8,208 matches
-
un an și jumătate. Crescută în șatră, deprinde obiceiurile țigănești inclusiv pe acela de a da în cărți, inclusiv descântecul atunci când le amestecă. Trecând printr-un sat și fiind foarte cald afară, poposește la o casă de români pentru o cană cu apă. Îi propune femeii, pentru un bănuț, să îi dea în cărți. Așa află că este fata celei căreia i-a dat în cărți, după semnul pe care îl avea pe umăr, un trandafir pe care îl furase femeia
CRISTINA CREŢU ŞI FARMECUL POVESTIRILOR SALE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366188_a_367517]
-
moarte când ploaia la streșini ascult poetul vorbește mai mult și floarea-i strânge-n petale lacrimi căzute pe dale o carte în mână de-o țin genunchii mă iartă de-nclin căci ție poete mă-nchin ești pâinea și cana cu vin Referință Bibliografică: poetul nu tace nicicând / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 366, Anul II, 01 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
POETUL NU TACE NICICÂND de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361649_a_362978]
-
2012 Toate Articolele Autorului Poezie de Al.Florin ȚENE Tristețea de după ... S-a rostogolit globul de lumină mai departe, Ne-am fericit de minuni, iubire și icoană, Frumoasă a fost povestea dintr-o carte Sorbită pe-ndelete ca vinul dintr-o cană. A trecut sărbătoarea ca o clipă mult dorită, A rămas golul după ce circul pleacă, O tristețe amară dintr-o zi însorită Din fundul fântânii părăsită și seacă. Așteptarea își găsește izvorul în noi, Aduceri aminte de iubiri trecătoare, Speranța-sămânță rodind
TRISTEŢEA DE DUPĂ... de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361668_a_362997]
-
începe să-mi scadă, La bancă mai am datorii Și bate un crivăț prin țară. Domnul nu vrea să mă vadă, Vor numai ei, doctorii! De-aceea îmi vine să strig: Iubito, fără tine mi-e frig! Îmi torn o cană cu vin; Îl simt curgând prin artere. Mă ia căldura și-mi vine să strig: Ce dacă ninge, ce dacă e frig? Ia, acolo, niște fulgișori de omăt! Uite, ce frumos ninge! Ca-ntr-o poveste... Gata, nu mai beau
E IARNĂ, IUBITO! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361754_a_363083]
-
a trezit tata care mă invita la masă. În afara pâinii și a bucății de brânză de oaie din traistă, s-a dus și a cumpărat și zece mici de la un grătar, plus o halbă cu bere pentru el și o cană cu bragă pentru mine. Gândeam eu că dacă tata face o asemenea risipă, înseamnă că a vândut ceva din cereale. Când m-am uitat în căruță erau mai mult de jumătate dintre saci vânduți. Cum am fost martor la discuția
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351840_a_353169]
-
l-a pus pe masă. A mai adus și niște pahare mari, ar fi putut îmbăta un armăsar cu ele, dar în nici un caz un potcovar! Au mâncat oamenii gospodărește. Usturoiul îi ardea pe limbă așa că au mai băut o cană de vin. După o întreagă zi de umblătură, oboseala și-a spus cuvântul, vinul a mai contribuit și el în mare măsură, așa că erau gata de a adormi la masă. Căscau și așteptau să le facă patul. Dar gazda nu
SĂ TRĂIEŞTI, DOMN DOCTOR! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 778 din 16 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351910_a_353239]
-
pe la vecini, pe unde crezi matale, lapte de capră... - Avem noi capre, sunt la stână, sări ca arsă femeia, ca și cum asta era salvarea bărbatului. - Foarte bine! Dimineața, în fiecare dimineață și seara, înțelegi? Și seara! să-i dai câte o cană de lapte de capră nefiert. Numai să fie strecurat bine! - Am înțeles domn doctor! - Așa, până aici e bine... La prânz să-i faci câte o friptură de pasăre, de găină, că ai găini mai multe, după cum ai spus, dar
SĂ TRĂIEŞTI, DOMN DOCTOR! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 778 din 16 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351910_a_353239]
-
doua vizionare, gândi Diana, la sfârșitul piesei, așteptând, ca de obicei că sala să se golească. Era ca un tabiet al ei, să iasă ultima, să nu se înghesuie la garderobă și să savureze liniștea de la sfârșit, ca pe o cană de cafea de calitate, fierbinte și parfumata. Actorul, obiectul analizei sale din această seară, apăru la un moment dat de dupa cortina, ca pentru a arunca o ultimă privirea asupra scenei. O zări, se înclină și o salută galant. Diana aplecă
(I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352228_a_353557]
-
