5,189 matches
-
și păși spre biroul imens din mahon de la un capăt al camerei. Detest locul ăsta. Mă simt de parcă aș locui la Hotel Ritz Carlton, bodogăni ea. Se așeză jos la birou și ridică receptorul. —Ce-ar fi să coborâm la cafeneaua din Strada Bedford? —Marci, draga mea, ar trebui să stăm aici, i-am spus. E foarte frig afară. Ce-ar fi să fac niște ceai din fructe de trandafir? —Azi am făcut ceva Îngrozitor. Am legat de o cărămidă toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pe Gerski mai bogat decât visase să ajungă vreodată. —Așa, la Pușkin Café, zise Gerski. Ne conduse către ieșire, concediind dintr-o privire mulțimea de la bar. Cu focurile care troznesc și cu chelnerii costumați În pantaloni bufanți și cizme Înalte, cafeneaua Pușkin pare genul de local pe care l-ar fi frecventat cele trei surori din piesa lui Cehov, dacă ar fi ieșit vreodată din casă. Clădirea seamănă cu un castel În formă de tort de nuntă, bogat Împodobit, cu ornamente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Făceam aceleași lucruri În fiecare zi: Înot, sex, plajă. Serios, asta este tot ce făceam. Nu că am fi avut nevoie de varietate. Ancoram Într-un golfuleț Încântător, debarcam, ne plimbam agale prin sătuc și apoi beam limonadă la o cafenea În aer liber În timp ce citeam Herald Tribune. După-amiaza, navigam spre un golf izolat, ca să Înotăm și să facem schi nautic. Câteodată, o altă barcă intra ușor În golf și ancora suficient de departe ca să nu ne deranjeze, dar suficient de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ce, unde, când și de ce. Distorsiunea generată de mediul de comunicare. Modul în care cel care transmite mesajul modelează faptele. Gardianul, cum îl numesc jurnaliștii, instanța care filtrează. Pentru că prezentarea înseamnă totul. Povestea din spatele poveștii. Unde: în tot felul de cafenele. Îmi scriu cartea, capitol după capitol, de fiecare dată în alt sătuc, în alt oraș, în altă parcare dintr-un colț uitat de lume. Chestia pe care o au în comun toate aceste locuri sunt miracolele. Puteți citi despre toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
radio e trance electronic, reggae, vals. Bucăți de catedrale, închisori și cazărmi, amestecate grămadă. Cu pensula și lipiciul, pun cap la cap coșuri de fum, acoperișuri vitrate, domuri geodezice și minarete. Apeducte romanice lipite de clădiri art deco lipite de cafenele pentru fumătorii de opiu lipite de cârciumi din Vestul sălbatic lipite de călușei de bâlci lipite de biblioteci de provincie în stil Carnegie lipite de case de suburbie lipite de amfiteatre universitare. După săptămânile de călătorie împreună cu Helen și Mona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
aceea cînd inginerii din Zona Doi stăteau adunați într-un birou să dea de capătul unei inadvertențe între două tehnologii similare. Intrînd în acel birou, Haralamb, directorul, a lăsat ușa deschisă și a început să strige că ce-i acolo, cafenea ?, afară!, în instalații, cadrele tehnice în mijlocul producției nu la taclale!, și i-a avertizat că la viitoarea refacere a schemei de personal va avea el grijă, ceea ce, dealtfel, acum vreo lună, s-a și întîmplat. Numai că, între timp, mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de vizită întârziată a unui möhel . Mi-i și imaginez cum stau amândoi în Iad, Bakunin cu barba aia a lui și James cu chelia lui lucitoare. Sunt spânzurații, bufonii, nebunii, toate în același timp. Au o masă rezervată la Cafeneaua Ororilor de pe malul Styxului. Spermatozoizi uriași, ca niște libelule antediluviene, le zumzăie pe la urechi; sunt forțați să mănânce cantaride cu pumnul, sub privirea neînduplecată a vechiului meu amic, Goering - poate că și Chatterley ar fi de acord să li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mâna lui e tare caldă. La sfârșit, era duminică la prânz și lumina zilei (chiar și în zilele înnorate) ne orbea pe amândoi și ne obliga să ne ștergem ochelarii. Înainte să luăm troleul către casă, ne opream la o cafenea mică, lângă Carul cu bere, unde el bea o vodcă mare, iar mie îmi cumpăra un Pepsi și câteva senvișuri cu cașcaval. Nu știu de ce, tot sorbind din pahar, tata se uita pe fereastră la străduța pustie și la tencuiala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
