat apărare. Clevetitori se găsesc totdeauna. Bătrânii ascultau cu gurile căscate, în vreme ce Călugărul începu să le povestească procesul. — Fiecare din cei trei cardinali se străduia să fie cât mai necruțător cu mortul ca să intre în grațiile papei Ștefan. Eu mă pregăteam să-i fac pe ceilalți doi să se îngălbenească de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
era prost și înțelesese din atitudinea mea că era mai bine pentru el să stea mai departe. Asta se întâmplase după ce Domnul Andrei îmi șoptise într-o zi: „Știți că Mopsul a fost director de închisoare?” Am rămas cu gura căscată. „Cum ai zis?” „Așa cum vă spun, domnule sculptor”. „Păi circul? Trapezul?” „Vorbe. Minciuni”. Și Domnul Andrei îmi comunică în mare taină că Mopsul fusese mai întâi grădinar, primit din milă de un stareț care-i dăduse adăpost. Îngrijea florile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o creatură stranie cocoțată pe unul dintre rafturile acelea ale lui. Să fi avut vreo treizeci de centimetri lungime și era, desigur, un dragon, o reptilă cu aripi mari, negre și membranoase, cu o creastă de cocoș și cu fălcile căscate pline de dinți minusculi ca de ferăstrău. „Așa-i că-i frumos? O compoziție de-a mea. Am folosit o salamandră, un liliac, solzii unui șarpe... Un dragon subpământean. M-am inspirat după asta...“ Mi-a arătat pe o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
mașinile inutile“ ale lui Tinguely și alte invenții multicolore care plutesc pe apa unei piscine sau a unui mic lac artificial, Într-o prefăcută dezgărdinare de roți dințate, iar În fundal se regăsesc eșafodajele de tuburi Dalmine și marile guri căscate ale Beaubourg-ului - ca un Titanic abandonat lângă un perete mâncat de iederă, naufragiat Într-un crater al lunii. Unde n-au reușit catedralele, marile tambuchiuri transoceanice șușotesc În contact cu Fecioarele Negre. Le descoperă numai cine știe cum să navigheze prin preajma lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
fie Zâna Cerceluș în roz și violet și, Soph, aș zice, poate, Zâna Năsturel pentru tine, în verde și portocaliu, sau ați prefera să fiți Panseluță și Căldărușă? Sophie, Lottie și mama lor se uitară toate la ea, cu gura căscată. Nu vă faceți griji. Fran se distra de minune — Drept să vă spun, nu m-am gândit prea mult la asta, dar cred că aș opta pentru simplitate și aș alege o ținută pe care s-o puteți purta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
intendenta îi conduse în camera de zi. În mijlocul unui perete era fixat un televizor mare, cu volumul dat la maxim. În jur de douăzeci de bătrâni stăteau acolo așezați pe mai multe rânduri, cu capetele date pe spate, cu gura căscată, dormind buștean sau uitându-se la Home & Away. — Nu e momentul cel mai potrivit să vizitați locul imediat după prânz, remarcă intendenta pe un ton defensiv, simțind că Fran era oripilată, dar le place să se uite puțin la televizor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
telefon în duminica aceea. — Vrei să spui... că am avut de-a face cu această Haruko Hona? Nu știu, dar... spuse ea râzând. Tocmai ți-a sosit o scrisoare cam lungă de la Haruko, din Singapore. — Singapore! Takamori rămase cu gura căscată. Se întreba dacă nu cumva sora lui s-a scrântit din pricina soarelui de primăvară; sau poate a pierdut la bursă. El n-a fost niciodată la Singapore și nici măcar în vis n-a avut de-a face cu vreo fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
deznădăjduit parcă, un bărbat foarte înalt, cu un sac de voiaj din pânză pe genunchi. — Gaston Bonaparte? întrebă Takamori de la distanță. Omul sări imediat în picioare, asemenea unui luptător de sumō. — Oui... da, da, da! Tomoe a rămas cu gura căscată. „Cal“! Abia s-a abținut să nu rostească cuvântul care i-a venit pe buze când l-a văzut ridicându-se și venind spre ei. „Asta e... ce să-i faci?“ gândi ea. Conturându-se în raza de lumină ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
țara în care s-au născut și pentru orașul în care trăiau îi caracteriza pe francofili. Chiar dacă nu înțelegea ce i se spune, Gaston se holba pur și simplu la Ōkuma cu niște ochi mari și cu gura pe jumătate căscată. Takamori, deși nu era prea ager de felul lui, și-a dat seama că Ōkuma nu-i vorbea de fapt lui Gaston, ci surorii sale. — În plus, japonezii imită astăzi cultura americană întru totul, de fapt maimuțăresc cultura americană... Gaston
