2,383 matches
-
A ÎNVIAT! La miezul nopții de sâmbătă spre duminică aveam și eu (în România) în mâini, Sfântă lumină din Lumina cristica, dinspre cer, care a luminat triumfătoare și masa înconjurată de rude și prieteni în ziua de Paști. Dintr-o candela pentru birou cumpărată la Mănăstirea Meteora din Grecia, după câteva zile de purtare de grija să o mențin aprinsă, îmi străjuie și azi masă de lucru. Lumea se află într-o condamnabila și gravă letargie. Oamenii nu-și mai doresc
SFÂNTA LUMINĂ CRISTICĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378398_a_379727]
-
timpul căutării într-o cheie păianjenul demult s-a dus și țese alte pânze sau parcă-l văd țesând acolo-n prag de vremi privesc un cod deschid în mine altul vecini de gând adună chei în lotus apoi o candelă se-aprinde-n ochii orbi mai știe cineva din câte fire păianjenul țesut-a-n capul cheii cuib și colb de ce s-a adunat în crăpătura din poarta-nchisă sau deschisă între lumi pe cine-așteaptă sfoara să o schimbe sau să o
PRIVESC UN COD de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378450_a_379779]
-
somn Răvășite gânduri nu mă lasă să dorm, Ning amintiri în păr cu flori de tei Cu tine plânge iarna în mine și-n ochii mei. Ascult sinfonia sentimentelor fără cuvinte Un înger vine-n tăcere să mă alinte Aprind candele de iubire cu sufletul meu În rugăciune cu tine și Bunul Dumnezeu. Aripi de vânt răvășesc al meu gând Vise râd, plâng pe ochi de pământ Cu tine aprind lumină din oglinzi de stele Și cu căldura din raza inimii
MAICĂ SFÂNTĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378594_a_379923]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > RENAȘTEREA Autor: Virginia Vini Popescu Publicat în: Ediția nr. 1763 din 29 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Renașterea Ard ore-n candela uitării Și se prefac în scrum de zile. Fumul discret, în largul zării, Transformă viața-n amintire! Picturi, pe frunza înserării, Se șterg cu lipsa de-mplinire. Se trece-n contul renunțării Ultima filă de iubire... Dar, firul ierbii bate
RENAŞTEREA de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1763 din 29 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378660_a_379989]
-
o slujbă specială pentru ctitorii și binefăcătorii lăcașului și, respectiv, unde se păstrează veșmintele liturgice (La această biserică există spații amenajate special pentru veșminte liturgice, în spatele pangarului - încăperea, masa sau locul în care se găsesc lumânări la vânzare, dar și candele, iconițe, cărți religioase etc. - construit imediat la intrarea din pridvor în pronaos, sub biblioteca de la etaj, adică de la nivelul cafasului - balconul pronaosului, pe toată lățimea sa, destinat corului bisericesc). Firesc, toate etapele și momentele unei sfințiri de biserică sunt importante
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ (SFINŢIREA BISERICII) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378577_a_379906]
-
specifice ritualului bisericesc, unele dintre ele executându se în preziua sfințirii. Pronaosul și naosul sunt spațiile în care stau credincioșii. În Sfântul Altar stau numai clericii și paracliserul, adică acea persoană care l ajută pe preot în desfășurarea slujbelor: aprinde candela, pregătește cădelnița, taie anafora etc. Până în secolul al XII lea, în altar aveau voie să intre numai membrii ierarhiei bisericești. De aici și până în prezent s a permis și intrarea mirenilor, dar numai cu aprobarea preotului. Să nu uităm că
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ (SFINŢIREA BISERICII) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378577_a_379906]
-