căuta și nu găsea, scotocea cu sabia lui și se Întorcea sus cu mîna goală. CÎnd se Întîmpla asta, era dureros să te uiți. Îmi amintesc de o zi anume. I se ceruse o cărticică subțire ca o broșură, Balada cafenelei triste. Cea care o dorea era o pitică, o tînără Îmbrăcată Într-un palton de cămilă atît de larg că atîrna pe ea ca pe un cort de indieni și Îl tîrÎia pe pămînt. Partea de jos era murdară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
scriitorii. De doar trei ori a bătut cineva la ușă În toate lunile În care am fost Împreună. Întotdeauna Îmi Închipuisem că un scriitor adevărat - și eu, atunci cînd scriam, În vise - Își petrece o groază de timp lenevind prin cafenele, unde are conversații scînteietoare cu oameni de spirit și că uneori aduce acasă cîte o fată frumoasă cu păr lung și negru, pe care o dă afară a doua zi dimineață, ca să se poată apuca de lucru - „Scuze, păpușă, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
păr brunet și ondulat și dinți albi, ca În fotografia În care zîmbea. Și sîntem amîndoi afară pe strada Cornhill și zburăm deasupra Bostonului și peste fluviul Mississippi și peste Munții Stîncoși și ajungem Într-un bar sau Într-o cafenea de undeva din San Francisco - vedem golful licărind În fundal - și uneori invităm și alte persoane să ni se alăture, Scriitori cu S mare, ca Jack London sau Stevenson, și atunci o facem lată de tot. Mereu am impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ca o statuie vie, doamna Bellairs porni Înaintea lor și-i conduse Într-un salonaș plin de perdele portocalii și perne albastre, În mijlocul unor mobile, la modă În anii ’30. Din pricina camuflajului tot În albastru, odaia era Întunecoasă ca o cafenea orientală. Pe măsuțe și printre tăvile așezate ici-colo se Îngrămădeau o sumedenie de miniaturi din lemn de Benares - de felul acelora pe care Rowe le văzuse la serbarea din parc. În salonaș se aflau vreo șase persoane, iar una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
sau poate că era doar decan - cerceta o ediție completă a romanelor din ciclul Waverley, În vreme ce o imensă barbă albă mătura pozele licențioase ale unei ediții ilustrate a operei lui Brantôme. Era o adunătură de oameni foarte pestriță, pentru că, spre deosebire de cafenele și de teatre care atrag o clientelă croită pe măsura mediului respectiv, această sală de licitații oferea lucruri prea variate pentru a putea apela la o singură categorie de mușterii. Cărți pornografice franțuzești din secolul al XVIII-lea, cu mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
priveliști Își reluaseră pe nesimțite locul În conștiința lui. Alte amintiri, Însă, dăduseră o luptă grea pentru a-și croi drum: aveau, pesemne, un dușman care nu voia să le lase să intre și izbutea adesea să le Îndepărteze. Cutare cafenea, magazin sau colț de stradă Îi dezvăluia, pe neașteptate, o față cunoscută, de care el se depărta repede, ca de locul unui accident de circulație. Omul care-i vorbise făcea parte din lumea acestor locuri, numai că de un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mi amintesc fotografiile acestor femei surprinse în pozițiile unor acte sexuale incomode. Fețele lor crispate și coapsele încordate erau luminate de blițul polaroidului, ca niște supraviețuitori speriați ai unui dezastru submarin. Acele târfe aspirante, pe care Vaughan le întâlnea în cafenelele deschise toată noaptea și în supermagazinele de la aeroportul Londra, erau rudele primare ale pacienților care apăreau în manualele lui de chirurgie. În cursul curtării studiate a femeilor rănite, Vaughan era obsedat de beșicile provocate de infecțiile anaerobe și de rănile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
lângă ea, băgă o casetă cu Jefferson Airplane în casetofon și călcă acceleratorul. Locuia în Giurgiu, deci o luă înspre Ruse. Ajunsă acolo se chiorî o vreme peste Dunăre, dar cum nu era mare lucru de văzut, intră într-o cafenea și comandă o cafea și ziarul Washington Post. În care la pagina 28 chiar era un articol despre incendiu, care suna cam așa: Cu câteva minute înainte de închiderea ediției ne-a parvenit următoarea veste: arde România! Incendiul a fost constatat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