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de pânză - fundoshi - pe care o poartă unii bărbați în loc de chiloți. Endō îi ceru scuze polițistului, zâmbind. — Străinul acesta a băut cam mult. Are umor, nu glumă... Putem pleca? — Bine. Dați-i drumul, le făcu semn polițistul, rămânând cu gura căscată. Mașina porni din nou prin ploaia măruntă, lăsând lanternele galbene mult în urmă. — Măi să fie! exclamă șoferul, întorcându-se. Tipul ăsta nu-i în toate mințile, nu? — Probabil că nu, dar datorită lui am scăpat. Străine, întotdeauna faci nebunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cînd, după ce Îi puneam În temă pe art directorii și copywriterii de la agenția noastră de publicitate cu privire la bazele poziționării, Îi vedeam după vreo două săptămîni Întorcînd-se cu prezentările, cele mai multe dintre ele, chiar și acum, după atîta vreme, lăsîndu-mă cu gura căscată prin ingeniozitatea și inteligența lor scînteietoare. Îmi plăceau foarte mult diversele promoții pe care le organizam pentru a spori ceea ce noi numim În marketing venitul pe camera disponibilă. Găseam modalități de promovare directă pentru a momi zece la sută din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de frumoasă, zveltă și de elegantă sînt. Rochia Îmi ascunde cele mai mari defecte și-mi scoate În evidență calitățile. Dau la o parte perdeaua și plutesc ca o lebădă, cu spatele drept, Înapoi În magazin, unde Linda, cu gura căscată, Își lasă jos cana de cafea. — Ei, așa mai vii de-acasă, spune ea, zîmbind pentru prima dată de două ore și jumătate Încoace. Ellie, arăți ca o prințesă. — Ești sigură că nu vrei să mai probeze vreo cincizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
strîmbîndu-se În timp ce rostește cuvintele, știind că ceea ce spune este atît de puțin ortodox Încît e posibil să fie ultima ocazie cînd mai e poftit În casa asta. — Nu! Toată lumea din Încăpere se Întoarce și se holbează la el, cu gura căscată și complet șocată. — Ba da. Știu. A fost oribil și m-am simțit mai rău decît el, dar știa foarte bine că n-are voie să deseneze pe pereți. Cu toate astea, se uita la noi chiar În timp ce-i spuneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
pe care l-am văzut vreodată. Și dați-mi voie să vă spun că, lucrînd la Calden, am văzut vreo cîteva la viața mea, dar nimic care să se compare cu acesta. — O, Doamne! Am rămas În prag, cu gura căscată. Asta e camera noastră? Privesc În jur, la covoarele luxoase, la canapelele imense și lămpile de cristal strălucitor, la șampania și bomboanele de ciocolată care ne așteaptă. — Apartamentul nostru, mă corectează Dan, conducîndu-mă printr-o ușă largă, În dormitor, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
participarea mea la judecata regală? Dacă regele Adaloald avea să vină însoțit de o echipă de notari și scribi, prezența mea ar fi fost inutilă. Nu cumva voiau să mă judece chiar pe mine? Faroald m-a lăsat cu gura căscată: - Tu o să vii ca reprezentant al comandantului și o să poți vorbi ca un longobard. Asta s-a decis. Un gest brusc de concediere m-a lăsat fără replică. Când însă acest lucru s-a aflat la celelalte curți de pe domeniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu siguranță o cale de ieșire. Doar că ea nu reușea s-o vadă. Olimpia sforăia, provocând o simfonie complexă de horcăituri, șuierături și plescăituri. Gura, lipsită În mare parte de dinți, cu gingiile roșii ca interiorul unui stomac, era căscată pentru a captura aerul ce părea să-i lipsească. Dormeau și copiii, pe canapeaua din bucătărie. Și totuși, nici măcar dacă-și Încorda auzul, Emma nu reușea să le audă respirația. Uneori, noaptea, se trezea speriată și mergea să vadă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
case tremurânde ca niște miraje În fumul mașinilor. Fațadele blocurilor erau acoperite de eczeme de balcoane și ghivece. Camionul de gunoi care Înșfacă hămesit tomberoanele verzi, le ține o clipă ridicate ca pe niște bucățele de mâncare În fața gurii sale căscate - apoi le devorează conținutul și Îl digeră În pântecele lui uriaș. Semafoare verzi și pancarte galbene, autobuze În manevră, autobuze oprite la peroane. Case de bilete automate, dar care nu funcționează niciodată. ROND CORNELIA. Capăt de linie. Coborâră. Un fluviu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
este singurul de acest fel din Roma. Restaurantul fusese redeschis de curând. Se vedea toată Roma de acolo de sus - la trei sute șaizeci de grade. Străzile, casele, monumentele, bisericile. Era Roma de jur-Împrejur. Și era infinită. Am rămas cu gura căscată. Părea că noi doi aveam orașul la picioare. Ai mei Își sărbătoriseră acolo nunta de argint. Eu Însă, aveam un ideal: să fiu altfel decât ei. Nu frecventam astfel de localuri, iar persoanele care mergeau În astfel de locuri Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]