drept statornicit, ci doar ca o excepție de la regulă și cu binecuvântarea stareței. Este vorba despre excepția prevăzută explicit în canonul 15 al Sfântului Nichifor Mărturisitorul, patriarhul Constantinopolului: „Se cuvine călugărițelor a intra în Sfântul Altar să aprindă lumânări și candele, să îl curețe și să l măture”. Acest canon este și al Sfântului Nicolae, patriarhul Constantinopolului, din secolul al XII lea: „Nu trebuie să se oprească monahul care nu s a făcut vinovat de nicio infracțiune de a intra în
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ (SFINŢIREA BISERICII) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378577_a_379906]
-
măture”. Acest canon este și al Sfântului Nicolae, patriarhul Constantinopolului, din secolul al XII lea: „Nu trebuie să se oprească monahul care nu s a făcut vinovat de nicio infracțiune de a intra în altar, pentru a aprinde lumânări și candele”. De aici se înțelege cât se poate de clar că maicile pot intra în Sfântul Altar al mănăstirii în care sunt prezente. Cred că este foarte important să reținem un minim de reguli cu privire la intrarea în Sfântul Altar a bărbaților
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ (SFINŢIREA BISERICII) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378577_a_379906]
-
și se închină pe la icoane, la Maica Domnului, la Mântuitorul Iisus Hristos, întră în sfântul altar, face trei metanii la intrare, trei metanii la proscomidie și cu frică de Dumnezeu începe să aprindă lumânările, cele două lumânări de pe sfânta masă, candelele. Era o scară cu trei trepte. Se urca părintele de canon săracul, sufla din greu, dar el voia să aprindă candelele în fiecare miez de noapte, să fie primul acolo când venea preotul slujitor. După aceea venea la stareț, lua
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A TREI ANI DE CÂND PĂRINTELE ARHIM. IUSTIN PÂRVU S-A NĂSCUT ÎN VIAŢA CEA VEŞNICĂ, MUTÂNDU-SE LA CEREŞTILE LĂCAŞURI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378793_a_380122]
-
trei metanii la proscomidie și cu frică de Dumnezeu începe să aprindă lumânările, cele două lumânări de pe sfânta masă, candelele. Era o scară cu trei trepte. Se urca părintele de canon săracul, sufla din greu, dar el voia să aprindă candelele în fiecare miez de noapte, să fie primul acolo când venea preotul slujitor. După aceea venea la stareț, lua blagoslovenie de toacă și de clopot și Părintele stareț de atunci nu dormea, era treaz, la apel, era în pravilă. Acuma
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A TREI ANI DE CÂND PĂRINTELE ARHIM. IUSTIN PÂRVU S-A NĂSCUT ÎN VIAŢA CEA VEŞNICĂ, MUTÂNDU-SE LA CEREŞTILE LĂCAŞURI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378793_a_380122]
-
maica Teodora, într-un bordei îngropat, mic, abia am încăput trei persoane, se ostenea un tanar pustnic, până în 30 de ani, pe numele de călugărie, Teodosie, îmbrăcat cu o pelerina de culoare albastră. În bordei se găseau lumânări, tămâie, smirna, candela, cateva icoane, cateva cărți religioase, 2-3 haine. Un tanar mic de statura, blond, slab, cu o privire de vultur, un zâmbet de înger și o minte ascuțită. Vorbele sale erau dulci precum mierea de albine. Un om pâinea lui Dumnezeu
NOI SUNTEM NEBUNI PENTRU HRISTOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378860_a_380189]
-
simțind-o cu răsuflarea rară, Înfășurată-n doruri și-ntunecate straie. De-un timp se-mpuținează cu fiecare clipă Și tot se uită-n sus la Bunul Dumnezeu, Își socotește pașii, căci vremea asta țipă De-aceea ține aprinsă o candelă mereu. O văd lângă icoană îngenunchind smerită, Cu fruntea la pământ în semn de plecăciune, Căci Domnul Sfânt i-a dat, încă o zi-nsorită Pictată în albastru și-n verdele minune. Apoi aud cum plânge, nu știe c-am
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
Dar mă opresc, simțind-o cu răsuflarea rară,Înfășurată-n doruri și-ntunecate straie.De-un timp se-mpuținează cu fiecare clipăși tot se uită-n sus la Bunul Dumnezeu,Își socotește pașii, căci vremea asta țipăDe-aceea ține aprinsă o candelă mereu.O văd lângă icoană îngenunchind smerită,Cu fruntea la pământ în semn de plecăciune,Căci Domnul Sfânt i-a dat, încă o zi-nsorităPictată în albastru și-n verdele minune. Apoi aud cum plânge, nu știe c-am venitși lacrimile
