2,455 matches
-
pe versuri deocheate Ce suferă, fiind mereu în doliu. Durerile crescute-n suflet - arse ... Citește mai mult Când crengile durerii se destramă,Încovoiate-n toamna aurie,Copacii goi sunt răstigniți în ramăDe-o pană iscusită, plumburie.Pădurea-și plânge frunzele căzute,Pictate cu aramă și cu aur, Când sufletul umil, pe nevăzute, Ar vrea să se înalțe-n glas de graur.Misterioasă, toamna se fereșteDe vânturile rele și hoinare; Speranța, însă, tot mai tare crește,Găsind în arămiu o alinare.Și
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
autoarea scrie microeseuri despre „Când cerurile se deschid”; despre „Bucuria iubirii”. Ioan Stoian Subțire este un alt creator care și-a încredințat scrierile acestei Antologii. Autorul subliniază faptul că, oricât timp ar trece, oricâte anotimpuri s-ar roti, din semințele căzute vor răsări alte flori, în altă primăvară: „În fructe stropi de soare cad/ Mișcarea vremii ne-nfioară!/ Semințele căzute-n nou răsad/ Cresc alte flori, în altă primăvară...” (Trecere). O dată cu căderea razelor în fiecare suflet, renaște și Speranța Reînvierii. Anișoara Vleju
ÎNTRE SUFLET ŞI CUVÂNT – O LEGĂTURĂ NEVĂZUTĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374676_a_376005]
-
a cărții, valoare formativă în special. Ea poate fi considerată chiar un fel de mic tratat de terapie educațională și morală. Dar și un mic tratat de profundă gândire. Unele aforisme au un anume tâlc foarte interesant: “Pe vârful bradului căzut se pot urca și cârtițele”; “Nu ouă cucii în cuiburile vulturilor!” Nu o dată, și noțiunile Abstract-Concret - își găsesc locul în această carte: “Concretul este abstractul înfăptuit”. Iată și o frumoasă definiție a Poeților: “Poeții: barometrele și termometrele secolelor care arată
AFORISMELE LUI CRISTIAN PETRU BĂLAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374680_a_376009]
-
pătrunsă? Frunzișul clătina fiori de teamă A frunzelor străpunse de rugină Și otrăvite, fără nici o vină, De curgerea clepsidrei de aramă. Revin din zare pale abătute De Cronos, menestrelul nemuririi, Ce-și scrie pe răbojul împlinirii, Nou epitaf al frunzelor căzute. Din flori pândea o frumusețe aspră Ca un regret pentru'n sărut părelnic Al ploii reci, ori un vetust pomelnic La raptul lor și'nmormântarea'n glastră. Pe la apus, albastrul de tăcere Al bolții le-a vestit că se apropie
RĂTĂCIRI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374768_a_376097]
-
trece Și-mi picură în vene din licoarea-i rece, Iar fiecare trandafir, de tine-mi amintește, Dar în eter, mireasma lui se risipește. Am obosit să caut steaua noastră, Printre fărâme de corali, din mare-albastră, Să caut urma aștrilor căzuți, În valurile mării, demult pierduți. Aș vrea să cred iubite, că în inima ta, Un loc și pentru mine ai avea, Dar tu mă uiți cu fiecare asfințit , Iar trandafirii tăi, demult s-au ofilit. Referință Bibliografică: Am obosit să
AM OBOSIT SĂ CRED de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371706_a_373035]
-
proprii și așteptarea ajutorului lui Dumnezeu care se cere prin rugăciune și smerenie; de asemenea, înseamnă cunoașterea firelor nevăzute, dar foarte puternice, care ne leagă de lume, anulându-ne libertatea. Odată ce omul a conștientizat starea în care se află, stare căzută și depărtată de voia Dumnezeului iubirii, el poate pune început bun pe calea crucii și a învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos. În același timp, va cere cu insistență ajutor, pentru că își dă seama de slăbiciunea forțelor proprii. Omul care are
SECRETUL AJUTORULUI DIVIN de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 2143 din 12 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379205_a_380534]
-
