174,775 matches
-
-i domine propria operă: Metterci molta fattica a creare cosa che sembrano fatte senza sforzo (Să trudești să creezi lucruri care să pară făcute fără efort.) Așadar, cîte potriviri de geometru în spatele bunului gust, parcă înnăscut... Îl vezi, într-un cadru depărtat, pe Spinoza șlefuind oglinzi. Acele oglinzi în care nu se fixează niciodată figuri, ci numai mulțimi, prinse ca-ntr-un năvod de o teorie principială, clasicizantă, adică. Nu aceeași mefiență față de hazard în artă, slaba nădejde că Pythia ar
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]
-
și a imaginilor, descriptivă până la banal, poezia lui Radu Andriescu este, deseori, mult prea statică. Discretele referințe livrești fiind, în câteva poeme, singurele punți de comunicare dintre versurile împietrite în contemplare. Mai mult, secvențe biografice total insignifiante sunt radiografiate insistent, cadru cu cadru. Recuperarea banalului cotidian nu se face prin resemantizare, ci prin denudare. Neajunsul este al formulei poetice, însă asumarea riscului îi revine fiecărui poet în parte. Versuri precum următoarele, din ciclul dimineața pe răcoare, nu meritau onoarea copertelor unei
Ultimul bip al lirismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11897_a_13222]
-
imaginilor, descriptivă până la banal, poezia lui Radu Andriescu este, deseori, mult prea statică. Discretele referințe livrești fiind, în câteva poeme, singurele punți de comunicare dintre versurile împietrite în contemplare. Mai mult, secvențe biografice total insignifiante sunt radiografiate insistent, cadru cu cadru. Recuperarea banalului cotidian nu se face prin resemantizare, ci prin denudare. Neajunsul este al formulei poetice, însă asumarea riscului îi revine fiecărui poet în parte. Versuri precum următoarele, din ciclul dimineața pe răcoare, nu meritau onoarea copertelor unei cărți: "pe
Ultimul bip al lirismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11897_a_13222]
-
se poate vorbi ca în regiunea germană despre faustesc... Ce e mioriticul? O anume atitudine metafizică în fața morții, care își găsește expresia tocmai în balada Mioriței. Moartea este privită ca mireasă a lumii, moartea este o nuntă... În Miorița, numai cadrul este baladesc, dar acest cadru închide o poemă cosmică, în centrul căreia stă moartea. Moartea e cântată melancolic-extatic, e acceptată, cu încredere și dăruire, încărcată de sentimentul destinului". Autocitarea și sublinierile îi aparțin lui Blaga, iritat că un "străin" infatuat
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
regiunea germană despre faustesc... Ce e mioriticul? O anume atitudine metafizică în fața morții, care își găsește expresia tocmai în balada Mioriței. Moartea este privită ca mireasă a lumii, moartea este o nuntă... În Miorița, numai cadrul este baladesc, dar acest cadru închide o poemă cosmică, în centrul căreia stă moartea. Moartea e cântată melancolic-extatic, e acceptată, cu încredere și dăruire, încărcată de sentimentul destinului". Autocitarea și sublinierile îi aparțin lui Blaga, iritat că un "străin" infatuat intră sfidător tocmai în panteonul
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
asemănătoare găseam în Pulsul lui Pan, romanul Ioanei Baetica, numai că, dacă acolo subiectul era superficial tratat, expediat prin retorică, Ștefania Mihalache nu se instalează nici ea propriu-zis în tema alterității, ci avem mai degrabă conceptualizarea ei. Situată într-un cadru academic, temporara criză de identitate a masterandei în feminism, problema integrării și a socializării în mediul multicultural pierd destul de repede aderența la real. Călare pe conceptele postmodernității ca o Quijotă balcanică, Ștefania nu trăiește un conflict pe bune (poate doar
Disertație de gen romanțată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11924_a_13249]
-