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
publicat în Ediția nr. 2147 din 16 noiembrie 2016. Se-aud în zare, pașii de furtună Și frunzele se pierd în depărtări, Haotici nori pe boltă se adună Formând o turmă gri de arătări. Și pâcla deasă acoperă pământul, Doar candela, lumină răspândește, Îngenuncheată, îmi trimit cuvântul Spre Cel fără sfârșit ce mă iubește. Încerc să scap de-nșelătoare gânduri Și mintea să o stăpânesc o clipă, Numai așa, voi fi în zbor spre ceruri Când albă îmi va fi a
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
-mi fac, Să pun un ham pe răzvrătita ... Citește mai mult Se-aud în zare, pașii de furtunăși frunzele se pierd în depărtări,Haotici nori pe boltă se adunăFormând o turmă gri de arătări. Și pâcla deasă acoperă pământul,Doar candela, lumină răspândește,Îngenuncheată, îmi trimit cuvântulSpre Cel fără sfârșit ce mă iubește.Încerc să scap de-nșelătoare gânduriși mintea să o stăpânesc o clipă,Numai așa, voi fi în zbor spre ceruriCând albă îmi va fi a mea aripă.Atunci
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
de conturi separate...Au urmat ani grei de procese. Apoi mi-a luat toate lucrurile din casă și m-am ales, ca să-l pot despăgubi, cu rate la bancă...pe 25 de ani! Și, totuși, iată-mă, cu flori și candelă în poșetă, în cimitirul dintr-un sat în care nimeni nu-l cunoaște, nimeni nu-l plânge, pe omul care, o vreme, a fost rațiunea mea de a exista. De ce iubim oameni care nu ne prețuiesc? Care ne pot înlocui
VIEŢI RISIPITE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379881_a_381210]
-
4 de când s-au terminat procesele. Între noi s-a interpus o lume, de a cărei existență habar n-aveam. Fac un locșor, lângă cruce, și așez trandafirașii. I-am udat din belșug aseară, ca să țină măcar o vreme. Aprind candela. O pun în fața crucii, ca să nu incendieze cumva coroanele uscate. Și aud, în minte, mașina de pompieri...văd titluri pe banda știrilor: “Fostă soție, satanistă, a incendiat coroanele...” Poate chiar le-aș fi dat foc, de nu mi-ar fi
VIEŢI RISIPITE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379881_a_381210]
-
de înălțare, ca și la Nichita Stănescu, iubirea fiind ”leoaică tânără, amenințătoare și fascinantă” , ea, iubirea devenind uneori de neatins la Eminescu, exprimând-o ca pe o dorință sacră: ”Tu trebuie să te cuprinzi/ de-acel farmec sfânt/ și noaptea candelă s-aprinzi/ Iubirii pe pământ (Pe lângă plopii fără soț). Și în poemele sale Dan Tipuriță are uneori tresăriri sacre: „...logosul îmi stă tăciune ascuns în focul sacru/ doar câteodată țâșnește în flacără albastră (”bradul de crăciun”, p. 111). Căutând, ca
ELISABETA IOSIF COROLELE IUBIRII CRONICĂ LA VOLUMUL ”A.D.N.-UL FERICIRII” DE DAN TIPURIȚĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380026_a_381355]
-
departe. „Cetatea nu are nevoie de soare, nici de luna, ca să o lumineze, căci slavă lui Dumnezeu a luminat-o și făclia ei este Mielul." (Apoc. 21,23) Lumânările ne reprezintă inima noastră de „fecioara înțeleaptă" care au ieșit cu candela aprinsă intru întâmpinarea Mirelui. Lumânarea e sceptrul nostru împărătesc, sceptru dătător de lumină și prin care ne identificăm că „fii ai Luminii". Făclia e făcută din ceară culeasa de albine din cele mai curate flori, iar făclia de Paste și
HRISTOS A INVIAT DIN MORTI! de MIRON IOAN în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380049_a_381378]
-
durată, veșnice! Pe cât de veșnic este însuși neamul nostru. Mi-a lovit ființa dispariția lumească a cântăreței Lucreția Ciobanu, dar văpaia dragostei mele pentru ea este nestinsă și va lumina neîncetat interiorul meu sufletesc. Aici, Lucreția Ciobanu este icoană și candelă nestinsă, și asemenea este, sunt sigură de aceasta, pentru toți românii care-și înțeleg idealul și își resorb viața sufletescă din rădăcini!” 30 septembrie 2015! Capăt omenesc de cărare prin lumea frământată în valurile vieții, pentru „crăiasa munților”! Rămân munții
