16,527 matches
-
lăsați, Părea un mucenic în fața crucii, Printre cei sfinți de pe pământ plecați. În mâna stângă ducea caldă pâine, Din când în când strângând-o lung la piept, Și după el venea încet un câine... Mergeau tăcuți, urmându-și drumul drept. Căsuța cu cerdac îl aștepta tăcută, Acoperită de nămeți ca un moșneag, În curte năvălise crunta iarnă, Și așezase neaua din uliță în prag. Pe-aici cândva săreau în sus copiii, Tot chiuind de dragul albei nea, Acum ograda stă nemăturată, Și
BUNICII de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383487_a_384816]
-
o fată de la țară? - O fi ea fată de la țară, dar ce, pe acolo nu se dau fetele la cârnăcior? - Bine, Cris, batem palma. Ai termen două săptămâni. Cum putem fi convinși că te culci cu ea? - O duc la căsuțe la Gârboavele. Închiriez două căsuțe una lângă cealaltă. După ce eu intru cu ea în una din ele, intrați și voi în cealaltă și puteți asculta ce se întâmplă. Sper că nu vă apucați de alte prostii cât eu mă voi
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383452_a_384781]
-
fi ea fată de la țară, dar ce, pe acolo nu se dau fetele la cârnăcior? - Bine, Cris, batem palma. Ai termen două săptămâni. Cum putem fi convinși că te culci cu ea? - O duc la căsuțe la Gârboavele. Închiriez două căsuțe una lângă cealaltă. După ce eu intru cu ea în una din ele, intrați și voi în cealaltă și puteți asculta ce se întâmplă. Sper că nu vă apucați de alte prostii cât eu mă voi distra cu ea. - Este în
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383452_a_384781]
-
Acasa > Poezie > Credinta > POVESTE CU MOȘ CRĂCIUN Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2170 din 09 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Într-un sătuc uitat de lume, într-o căsuță cu cerdac, Bunica spune o poveste în timp ce pune ață-n ac. Bunicul ține-n a lui brațe o nepoțică zulufată, Și amândoi ascultă-acuma, povestea cea de mult uitată: Cândva trăia un moș hapsân, ce nu-mpărțea nimic cu alții
POVESTE CU MOȘ CRĂCIUN de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383486_a_384815]
-
acelea în care pulsul satului era unul adevărat. Satul are o șosea principală, întinsă pe trei kilometri, poate mai mult, și câteva străzi laterale, casele sunt aliniate, una lângă alta, aproape în fiecare curte se află casa mai mare și căsuța, așezate față în față. Familia își duce viața de obicei în căsuță, mai ales vara, doar dacă este mai numeroasă le ocupă pe amândouă. Din centrul satului , pornește o străduță în dreapta, Padina, case frumoase de o parte și de alta
TRECEREA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383496_a_384825]
-
principală, întinsă pe trei kilometri, poate mai mult, și câteva străzi laterale, casele sunt aliniate, una lângă alta, aproape în fiecare curte se află casa mai mare și căsuța, așezate față în față. Familia își duce viața de obicei în căsuță, mai ales vara, doar dacă este mai numeroasă le ocupă pe amândouă. Din centrul satului , pornește o străduță în dreapta, Padina, case frumoase de o parte și de alta, unele nelocuite, dar nu chiar părăsite, mai vine când și când câte
TRECEREA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383496_a_384825]
-
Poeme > Dorinte > VISURI Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2168 din 07 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Mă-ntorc în vise în trecut Și caut ca prin ceață, Cărările ce le-am pierdut, Când am pășit în viață. Revăd căsuța cu cerdac Și geamurile goale, Ascult frunzișul...apoi tac, Pășind pe poartă-agale. În fața casei, mărul bun Se-apleacă să-mi mângâie, Tâmpla căruntă, părul sur... Mii de-amintiri învie. Revăd cu ochii minții-acum, Copilăria-mi toată, Vă văd pe voi
VISURI de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382833_a_384162]
-
nici timp, așadar eu am venit ca o mănușă. Poetul Ion Vanghele, din tot ce a scris pentru literatură, a scris la prima mână. Totul este exact așa cum simțea și cum gândea în momentul în creației. Tasta la PC, în căsuța de postare a site-ului de socializare unde se afirma. Scria totul cu o rapiditate uimitoare. Întotdeauna când scria, o făcea în timp real dar în acel timp, fluiera la propriu versurile poeziei, cântând aceeași melodie, pe care își număra
DOUĂ ARIPI ÎNSPRE ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382752_a_384081]
-
se prăbușește pe o bancuță de pe hol. Alexandru o trage de mână și o obligă să se îndrepte spre ieșire. -Mergem acasă, ne întoarcem mâine, hai! . Magdalena îl urmează către ieșire cu inima frântă. Ajunși acasă cearta pune stăpânire peste căsuța de chirpici: -De ce nu ai avut grijă de fete?... urlă Alexandru ca ieșit din minți. - Am fost la fântână, am lăsat-o în curte cu mama ta, dacă știam ce-o să se întâmple...răspunde Magdalena cu un glas tremurat
