1,205 matches
-
îmi contempli gândurile, Te-ai gândit vreodată cum e să mori fiindcă știi în felul ăsta că și o parte din Dumnezeu moare cu tine? Nu pot îngădui să mai fiu iscoada ta. Nu pot îngădui să mă mai folosești cape o păpușă. Mi-e frică. Dar nu că am să mor. În momentul în care voi fi murit mă voi trezi într-o altă ființă, sub un alt soare, subiect al unei alte glume la fel de sinistre. Johansson deschise larg mâinile
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
investiții ca o caracteristică generală. Principalii indicatori cu caracter general sunt: 1. Capacitatea obiectivului de investiții care în cazul obiectivelor productive coincide cu capacitatea de producție, iar în cazul celor neproductive este reliefată prin elemente specifice de folosire a acestora. Capa¬citatea productivă exprimă maximul capacității de producție, care poate fi obținută într-o anumită perioadă de timp în condiții normale de funcționare, cu un anumit regim de utilizare a factorilor de producție și anumite condiții de organizare a producției și
REGIMUL JURIDIC AL INVESTIȚIILOR STRĂINE by VASILE DUMBRAVĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/91680_a_92855]
-
cu o cruce inițial malteză, apoi latină, obținută prin lungirea liniei verticale, probabil ca semn distinctiv față de alte confrerii, dar și semn apotropaic și de biruință și apărare, de la Constantin cel Mare încoace). Veșmântul oficial al membrilor ordinului era o capă neagră purtată pe fond roșu, simbolizând, poate, chinurile Mântuitorului sau lupta dintre pasiuni și virtuți. în multe mitologii, dragonul este un simbol proteic legat de luptă și schimbare. „Mahâbhârata”, de exemplu, transpune mitul unui sfârșit de lume, urmat de o
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
prea cred, am dat-o și eu așa la plesneală, recunoaște Părințelul. — Lasă-mă să-ți spun măcar care e filozofia aici, zice Roja, ridicînd din nou tonul ca să acopere gălăgia. Cască bine ochii, el e toreadorul, în timp ce ea este capa. De aici pleacă totul. O ține mereu aproape de inima lui, nu-i dă drumul nici în ruptul capului. Rivalii roiesc cu duiumul în jurul său, dar el doar le arată atît cît să le facă poftă, să-i momească, după care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mișcările alea ferme pe vîrfuri și călcîie, zvîcnirile șoldurilor și ale umerilor? Alea sînt banderilele, încearcă să-l lămurească. — Așa o fi, spune Părințelul cu jumătate de gură, fiind convins că nu înțelege nimic. — Roșie, acaparatoare, fină, ademenitoare, așa e capa care nu simbolizează altceva decît dragostea tumultuoasă, adaugă Roja. Cred că de-abia așteptați să săriți și dumneavoastră în ring, să vă faceți numărul, își dă Părințelul cu părerea, n-am dreptate? — Voi muriți de nerăbdare să mă vedeți la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
unul cu celălalt. Și totuși știa ceva despre Mark, ceva după care el bâjbâia. O vedea, îmbrăcată în pantaloni verzi de stambă și cămașă albă de bumbac, urcând o scară de lemn. Scara era sprijinită de o casă albă din Cape Cod, de lângă ocean. Întindea mâna spre streașină. Ce știa despre ea? Absolut nimic. Nimic în afară de ceea ce cortexul lui prefrontal aduna de te miri unde și din rămășițe de la hipocamp. O văzu în chip de fetiță cu văl negru care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
anul 2001 este membră a Uniunii Scriitorilor din România și este prezentată în Dicționarul General al Literaturii Române editat de Academia Română, vol.VI, 2007. În 1995 publică „Singurătatea lui Vlad Țepeș”, o frescă a evului mediu creștin românesc, roman de capă și spadă. (Ed. Didactică și Pedagogică, ed. a II-a, 2001). Proza scurtă publicată în reviste este adunată în”Coloana. Momente, schițe, mărturii” (Ed. Vremea, ed. a II-a, 2009). Ca și în romanul „Marea fugă” (Ed. Andromeda, 2006), proza
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
proletar"! Mai târziu, la facultatea de ziaristică, a-ntîlnit colegi din alte zone sociale și a învățat mult de la ei. Pe-atunci venea aproape zilnic acasă cu cărți, mai întîi dubioase, proletcultiste (dar ce știam eu de asta?), apoi polițiste, de capă și spadă, de călătorii, în fine cărți "bune", de literatură adevărată. Eu le citeam de-a valma, o carte despre Edison, alta despre cașaloți, "Contele de Monte-Cristo" și "Crimă și pedeapsă", poeme de Neruda și de Topîrceanu. în liceu începusem
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