vindecă de mine, toamnă, că și de mine m-am scârbit; mă uit cruciș la damigeană, că de băut,... m-am pocăit. mă vindecă de toate, toamnă, dă-mi să beau doar câte-o gură și, când e sărbătoare,-o cană, să-mi fie leac de umflătură. dacă se-ntâmplă vreo pomană, la nu știu care mănăstire, m-oi dezbrăca de tine, toamnă, și o să-mi ies, atunci, din fire; m-oi logodi, pe veci, c-o ană, pe scoarța unui vechi arțar
MĂ VINDECĂ DE MINE, TOAMNĂ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352370_a_353699]
-
la pace cu scorpia, deoarece, fără ea nu-și putea duce la bun sfârșit planul... Așa că, trecu în registrul blând și plin de irezistibil farmec masculin: - Făi, fimeii, lasă-mă-n plata domnului, sau adă-mi ceva dă băut, o cană dă borș, sau una dă moare dă varză, că te omor înainte de a-ți spune ce am dă gând să fac și mai tacă-ți fleanca aia că mă bagi în păcate! Simțind că i se ascunsese un mare secret
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
de visuri romantice, chitiți să salveze caracatița șchioapă, o specie a cărei dispariție, prognozată deja, punea problema unui cataclism cosmic. Pe linie de consecință, stabilind și un record de viteză domestică (imposibil de omologat însă), doamna se întoarse cu o cană, apoi se așeză pe un scaun privindu-l hipnotic pe Aristide care, ca un nesimțit ce era, gemea de plăcere legumind borșul de putină printre dinți. Armistițiul dură cam un minut după care, doamna, luată de un val de căldură
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
se așeză pe un scaun privindu-l hipnotic pe Aristide care, ca un nesimțit ce era, gemea de plăcere legumind borșul de putină printre dinți. Armistițiul dură cam un minut după care, doamna, luată de un val de căldură, smulse cana din mâna netrebnicului și rosti hotărât: - Dacă nu spui acum, tot ce trebuie, mă duc la nenorocitu’ ăla dă Lae, îl dau cu capu’ de toți pereții și ți-ai găsit nașu’ cu mine, că ăla spune tot, că nu
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
ce surpriză ar fi mai frumoasă pentru tine decât o fântână, în curte, cu numele tău pe ea, să rămână de amintire celor ce vin despre frumusețea și hărnicia ta, să te pomenească toată lumea, în veci, când or gusta o cană de apă rece și limpede și poate, peste o vreme, plecând de la asta, satul nostru o să poarte numele tău, că... Răstoaca... ce Dumnezeu... parcă-i... preaaaa... așa fără nici un haz... Aici, deși Aristică își cam pierdu firul, observă, cu acea finețe
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
preaaaa... așa fără nici un haz... Aici, deși Aristică își cam pierdu firul, observă, cu acea finețe și acuitate psihologică pe care ți-o dă profesia pe parcursul unei vieți, că nevastă-sa luase de bune balivernele lui și mai ceru o cană de borș. Spre marea sa surprindere, Veruca dispăru fără să spună nimic, apoi reveni cu altă cană de borș. Minune!? Da, minune, dar să nu uităm că ne aflăm exact în locul unde ele sunt ceva obișnuit, așa că nu mai miră
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
acuitate psihologică pe care ți-o dă profesia pe parcursul unei vieți, că nevastă-sa luase de bune balivernele lui și mai ceru o cană de borș. Spre marea sa surprindere, Veruca dispăru fără să spună nimic, apoi reveni cu altă cană de borș. Minune!? Da, minune, dar să nu uităm că ne aflăm exact în locul unde ele sunt ceva obișnuit, așa că nu mai miră pe nimeni! Ba, mai mult, buna femeie ascultă cu răbdare continuarea poveștii și plecă sprintenă să gătească
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
de tocana de legume cu bucăți din jertfă, ce mergea de minune cu mămăliga aurie și murăturile cele zemoase, apariția coferului cu vin rece și sfârâitor, marșul triumfător al copanelor rumenite în untură, care zdrobea în înaintarea sa de neoprit, cană după cană, din vinul cel de culoarea mierii, totul cu voie bună, însoțite fiind de binecuvântările doamnei, rumenă în obraji ca un măr ionatan, deoarece, normaal, la bucătărie mai trăgea și ea câte-o dușcă, așa ca omul prins de
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
de legume cu bucăți din jertfă, ce mergea de minune cu mămăliga aurie și murăturile cele zemoase, apariția coferului cu vin rece și sfârâitor, marșul triumfător al copanelor rumenite în untură, care zdrobea în înaintarea sa de neoprit, cană după cană, din vinul cel de culoarea mierii, totul cu voie bună, însoțite fiind de binecuvântările doamnei, rumenă în obraji ca un măr ionatan, deoarece, normaal, la bucătărie mai trăgea și ea câte-o dușcă, așa ca omul prins de fericirea muncii
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