în mediul multicultural pierd destul de repede aderența la real. Călare pe conceptele postmodernității ca o Quijotă balcanică, Ștefania nu trăiește un conflict pe bune (poate doar în capitolul final), cât mai degrabă unul de natură livrescă. Nu atât realul este cadrul referențial al narațiunii cât bibliografia teoretică. Se întreabă la un moment dat naratoarea: "... de ce nu pot să văd viața dincolo de tot ce mi s-a întâmplat." Ștefania nu este doar o tânără plecată la studii și trezită dintr-odată față
Disertație de gen romanțată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11924_a_13249]
-
în peisajul telepesedist după precizarea "părintelui Constituției" că el va candida, exclusiv în dandem cu Năstase, pentru orice funcție din partid. Numai pentru a-i demonstra... -Quod erat demonstrandum, sau nu? m-a întrebat Haralampy. Și totuși, ceva-ceva lipsea din cadru, așa că, după ce am tras cu prietenul vreo două "trăscăuri de Bistrița", am dat-o pe cugetare descoperind că era vorba pur și simplu despre Gigi Becali. Ne aflam fix la rubrica de sport a telejurnalelor, când auzim: -"Cine? Cristian Tudor
Săptămîna sincerităților televizate sau câteva întrebări haralampyene by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11941_a_13266]
-
confesiunii, elegant cifrate: Uxor, Sponsa, Soror, Prima, Secundus, Tertia etc. O anxietate în fața realului se simte-n detalii ca și-n ansamblul organizat cu răbdare, din fragmente (semn de circumspecție). Bucuriile autorului vădesc o prudență lăuntrică ce nu depășește adesea cadrul domestic (îl atrage viața familială, frumusețea nevestelor sale, jocul producător de larmă delicioasă al copiilor), altfel zis eposul potolit al desfășurării cotidianului, nelipsit totuși, de a treia, tainică, dimensiune. Cea care se descoperă contemplației. Moralist, ergo estet al sufletului, spre
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
inadecvat. Fiind capătul imaginii, icoana poate răspunde axiologic nu numai de arta actuală, ci de întreg parcursul istoriei imaginii, inclusiv de acelea care o preced sau îi vestesc apariția. Însă alianța posibilă dintre prestigiul icoanei, plasat onorific și referențial, și cadrul unei instituții muzeale poate selecta și cântări cu mult mai exact și mai puțin riscat cota de creativitate a uneia sau alteia dintre doctrinele estetice. Acest tandem poate într-adevăr să aleagă corect ce reprezintă cu adevărat valoare în arta
La început a fost colecția by Sorin Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/11959_a_13284]
-
cu răbdare: fixează personajul pe îndelete, nu mai "zburătăcește" în jurul său. Se rotește însă în jurul unui far, alcătuind o secvență amețitoare și exuberantă. Jeunet neglijează priveliștile "generale", compoziția cadrelor sale având mereu personajul drept pivot. Păstrează însă preferința sa pentru cadrul plonjat, pentru camera care se mișcă pe axă verticală în detrimentul panoramării. Și unghiurile "fistichii" au rămas în repertoriul regizorului, de data asta evidente în modul în care filmează traiectul trenurilor. M-aș ambiționa chiar să spun că, deși analiza aceasta
Doi mari regizori: unul merge înainte, altul înapoi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11957_a_13282]
-
în nici un fel de va fi poate chiar o trilogie - asta nu e tocmai important -, însă e dificil de comentat până la capăt acest prim volum care nu este decât un fel de intro, de prezentare prelungită a personajelor și a cadrului narativ. Nu se întrezărește din această primă parte, alcătuită la rându-i din alte trei părți, o eventuală intrigă și, din păcate, acest lucru nu funcționează tocmai ca un captatio pentru opul ce va urma. Dar să nu anticipez. Personajul
Fantezii în fond by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11946_a_13271]
-