LUCREŢIA CIOBANU MÂNGÂIEREA CÂNTECULUI, SUS, PE FRUNŢILE MUNŢILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381838_a_383167]
-
eliberată de efemer dacă se împletește cu lumina Liturghiei și se lucrează euharistic”. Creștinii noștri ortodocși au viețuit astfel de-a lungul secolelor, cu fața spre Dumnezeu care își descoperă Slava în chip nevăzut, dar și văzut, în icoane: ”Icoana, candela au împodobit întotdeauna spațiul rugăciunii personale din fiecare casă, iar participarea la Sfânta Liturghie a fost asociată unui adevărat pelerinaj în straie de sărbătoare, unui urcuș spiritual către miezul sărbătorii care se împlinește în casa Domnului Iisus Hristos”. Religiozitatea lor
STELIAN GOMBOŞ, SFÂNTA EUHARISTIE – TAINA NEMURIRII. ROLUL EI ÎN CREȘTEREA DUHOVNICEASCĂ A CREDINCIOȘILOR, EDITURA “MITROPOLIA OLTENIEI”, CRAIOVA, 2014, 422 PAGINI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 172 [Corola-blog/BlogPost/381870_a_383199]
-
să fie împodobite cu icoane vii. Aceste icoane vii i-au mărturisit autorului, încă din fragedă pruncie, cât de bun este Dumnezeu și cât de duclce este suferința pentru Hristos. Prin scrierea sa, Părintele Dr. Ionel Popescu aprinde câte o candela în fața fiecărei icoane vii pe care a zugrăvit-o cu multă evlavie și respect, lăsând astfel spre cinstire și celor de azi și celor de mâine această catapeteasmă de icoane ortodoxă românești” (pp. 5 - 6). Altfel spus, cartea Părintelui Dr.
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PREOT IONEL POPESCU, ICOANE VII ALE SPIRITUALITĂŢII ROMÂNEŞTI, EDITURA “PARTOŞ”, TIMIŞOARA, 2015, 200 OAGINI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2 [Corola-blog/BlogPost/381883_a_383212]
-
într-un mesaj: "Îmi place să cred că îngerul meu păzitor este Singurătatea mea, cu care viața m-a însoțit de cum am aflat că dragostea-i un vulcan care erupe când nu ești atent și-ai vrea să fie precum candela în care uleiul este iubirea." Ai reușit vreodată să transformi vulcanul în candelă, să-i dirijezi înălțarea, extinderea, până în cel mai mic por al ființei tale? Întreb, iar răspunsul îl resimt în fiecare ungher al inimii. Suprafața oricărei măști se
FRAGMENT DIN ”CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE JOCURI NEJUCATE” de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381951_a_383280]
-
mea, cu care viața m-a însoțit de cum am aflat că dragostea-i un vulcan care erupe când nu ești atent și-ai vrea să fie precum candela în care uleiul este iubirea." Ai reușit vreodată să transformi vulcanul în candelă, să-i dirijezi înălțarea, extinderea, până în cel mai mic por al ființei tale? Întreb, iar răspunsul îl resimt în fiecare ungher al inimii. Suprafața oricărei măști se fisurează. Erupe iar și iar vulcanul. Ațipesc răstignită între vârful jetului de lavă
FRAGMENT DIN ”CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE JOCURI NEJUCATE” de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381951_a_383280]
-
-i dirijezi înălțarea, extinderea, până în cel mai mic por al ființei tale? Întreb, iar răspunsul îl resimt în fiecare ungher al inimii. Suprafața oricărei măști se fisurează. Erupe iar și iar vulcanul. Ațipesc răstignită între vârful jetului de lavă și candela cuminte în care uleiul este tot mai clar. Se bate tactul cu degetele înghețate de atâtea limite. Aseară am răbufnit în scris, apoi am râs de mine privind oglinda. Femeia din mine strălucea, cealaltă râdea cu lacrimi de toate câte
FRAGMENT DIN ”CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE JOCURI NEJUCATE” de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381951_a_383280]