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL II de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382942_a_384271]
-
au continuat răutățile la adresa ei. Se simțea inutilă, lupta cu boala cu toată ființa ei, la un moment dat a reușit să se ridice, să facă primii ei pași noi spre o nouă viață, avea speranța că odată mutată la căsuța ei lucrurile se vor schimba. Nu s-a întâmplat astfel, odată începută construcția noii ei locuințe, lucrurile nu avansau, s-a hotarât să pună măna să o construiască singură. Dimineața pleca către acel loc unde-și pusese toate speranțele pentru
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
păturică și legați cu un bărneț, somnul lor devenea liniștit, erau ca fluturii-n crisalide. Patru ani a trecut la fel de triști fără ca Alexandru să privească cu dragoste către fiica lui, Magdalena rămase din nou însărcinată, același clișeu se derulează în căsuța de chirpici de la marginea satului. Dar speranța că de data asta îi va împlinii dorința soțului nu o părăsise. La aceeași maternitate Magdalena dă naștere unui băiețel frumos, plin de energie și cu trăsături asemânătoare tatălui. În sfârșit tânăra mamă
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
ca să meargă pe el...J era o fericire că sunt pe tărâm misterios. Deja, de când fusesem prima dată am gasit analogii cu casa bunicii, așa cum stăteam verișorii pe prispa și povesteam pe când eram copii..casă parcă tot la fel. Sau căsuțele alea la ea..parcă tot la fel mă pusese și mama ei prima dată pe prispa aceia și începuse să depene despre ea... a fost un lucru miraculos cu mama ei, care m-a simpatizat din prima, până să o
FILE DE JURNAL de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385274_a_386603]
-
chipurile eu mai iubit înainte?? Normal că NU, doar atenții..! Dar, si aia ce coincidență, să moară fratele dânsei odată cu fratele meu...Doamne! Am stat, culmea, pe acea prispa că și la mine acasă, dar mai băteam în geam. Spre căsuța din partea cealaltă nu știu de ce n-am avut tragere de inimă să merg să bat și acolo. Tot mi se părea chiar dacă pitoresc, familiar. Îmi închipuiam că așa cum tatăl ei stătea atunci prima dată deoparte, tot așa acum era în
FILE DE JURNAL de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385274_a_386603]
-
încercat să-l înțeleagă. Despre Alexandru Popescu Tair, poetul, profesorul, pictorul, s-a scris, dar nu atât cât ar fi meritat. Despre Alexandru Popescu Tair omul, despre frământările lui sufletești, despre adevăratele drame pe care și le-a consumat în căsuța cu ferestre mici de pe strada Dunării din Roșiorii de Vede, despre tranformarea urbană la care asistă cu durere și revoltă interioară, despre generozitatea lui sufletească nu s-a scris. I-am fost elev, i-am fost învățăcel la Cenacul literar
Alexandru Popescu Tair – Poetul oraşului [Corola-blog/BlogPost/93016_a_94308]
-
acest punct de vedere, activitatea Secției Consulare are temei juridic ferm și se organizează pe baza unor norme și proceduri transparente și ușor de accesat de solicitanții de servicii, atât la sediu, cât și pe site-ul ambasadei, pe meniul căsuței vocale telefonice și, lucru pentru care vă mulțumim din nou, prin intermediul Romedia. Așa cum se întâmplă în orice stat de drept, românii din țară sau din Grecia își reglementează statutul familial sau cetățenia conform legii, inclusiv în ceea ce privește baremurile taxelor de servicii
Consulul României la Atena, Lucia Fătu: „Alături de cetăţeanul roman, construim imaginea externă a ţării…” [Corola-blog/BlogPost/93365_a_94657]
-
Tarța „Peisaj citadin vâlcean 1” și „Peisaj citadin vâlcean 2”, Petti Velici „Flori”, Cristian Sima „Îngeri 1”, Tina Popa „Compoziție cromatică” și „Licorile dealului”, Silviu Bârsan „Copac”, Angela Tomaselli „Din ciclul Arhitecturi”, Lia-Maria Andreiță „Omagiu lui Titulescu” (tapiserie), Olga Popescu „Căsuța mea” și „Mama”, Horea Cucerzan „Bord de mere a Collioure”, Irina Sava „Mere dulci”, Medi Welchsler Dinu „Mahoane la Balcic” și „Peisaj de primăvară”, Mihai Bandac „Anotimpuri”, Eduard Stoenică „Peisaj” și „Îmbrățișarea Singurătății”, Adrian Tarța „Pădure în Vâlcea”, Irina Sava
O CARTE-TEZAUR, DAR SCRIITORICESC PENTRU UN ORAŞ VOIEVODAL de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383200_a_384529]
-