să accepte instituțional propria critică, arta își pierde caracterul militant și, implicit, posibilitatea unei alternative politice, devenind o cale de mediere la cheremul sistemului: Impulsul comunitar al așa-numitei arte de proiect rămâne prins în serviciul ideologiei; construcția conflictului în cadru instituționalizat se dovedește folositoare ambelor părți- pentru ideologie ca legitimare a poziției flexibilizare față de contracultură, iar pentru artiști ca Ťantiť-credibility". Dar problema nu e că, identificându-se prea mult cu contextul, cu discursul și cu realul, arta se depolitizează și
O ficțiune teoretică de stânga by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11968_a_13293]
-
Marquez în Despre dragoste și alți demoni. Dora Pavel însă continuă romanul în stil franțuzesc, aș zice. Romanul este confesiunea scrisă a Augustei către fostul ei psihiatru cu care a avut și păstrează încă o relație ușor ambiguă, depășind oarecum cadrul strict al terapiei. Confruntarea cu memoria Agatei, sora mai mică, îngropată în cimitirul cu pricina, reprezintă prima provocare a Augustei de după psihoterapie. Scrisul fostului pacient este deopotrivă introspecție, confirmare a vindecării și, de ce nu, un act indirect de seducție a
Viața ca o dezhumare by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11995_a_13320]
-
expresiv și simbolic detaliile. Le dă o semnificație emoțională puternică. Prozatorii noștri imberbi au de unde lua lecții despre cum se face literatură din sexul deviant fără a deveni vulgari sau comuni. Prin faptul că epicul propriu-zis lipsește, fiind doar un cadru, un pretext și o corespondență a "dezhumării" trecutului personajelor, romanul îl lasă oarecum sur sa soif pe cititorul amator de picanteriile ficțiunii, recuperând, ce-i drept, la capitolul imprevizibil și suspans. Dacă descrierea cimitirului (în coloritul sumbru și miasmele sale
Viața ca o dezhumare by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11995_a_13320]
-
puternic susținută de structurile generative și de anecdotica textului. Punctul interior (titlu memorabil) se impune ca un roman de idei, elaborat cu talent, cu fină intuiție a psihologiei de adâncime, lucrat cu mult și inspirat meșteșug (autoarea este un reputat cadru didactic la Filologia timișoreană), un roman ce utilizează jocul imprevizibil, ori previzibil, al semnelor nu ca scop în sine, ci ca un mijloc, privilegiat, de acces la ființă. Întreaga desfășurare a evenimentelor(fabula) este determinată și dominată de trei entități
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
sculele lăsate acolo fără nimeni lângă ele. - Nu cred că sunt în pericol de a ți le lua cineva. N-am văzut niciun pictor pe mal. - Nu de asta, dar tocmai am prins o lumină perfectă pentru a crea un cadru cu frumusețea acestei întinderi de apă. - Tocmai mă grăbeam... - Lasă că ai tot timpul să ajungi și acasă, mai stăm câteva minute de vorba. După câte știu mai ai puțin de stat în Torino. - Da, așa-i. Doar două zile
CAP, XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382733_a_384062]
-
doar atunci când instrumentele de aplicare a legii își exercită autoritatea în toate straturile societății și când toți membrii acesteia, fără excepție, acționează în spiritul lor, că democrația presupune un necontenit exercițiu civic în vederea netezirii inevitabilelor asperități sociale și că, indiscutabil, cadrul legislativ reprezintă sistemul nervos al neastâmpăratului organism social. Cum nu este cazul să ne facem iluzii în legătură cu democrația din România și cu existența statului de drept, nu trebuie nici să ne mire neîncrederea subtil-persiflantă a occidentalilor față de harababura dirijată și
CARE PE CARE SAU ANGOASA ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382728_a_384057]
-
Eugenia Vodă Marfa și banii, filmul de debut al lui Cristi Puiu, a avut - are - un destin ciudat. Născut chinuit ("nici măcar într-o singură zi de filmare n-am avut la cadru tot ce ne trebuia", "din buget ni s-au furat pe traseu două treimi", "producția a fost un coșmar"), terminat cu bani incredibil de puțini (circa 200.000 $), primit cu circumspecție de propriii producători, apoi - miracol! - selectat la Cannes în