până la performanța finală, când fiecare rând, în ciuda vizibilității lui de o nanosecundă, avea să mi se întipărească limpede, pentru totdeauna, în memorie. Am perseverat. Ferestruica îmi cădea acum parcă direct pe ceafă, îi simțeam tăișul rece la fiecare reluare da capo a exercițiilor de citit rapid. Rândurile textului erau acum fluide și evanescente ca fumul de țigară. Se răspândeau parcă în cameră, îmi intrau în ochi făcîndu-i să mă usture. Luase foc aparatul? Când îmi ridicam ochii, vedeam în negativ, pe
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
să-l convingă că EXISTĂ UN POST-MODERMSM ROMÎNESC, chiar protocron față de cel american! Misiunea mea pe lângă Raymond Federman a fost ceva mai dificilă, el fiind un sceptic de felul său, dar a cedat până la urmă după ce i-am povestit da capo al fine "Bibliografia generală" și după ce i-am împănat memoria cu nume rebarbative ca Mircea Ivănescu, Leonid Dimov, Radu Petrescu, Costache Olăreanu, M.H. Simionescu, Livius Ciocârlie, Vasile Andru și mai toți poeții și prozatorii optzeciști. La petrecerea de adio s-
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
preferații lui. Sunt oameni cuminți... Nu dau buzna peste tine și nici nu se ceartă între ei. Stau cuminți pe bănci, unii cer cu mâna întinsă alții nu cer, așteaptă. Ei sunt ”aproapele nostru”, pe care trebuie să-i iubim... ”cape noi înșine... ”. Așa scrie la Sf. Carte. Doua bătrânele primeau de la el zilnic, câte ceva... bani, pâine, plăcinte, fructe... Dar, preferata lui mai ales, era o bătrânică care stătea cuminte pe bancă, cu mâinile în poale, care nu cerea niciodată, și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
MADE IN CHINA, după o piesă de Rodrigo Garcia Regia: Ioana Păun (clasa prof. asoc. Cristian Hadji-Culea și conf. univ. dr. Nicolae Mandea) Cu: Smaranda Ciceu, Alexandru Fifea, Lari Georgescu, Cristina Găvruș, Lala Mișoniki Multimedia: Maria Drăghici Romanul universitar de capă și mapă Doris Mironescu Din ce în ce mai însemnată este prezența romanelor „universitare“ în literatura română de azi: Bulevardul Eroilor, de Andrei Bodiu, Teză de doctorat, de Caius Dobrescu, (parțial) Derapaj, de Ion Manolescu și cine știe câte mai urmează. Nu e vorba, din fericire
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
înaltă intelectuală interacțiunii dintre trei componente: Abilitatea supramedie - cuprinde atât abilitatea generală cât și abilitățile speciale. Abilitatea generală este „capacitatea de prelucrare a informației, de integrare a experiențelor care rezultă din adecvarea și adaptarea răspunsurilor la situații noi și de capa citatea de a uzita gândirea abstractă.” Abilitățile specifice constau în „capacitatea de a dobândi cunoștințe, deprinderile sau abilitățile de a exersa o activitate specifică”. Dacă primele pot fi măsurabile prin teste, a doua categorie reprezintă modul în care indivizii se
GHID PRIVIND CONSILIEREA ELEVILOR CU ABILITĂŢI ÎNALTE by Cristina Morăraşu, Loredana Stiuj () [Corola-publishinghouse/Journalistic/432_a_755]
-
mai ales la cele interzise vârstei sub 14 ani, când, profitând de aglomerație, mă strecuram printre picioarele adulților care se-mbulzeau în fața ușii de la intrare pentru a prinde un loc pe scaune. Așa am vizionat multe filme de război, de capă și spadă, de dragoste, de muzică ușoară, cum ar fi: Cavalerii teutoni, Cei trei mușchetari, Cartouche, Laleaua neagră, Dacii, Neamul Șoimăreștilor, Baltagul, Winetou, Fantomas, Misterele Parisului, Vagabondul, Mama India, O floare și doi grădinari etc. Actorii mei preferați, adevărați monștri
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
La mijlocul menuetului intervine, ca de altfel și în scherzo-uri, așa-numitul trio, un episod mai puțin dinamic. În această Simfonie, el este executat de către suflători. Viorile dantelează din când în când aceste sonorități de orgă. Menuetul se reia, da capo, cântându-se până la trio. Partea a IV-a. Scris, ca și primele două părți, în formă de sonată, finalul Simfoniei începe cu o introducere lentă - adagio. După un acord fortissimo, viorile expun, în mișcarea allegro molto e vivace, tema I
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
i-a ridicat acolo și cine le-a dat puterea și În loc să spună mulțumesc, Îi vezi deodată că se Întorc tocmai Împotriva celor care Îi ajută să se Îngrașe; la propriu și la figurat. Dar s-o luăm gospodărește, „da capo”, vorba italianului. Iată că În iarna 2004-5 a Început să bată un vânt nou, un vânticel mai călduț de speranță și bucurie. Cauza?! Simplu. Au venit alegerile cu campania electorală aferentă și oamenilor simpli le-a plăcut sloganul gospodarului și