nespațioasă de pe str. Bârzăveni, la nr. 12. Provenind dintr-o familie de oameni simpli, tatăl, Teodor Fătu, fiind lăcătuș, iar mama, Maria Ioan, originară din Vasiova, fiind muncitoare, se năștea la începutul veacului trecut o stea a folclorului bănățean în căsuța de pe acea stradă, ce avea peste ani să se însteleze cu faima numelui celei ce venea pe lume, în sălasul ei, Aurelia Fătu-Răduțu. Preluând numele artistei strada de altădată, Bârzăveni, pe atunci a nevoiașilor, urcă azi în constelația bogaților spirituali
AURELIA FĂTU-RĂDUŢU. STRADĂ A NEVOIAŞILOR, URCATĂ ÎN CONSTELAŢIA BOGAŢILOR SPIRITUALI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383209_a_384538]
-
poată fi Îmblânzită printr-un pumn de florini, nici o sentință care să nu fie răstălmăcită după cum le cădea mai bine judecătorilor. Sala de așteptare dădea spre un șantier. De cealaltă parte a străzii se ridica un palat impunător, pe locul căsuțelor din vechiul cartier. Dar exista ceva nesănătos Îndărătul fastului noilor construcții, care se Înălțau printre podgorii pentru a găzdui gloata forfotitoare a orășenizaților veniți de la țară În căutarea norocului. O crăpătură ascunsă precum fisura nevăzută din bronzul unui clopot, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
regină, tentant și spectaculos, e drept, dar facil pentru șahiștii ceva mai avansați. Mușcase și... jocul (sau mai bine zis, joaca) a mers strună de la un capăt la altul. Am deschis cu clasicul pion din fața regelui, Împins Înainte peste două căsuțe, e2 : e4, la care Howard a răspuns la fel de clasic cu e7 : e5. I-am atacat pionul, mutând calul din g1 la f3, iar el s-a apărat firesc, Împingând pionul din d7 la d6. Am scos nebunul de alb la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
văzut că gândește mai mult de cinci secunde, mi-am dat seama că n-are habar de poantă. Mai rămânea totuși posibilitatea mutării Întâmplătoare, care mi-ar fi stricat jucăria. Spre bucuria mea, n-a venit. Roger a mutat o căsuță pionul din a7 la a6, probabil cu gândul de a-mi ataca ulterior nebunul din c4. Am zâmbit machiavelic În sinea mea și, după ce am mimat preț de un minut că reflectez la mutarea următoare, am capturat intempestiv cu calul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
abitir decât toți și dacă cei de față ar fi posedat câteva din noțiunile esențiale ale secolului XX, ar fi avut cu certitudine impresia că, dintr-o clipă într-alta, fetița putea decola de foame. Brusc agitația încetă: pe ușa căsuței ieși orizontal o pată mare, galben-aburindă de mămăligă, în urma căreia apăru și silueta osoasă, de femeie pentru care avem toate admirația, a nevestei pescarului. Să ne oprim puțin asupra ei. Era de o inteligență și de o inventivitate puțin obișnuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nu sunt prea insistent“, și nu a fost, căci aș fi băut orice, chiar și din China, numai să nu trebuiască să-l dezgrop pe Bálint. Da, comoara mea, în seara aceea mămica s-a dus cu el. Închiriase o căsuță cochetă în zona verde, „doar șapte camere“ - a spus el cu modestie, și numai pentru câteva luni, cât timp va avea reprezentații în oraș, pentru că interesul e mare. În timp ce ne beam ceaiul, mi-a povestit despre cel mai vestit număr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
violetele, „fiindcă sunt timide și delicate“, ne-a zis nouă. Putea să ia o violetă și să-i culeagă florile chiar de sub frunze, de acolo de unde nimeni altcineva nu ar fi putut să le găsească. Domnul Farney locuia într-o căsuță în oraș, cu un alt bărbat care dădea lecții de muzică. Era zugrăvită în albastru și alb și avea perdele roz la geamuri. Nici unul dintre ei nu fusese la război. Erau printre puținii bărbați care rămăseseră în oraș. Cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
acolo. Dealul nostru nu creștea așa repede ca altele, totuși. Era prea abrupt ca să construiești bine și era teren mâlos, ziceau. Mie îmi părea bine. Noi eram pe deal de atâta timp, că nu voiam să îl văd plin de căsuțele alea. Mă întrebam ce o să se întâmple cu ele acolo jos, la poalele dealului, când o să vină o ploaie zdravănă. Acolo jos pământul era foarte moale, și tot acolo rămânea apa după ce curgea de sus de la noi. Tanti Mae se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
zdravănă. Acolo jos pământul era foarte moale, și tot acolo rămânea apa după ce curgea de sus de la noi. Tanti Mae se uita la celelalte dealuri. Cel de pe partea cealaltă a orașului față de locul unde locuiam noi era aproape plin de căsuțe, toate albe și arătând la fel. Și dealul de lângă noi se dezvoltase bine. Chiar și pe întuneric se puteau vedea drumurile tăiate în el, ceea ce îl făcea să arate precum cuvintele încrucișate pe care domnul Farney încerca într-o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]