cameră întunecată, dintr-un oraș îndepărtat. Pun aparatul în furcă, aștept să aud zgomotul monedei, în jos, prin tubul metalic, împing ușa de sticlă, mă îndrept iarăși spre ceștile îngrămădite, lăsate la uscat într-un nor de abur. Mașinile în cafenelele gărilor pretind să se înrudească cu locomotivele, mașinile expres de ieri și de azi cu locomotivele și trenurile cu aburi de ieri și de azi. Degeaba mă învârt de colo-colo, mă sucesc și mă răsucesc: sunt prins în capcană, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de exemplu eu trebuia să-i încredințez celuilalt valiza asta pe rotile, care, în schimb, mi-a rămas mie, și-mi arde mâinile, atunci singurul lucru ce-mi rămâne de făcut e să încerc să restabilesc contactul pierdut. Am traversat cafeneaua deja de câteva ori și m-am dus la ușa ce dă în piața invizibilă; de fiecare dată, zidul de întuneric m-a alungat înapoi, în zona luminată, suspendată între cele două întunecimi, a mănunchiului de peroane și a orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
care se referă la obiectul geloziei și al durerii. Sunt suficienți acești ochi puțin greoi și apoși să mă facă să-nțeleg că drama dintre ei nu s-a încheiat încă: el continuă să vină în fiecare seară în această cafenea ca s-o vadă, ca să-și redeschidă vechea rană, poate pentru a afla cine o însoțește acasă în seara asta; iar ea vine în fiece seară în această cafenea tocmai pentru a-l face să sufere, sau poate sperând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
încheiat încă: el continuă să vină în fiecare seară în această cafenea ca s-o vadă, ca să-și redeschidă vechea rană, poate pentru a afla cine o însoțește acasă în seara asta; iar ea vine în fiece seară în această cafenea tocmai pentru a-l face să sufere, sau poate sperând că obiceiul de a suferi va deveni pentru el un obicei ca toate celelalte, dobândind gustul vidului care-i umple gura și viața de ani de zile. Ce-mi doresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
avea să fie deja în acea parte a orașului cu alte treburi. Ai insistat, spunând că nu ai simț practic, că te temi să nu te pierzi în labirinturile Universității; nu ar fi mai bine să vă-ntâlniți la o cafenea, cu un sfert de oră mai devreme? Nici asta nu i-a convenit: aveați să vă vedeți direct acolo, la „Limbile botno-ugrice“, toți știu unde e, e suficient să întrebi pe cineva. Ai înțeles, în fine, că Ludmilei, cu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
studiu; biblioteca Institutului erulo-altaic avea doar un singur exemplar; atunci l-am împărțit, a fost o împărțire cam disputată, cartea a fost ruptă în bucăți, dar cred că m-am ales cu partea cea mai bună. Așezați la măsuța unei cafenele, tu și Ludmila faceți bilanțul situației. Rezumând: Fără a se teme de vânt și amețeală nu este Ițindu-se de pe coasta abruptă, care, la rândul său, nu este În afara localității Malbork, care e cu totul altceva decât Dacă într-o noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Tu, nu știu. Treaba ta. Fiecare din noi are un mod diferit de a reacționa. Nu-i chip s-o faci pe femeia asta să-și schimbe părerea. Vei duce singur expediția la capăt și vă veți reîntâlni aici, în cafeneaua asta, la șase. — Ați venit pentru manuscris? E la lectură, nu, greșesc, a fost citit cu interes, sigur că-mi amintesc! Remarcabilă confuzie lingvistică, denunț frământat, n-ați primit scrisoarea? Ne pare rău, însă, că trebuie să vă anunțăm, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
citești imediat Într-o rețea de linii ce se leagă de pseudo(sau autenticul?) Flannery, care ar putea fi chiar același lucru cu Privește în jos unde umbrele se îndesesc al autenticului (sau pseudo?) Vandervelde. Abia aștepți să alergi la cafenea, unde ai întâlnire cu Ludmila, ca să-i povestești rezultatele confuze ale anchetei tale și ca să te convingi, văzând-o, că nu poate avea nimic în comun cu cititoarele întâlnite în lumea traducătorului mitoman. Ultimele două dorințe sunt ușor de realizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
rezultatele confuze ale anchetei tale și ca să te convingi, văzând-o, că nu poate avea nimic în comun cu cititoarele întâlnite în lumea traducătorului mitoman. Ultimele două dorințe sunt ușor de realizat și nu se exclud una pe alta. La cafenea, așteptând-o pe Ludmila, începi să citești cartea trimisă de Marana. Într-o rețea de linii ce se leagă Prima senzație pe care ar trebui s-o transmită această carte e ceea ce simt eu când aud telefonul sunând; spun ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]