scrum? S-a resemnat clădindcîn juru-i ziduri groase, Și-a înfierat în trup dorințe furtunoase. Dușman își devenise ea însăși, fără știre. -M-am rătăcit de mine când te-am găsit, iubire... Și-ntinse trupul firav pe pat de frunze moarte Căzute împrejuru-i ca visele-i deșarte În mii de cioburi aspre ce-i înțepau simțirea. Și-atunci ea vru să piară. Rămână-i amintirea. Pentru ultima oară, deschise ochii larg, Privi mirată cerul cu stele ce se sparg În sute de
ȘI INIMA-I SE-OPRI de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369192_a_370521]
-
curte de pe ulița gării și au început să latre înfricoșător. Pentru a nu mă înconjura m-am retras spre gardul din spate și am căzut în șanț. Au mai lătrat puțin și s-au retras, de unde concluzia că în omul căzut nu dau nici câinii. --------------------------- Notă: Articol publicat și în Flacăra lui Adrian Păunescu nr.16 (744) din 22-28. 04. 2015 Referință Bibliografica: Marian TEODORESCU - O CRONICĂ LA O CARTE: „ÎMI PLEC FRUNTEA” / Marian Teodorescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
O CRONICA LA O CARTE: „ÎMI PLEC FRUNTEA” de MARIAN TEODORESCU în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369188_a_370517]
-
firul vieții, ce se torcea domol în ghemul veșniciei, lăsând oamenii să se bucure de viață lungă, plină de pace și voie bună. Ceva neașteptat și înspăimântător, avea să le umbrească însă, viața Celor din Vale, pentru veacuri întregi. Îngerii căzuți, fii ai întunericului de nepătruns, vrăjmașii eterni ai oamenilor, s-au gândit că este timpul să îi distrugă și să-i piară, pentru a le lua locul în Ținutul Geto-Dacilor și al Uriașilor, laolaltă cu slugile lor, născuți în corturi
LEGENDA LUI GETIC- COPILUL CU INIMĂ DE AUR de ARON SANDRU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369150_a_370479]
-
în Ținutul Geto-Dacilor și al Uriașilor, laolaltă cu slugile lor, născuți în corturi și din colb de copite. Astfel, din Gheena Iadului cel Adânc și Întunecat, s-a născut un duh malefic, numit Vrăjmașul Negru, ce a devenit căpetenia Îngerilor Căzuți. Acest duh, era înconjurat de toți criminalii, setoși de sânge din stirpe divină, iar slugile lui fidele erau toți cei care fuseseră născuți din păcat, laolaltă cu sodomiștii și gomoriștii. Prin tertipuri, înșelăciuni și minciuni, Vrăjmașul Negru, a reușit să
LEGENDA LUI GETIC- COPILUL CU INIMĂ DE AUR de ARON SANDRU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369150_a_370479]
-
nostru pe muntele nevoințelor ascetice de curățire și sfințire pe atât ispitele cad mai des peste noi că pietrele desprinse din stâncă pe cărarea pe care am ales să mergem. Un simplu pas greșit în urcușul nostru duhovnicesc, o piatră căzută că din senin de pe munte, si ne putem lesne prăbuși în prăpastie. Important nu este dacă am căzut loviți de piatră, dacă ne-am împiedicat, mai devreme sau mai tarziu toți cad, important este dacă rămânem jos sau ne sculam
TEOLOGUMENA – DESPRE URCUSUL DUHOVNICESC de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369247_a_370576]
-
sălii: - Avem acolo o bătrână bolnavă, nu se vede? Oferiți-i un scaun, vă rog! Nu s-a deranjat nimeni. Majoritatea oamenilor stăteau pe bănci. Un jandarm din cei patru aflați în sală, cel mai solid dintre ei, cu burta căzută mult peste centură și cu ceafa groasă plină de nădușeală, s-a ridicat cu vioiciune de pe scaunul pe care era așezat și l-a adus doamnei, rugând-o să se așeze. - Mulțumesc, maică, să trăiești! a șoptit doamna Eleonora, cu
PARTAJUL (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369264_a_370593]
-