bună, da’ nu țâne ăiii, cî nu făcutîîî di om cu har, cîîî fântânaru-i, fântânar, ăiii, adicî numa’ șî numa’ ielll.... De la un capăt al mesei, un bătrân care mânca o coajă de pâine și sorbea cu evlavie, dintr-o cană de lut, apa cea bună a fântânii, îl urmărea atent și parcă tare mâhnit, cu privirea. La un moment dat spuse, așaaa, parcă mai mult pentru el: - Iartă-mă Doamne, și-l privi pe bezmetic într-un anume fel... Lică
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
pe altul!” Duminica din versul meu vă cheamă Iubiți-vă curat și fără teamă, ” Supuneți-vă unul altuia” mereu, Fără supunere nu-i Dumnezeu! Minunii Tale, Doamne, mă închin Când ai făcut din apa sfântă vin La nunta cea din Cana Galileii- Slăvit să fie numele Femeii! Nimic nu-i fără ea, nici fără el, Un singur trup legat printr-un inel, Între voi de-a pururi să rodească Sămânța vieții, cea dumnezeiască! Referință Bibliografică: Iubiți-vă... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe
IUBIŢI-VĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350562_a_351891]
-
bineînțeles. Însă, totuși, niciodată n-o să trăim acele momente de intimitate cu Dumnezeu pe care le-am trăit atunci, în închisoare. Când vroiau să ne spurce în Vinerea Mare, asta era o regulă generală a pușcăriilor românești, ne dădeau să mâncăm cane iar noi refuzam, le dădeam gamelele înapoi, neatinse, pline. Ei, acesta era un moment foarte frumos pentru noi. În noaptea Paștelui și în ziua de Sfintele Paști, ne dădeau varză acră cu apă, că așa erau foarte cinici, doreau să
DESPRE ADEVARATA RUGACIUNE, CARE NU TREBUIE SA SE SFARSEASCA NICIODATA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350477_a_351806]
-
a trezit tata care mă invita la masă. În afara pâinii și a bucății de brânză de oaie din traistă, s-a dus și a cumpărat și zece mici de la un grătar, plus o halbă cu bere pentru el și o cană cu bragă pentru mine. Gândeam eu că dacă tata face o asemenea risipă, înseamnă că a vândut ceva din cereale. Când m-am uitat în căruță erau mai mult de jumătate dintre saci vânduți. Cum am fost martor la discuția
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350607_a_351936]
-
vizitat Mânăstirea Steaua Mării (Stela Maris) care are altarul deasupra peșterii Sfântului Ilie Tesviteanul. Am admirat grădinile pe terase suspendate și Templul Cultului Baha'i aflat în patrimoniul Unesco. A urmat deplasarea noastră spre localitatea Tiberias. Am plecat apoi la Cana Galileii unde am intrat în biserica în care a avut loc prima minune săvârșită de Domnul nostru Iisus Hristos, transformarea apei în vin. Traseul a cuprins în continuare localitatea Nazaret unde am intrat în biserica catolică Buna Vestire, cea mai
PELERINI ROMÂNI PE PĂMÂNTUL FĂGĂDUINŢEI de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351346_a_352675]
-
și lăsați în voia Domnului, căci toți cei sănătosi erau în panica retragerii. Se făcuse a treia zi de când nu dădusem nimic în gură și pierdusem atâta sânge. Nu voiam să mor și m-am târât în sat cerșând o cană de lapte de la o rusoaică (reproduce în rusește propoziția, pe care n-a uitat-o). Am primit-o cu milă omenească, de la a doua gospodină, că primei rusoaice îi omorâse vaca un proiectil, nu se știe de-al cui. Vaca
EI AU SUPRAVIEŢUIT MĂCELULUI DE LA COTUL DONULUI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351342_a_352671]
-
au curtezani; doar oamenii virtuoși au prieteni.” (Voltaire) „Când nu mai am putere, închid ochii și realizez că prietenii mei îmi sunt energia mea.” (Necunoscut) „Prietenia este egalitate armonioasă” spunea matematicianul Pitagora. Probabil, pentru că, „Ultimii arheologi au mai găsit/ două căni de lut, prinse toartă în toartă/ - erau înclinate față-n față,/ ca și cum una pe alta/ se iartă.// Gurile lor erau arse/ de buzele ce le-au atins./ Din ele au curs/ lapte și miere,/ din ele cândva a nins/ cu
VISURI CU ZĂPEZI ŞI FLUTURI- CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351382_a_352711]
-
toartă în toartă/ - erau înclinate față-n față,/ ca și cum una pe alta/ se iartă.// Gurile lor erau arse/ de buzele ce le-au atins./ Din ele au curs/ lapte și miere,/ din ele cândva a nins/ cu șoapte.// Cele două căni/ au fost îngropate de vii -/ mai au și acum răni/ și cioburi lângă ele,/ ca niște copii.// Ultimii arheologi continuă să sape -/ dar cănile din nou vor să le-ngroape/ pân' la sfârșitul lumii,/ aproape - departe. („Arheologie”) Sau pentru că „Prietenia
VISURI CU ZĂPEZI ŞI FLUTURI- CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351382_a_352711]