Care marfă? Care bani? by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16020_a_17345]
-
Mithos & Logos, anunțau faptul că Andrei Oișteanu pregătește un amplu tratat de imagologie, dedicat reprezentării evreului în cultura tradițională românească. Apărută de curând, la Editura Humanitas, cartea Imaginea evreului în cultura română depășește, cu siguranță, așteptările cititorilor. în primul rând, cadrul cercetării este mult lărgit: autorul urmărește, în context comparativ est-central european, geneza și evoluția stereotipurilor din cultura populară, care compun portretul fizic, profesional, moral, intelectual, mitic și magic al evreului, precum și modul în care acestea supraviețuiesc, deghizate sau violent afirmate
"Evreul imaginar" și "evreul real" la români by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16064_a_17389]
-
Rodica Zafiu Înțelegerea terminologiei curente a plasării geografice și geo-politice presupune în genere familiaritarea cu un anume cadru cultural: conotațiile termenilor reflectă o întreagă istorie, cu tensiunile și conflictele ei, cu stereotipiile ei pozitive sau negative. Am discutat altă dată despre semnificațiile speciale dezvoltate de cuvinte precum balcanic sau dîmbovițean. Un alt termen din această categorie - care rămîne
"Regățean" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16081_a_17406]
-
să se teamă, va evoca într-un mod magic (greu de spus și cât conștient!) victoria de atunci. Mai mult chiar, tocmai aceeași teamă de mulțime (ieșită de această dată pe străzile Timișoarei) îl va inspira, foarte probabil, la reconstruirea cadrului de referință în care o sublimase, întorcând atunci lucrurile în favoarea sa. Mihai Retegan, 1968. Din primăvară până în toamnă, Editura RAO, București, 1998, 315 p. Valea Plângerii, cea în formă de "U" Una dintre teoriile lui Leszek Balcerowicz sună în felul
Viena, sau sentința de muncă interdisciplinară by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16094_a_17419]
-
deosebit de dragi, de pildă cartea lui Iov". Să menționăm că obiecțiile autorului Meditațiilor critice nu-i lasă deoparte nici pe emulii săi, membrii Cercului literar de la Sibiu. Fără a intra în detalii, ne oferă o mostră a disocierii, în acest cadru socotit atît de omogen, chiar în ultimul său interviu, acordat de pe un pat de spital, lui Nicolae Prelipceanu: "Au fost conflicte destul de acute, îndeosebi între mine și Negoițescu, de așa manieră că, la un moment dat, Doinaș spunea că s-
Dialogurile lui Ovidiu Cotruș by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16096_a_17421]
-
muzical inteligibilă; criticii ar proceda prin simplă intuiție. În cea de a doua abordare, poemele sînt pline de conținut: nu ideatic, în sens strict, dar simbolic. Intuiția nu-i mai este deajuns cititorului. Ca hermeneut, el are nevoie de un cadru conceptual și de anumite mijloace de cunoaștere. Contradicția cu pricina e bogată în consecințe care s-ar cuveni stabilite. Modificarea în timp a poeticii lui Călinescu nu poate să nu aibă legătură cu analizele lui de poezie. Cu alt prilej
Simbol sau "formă goală"? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16109_a_17434]
-
el crede că dintotdeauna universul a ființat și s-a dezvoltat sub semnul agresiunii: Toate sunt în veșnică pândă și distrugere. E un asalt continuu al puternicului asupra slabului, al urâtului asupra frumosului, al haosului asupra armoniei.� Dar nu refuză cadrul... Ludic, amar, cu largi răsfățuri discreționar digresive, tot atâtea capcane ale unei acțiuni rămuroase, condusă, pe alocuri, în clară manieră urmuziană, romanul nu-și divulgă cu ușurință cheile. Aluzivă la stări contemporane, dacă nu din imediata actualitate, narațiunea se refugiază
Un roman al hipersimțurilor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16119_a_17444]