pitice aisbergurile toată viața ai ținut cârma m-ai condus spre același golf al liniștii deși eu mi-aș fi dorit largul uraganele care bântuie oceanele lumii peșterile cu desene rupestre chiar și acum îmi încâlcești visele răsucești gâturile albatroșilor căzuți niciodată nu voi găsi insula Circei odihna sunt condamnat să vâslesc etern în aceleași ape înghețate să strâng în brațe urșii grizzly vai de mâine începe cea mai lungă noapte polară... Referință Bibliografică: Apropierea iernii / Aurel Conțu : Confluențe Literare, ISSN
APROPIEREA IERNII de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374171_a_375500]
-
în viață. Actorul dorit din filmul cel slut Cu lacrimi șiroie căzute pe față. Sunt pom ce se pierde-n abisuri de zare Cu crengile rupte se-agață de ceruri. Dar viața nu-i visul stivit în picioare Ca frunza căzută demult în decoruri. Sunt apă și dor, speranță, trădare Lumini ce se-aprind în miezul de noapte. Mă culc să adorm fără loc în picioare Contemplu în noapte visând o chemare. Sunt glasul ce urlă departe-n neant Un cântec
SUNT UN OM de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374183_a_375512]
-
de toți aceia Ce-și plâng amarul, văduve, orfani, De cei ce nu mai au în ochi scânteia, Căci au pierdut-o prin troieni de ani. Îmi pasă de bolnavii din spitale, Bătrâni uitați în case de chirpici, De cei căzuți și părăsiți pe cale, De oropsiți, că-s mari sau că sunt mici. Calc apăsat, afară e-ntuneric, Aud cum țipă neaua sub pocioare În universul meu rotund, empiric, Cânt o cântare pentru lumea mare. Ea ne vorbește despre mântuire, Despre
PRIVIND ÎN LARGUL ZĂRII de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374214_a_375543]
-
dorința de iubire : Un timp prea cald, prea-nalt, prea bleu/ Pe cer cu pete albe și,..la tiv nuanțe de verde și maro / amestecate-n câmp masiv. Singurătatea-i blând țesută, / Din ierburi și foi împreună,/ În toropeala azi căzută/ Pe-aromele ce se adună...! (Un timp) Îl găseste elegant, pur, estet``,( Aer înfumurat) , îl descrie în diferite ipostaze...``Timpu-i o rugă în gânduri line/ Vâslesc clipele-n aerul lunar... (Simfonie). Anunță schimbarea naturii :``Timpu-și rotește încet soarele``...(Primăvara) Scurgerea
O NOUA CARTE DE LIA FILOTEIA RUSE de LIA RUSE în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374189_a_375518]
-
proprii și așteptarea ajutorului lui Dumnezeu care se cere prin rugăciune și smerenie; de asemenea, înseamnă cunoașterea firelor nevăzute, dar foarte puternice, care ne leagă de lume, anulându-ne libertatea. O dată ce omul a conștientizat starea în care se află, stare căzută și depărtată de voia Dumnezeului iubirii, el poate pune început pe calea crucii și a învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos. În același timp, va cere cu insistență ajutor, pentru că își dă seama de slăbiciunea forțelor proprii. Omul nu vrea să
“CUNOAŞTE-TE PE TINE ÎNSUŢI!” de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378678_a_380007]
-
proprii și așteptarea ajutorului lui Dumnezeu care se cere prin rugăciune și smerenie; de asemenea, înseamnă cunoașterea firelor nevăzute, dar foarte puternice, care ne leagă de lume, anulându-ne libertatea. Odată ce omul a conștientizat starea în care se află, stare căzută și depărtată de voia Dumnezeului iubirii, el poate pune început pe calea crucii și a învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos. În același timp, va cere cu insistență ajutor, pentru că își dă seama de slăbiciunea forțelor proprii. Omul care are smerenie
ŞAPTE LUMINI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378681_a_380010]
-
vină! Povară indiferentei ne-apasă fără să știm... Prietenii și frații plecat-au departe în lume Vine oare timpul sinistru să plătim Păcatul din grădina,se-ntoarce sub alt nume? Osemintele lăsate pe cetate ,la capăt de hotare E lacrima căzută,în viața demult pierdută Atâtea generații așteaptă o pură floare O simplă rugăciune și-o plecăciune muta! E ziua ,cănd lumină se întoarce în viața noastră Cum păsările,florile,cerul senin și viu La miezul nopții vine scânteia sfântă,albastră
VENIȚI,LUAȚI LUMINĂ! de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378718_a_380047]
-
Autorului Trecut-a timpul infinit al nemuririi stele de gheață zdrobesc un răstimp arene de circuri arată simțirii pragul eretic ...pierdut anotimp! Topită e fierea,topită durerea sub ploaia de mituri ce cade mister Olimpul, cetatea ,ce-și plânge puterea căzut-a sub pumnul de fier! Din albe catrene ,uitate de vreme sub simbol de pătimi ,urcăm în trăire în patos de lacrimi,în timpul ce geme căutăm o speranță ,căutăm mântuire! Clipă ce trece cu vântul cel rece demolează trecutul ,demolează
TRECUT de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378774_a_380103]
-
de opinca saltimbancilor se opri mătăhălos Gabellin tartorul satrapilor duhnind a mahorcă și anarhie peregrin evadat de la alienați prin lume dădea interviuri prezicând ploaie cu pietre și flăcări zicea el: că sunt trimise să împiedice invazia pe pământ a îngerilor căzuți iarba dracului îi atârna pe-o ureche -zi-mi Papeso: de iubre fluviul de sânge gemetele sufocate ale inocenților și despre puhoaie umflate ce se băjenesc! -se revarsă apusul își dau mâna-n levant soarele justiția și luna prin mlaștina destinelor
GHIOCUL DE CRISTAL de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377716_a_379045]
-
sângele în momentul decesului, un element mult mai ușor decât aerul. Tendința acestuia este să se ridice către tavanul încăperii, de aceea, în panica apărută, când toți se călcau unii pe alții în picioare îmbulzindu-se către singura ieșire, cei căzuți nu au fost intoxicați cu fumul criminal, la fel ca cei aflați în picioare. Știți care sunt regulile de comportare, de acțiune, în caz de incendii în locuințe sau locuri publice (teatre, cluburi, stadioane) ? Am să vi le spun eu
DATA DIN CALENDAR CARE A ÎNDOLIAT ROMÂNIA de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377768_a_379097]
-
sori și constelații, Mă fac mai mic, în lumea mea străină, Și-ascult pierdut adânci reverberații, Te strig, Te caut, într-o imensă sferă, Ascult cadența pașilor pierduți, Mă-nvart în cerc de viață efemeră, Și Te găsesc plângând, printre căzuți, Mai e puțin s-ajung la destinație Și strig și chem și văd că ești aici, La ruga mea, Tu nu faci contestație, Aștepți tăcut, duios să mă ridici, Și-n loc să-Ți șterg eu fruntea-mbrobonata, De arzătoare chinuri
EPIGONUS de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377797_a_379126]
-
spune Hesiod (Opere și Zile, v. 96-99), și, după el, poetul latin Ovidius Naso, deși nu se înțelege prea bine dacă speranța, rămasă în fundul vasului Pandorei, de care am amintit mai înainte, trebuie considerată ca ultima consolare lăsată bieților muritori, căzuți pradă tuturor celorlalte rele, ce se găseau în vasul fatal, sau nu-i mai degrabă de reținut ca ultim rău (odată ce se găsea în tovărășia celorlalte), ce n-ar avut posibilitatea să se răspîndească în lume. Oricum, chiar dacă nu era
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
personajele apar și dispar, își schimbă înfățișarea continuu, trimit mesaje la date fixe, încât, la un moment dat, acestea se întreabă dacă nu cumva este magie tot ceea ce se întâmplă cu ele. Eliade consideră amnezia o pedeapsă capitală a ființei căzute, care se află în incapabilitatea de a găsi sensul căderii. Majoritatea personajelor trec prin acest proces de amnezie, care le facilitează intrarea în timpul universal. Pandele uită un episod din viața lui, iar amnezia ia sfârșit în momentul în care apar
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]