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
îndrepte un boboc lovit aseară de ploaie, cu degetele înmănușate. Iar ea exersează la pian, aruncând prin fereastră mereu aceeași privire iute, nerăbdătoare : până unde a ajuns linia umbrei care taie în două pavajul curții ? A greșit, din nou da capo, un flașnetar trece chiar acum pe sub ferestre, un flașnetar bătrân, rătăcit cine știe cum la Șosea, o clipă, cutia de muzică acoperă pianul, „Și care-odinioarăăă“. Da capo, din nou da capo. „Pe când eram în lume, tu singură și eu...“. Se aude un
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a ajuns linia umbrei care taie în două pavajul curții ? A greșit, din nou da capo, un flașnetar trece chiar acum pe sub ferestre, un flașnetar bătrân, rătăcit cine știe cum la Șosea, o clipă, cutia de muzică acoperă pianul, „Și care-odinioarăăă“. Da capo, din nou da capo. „Pe când eram în lume, tu singură și eu...“. Se aude un zgomot de trăsură, Papa... — Mais, voyons, Yvonne... Soyez attentive... E umbră și răcoare în casă și un parfum slab de bujori. Papa i-a atârnat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care taie în două pavajul curții ? A greșit, din nou da capo, un flașnetar trece chiar acum pe sub ferestre, un flașnetar bătrân, rătăcit cine știe cum la Șosea, o clipă, cutia de muzică acoperă pianul, „Și care-odinioarăăă“. Da capo, din nou da capo. „Pe când eram în lume, tu singură și eu...“. Se aude un zgomot de trăsură, Papa... — Mais, voyons, Yvonne... Soyez attentive... E umbră și răcoare în casă și un parfum slab de bujori. Papa i-a atârnat ieri Yvonnei cercei de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
îți păstrează cu ranchiună în suflet mii de reproșuri și ajung chiar la neplăcute manifestări față de tine sunt capabili să șteargă a doua zi cu buretele, privindu-și cu lejeritate faptele proprii grave, iar a treia zi să ia da capo totul, negăsindu-și în această comportare haotică nicio vină. Nu doar la femei (la care n-ai a aștepta nici logică, nici consecvență), ci și la bărbați am observat acest lucru, care îmi inspiră dezgust. Uneori mă încearcă însă gândul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
negri prășind manual un petec de bumbac. Mă opresc și vreau să-i fotografiez. Revoltați îmi fac semn să plec. Sunt foarte susceptibili și această susceptibilitate a lor voi avea ocazia s-o constat și în altă parte. Trecem prin Cape Girardeau. Căldura devine înăbușitoare. Ne oprim și luăm masa pe câmp lângă o cișmea. Știu ce ne așteaptă de aici înainte, în localuri tixite, în care se consumă numai înghețată si coca-cola. La Blyteville. Un student mărinimos Am trecut în
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
de brațe către ea. Îi săruta iarăși ochii aceia frumoși cum obișnuia s-o facă de fiecare dată, apoi se retrase. El o cuprinse de spate și o trase sub el. Din nou făcură sex sălbatic ore în șir... -Da capo ! Apoi se priveau tăcuți în ochi, se sărutau pasional căci misterul dragostei lor, al atracției nu putea fi descifrat de nimeni. Prudent, el își lasă din nou mâna să-i alunece către sexul ei. Lăură închise ochii. Cu un deget
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
dezamăgiți. Ea-i privi nemișcată și sfidătoare, cu buzele strânse. Dar fără îndoială că răsuflară ușurați. Orice izbucnire ar fi fost consemnată în procesul verbal. Van Leuwen continuă enunțarea verdictului, neavând de unde să știe că acuzatul ii și pusese o capă și o glugă, negre. ― Brevetul menționat este prin urmare suspendat, până la o nouă examinare a acestei chestiuni, la o dată ulterioară, care rămâne de stabilit. Își ușură respirația, după care și conștiința:) Cu toate acestea, ținând cont de perioada foarte mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și șomajul nu există... Ripley urmărea dialogul într-o doară, dar se gândea că actorii care debitau tâmpeniile acestea, aprobate bineînțeles de către Administrația Colonială, trăiau probabil pe coasta de Est. Într-un cadru plin cu verdeață. Una din reședințele din Cape Cod cu vedere spre Martha's Vineyard, în Hilton Head; sau dintr-un alt refugiu nepoluat rezervat pentru cei care știu să se dea bine pe lângă șefi. Cazul ei era diferit. Fără aer iodat, nici briză montană. Compania o instalase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
paradisiacă, raiul fiind, nu-i așa, o imensă bibliotecă, trebui să-l credem pe Borges". Ce motive au declanșat această pasiune? Care au fost cărțile copilăriei ce v-au format ca om, ca intelectual? C.M.: Citeam romane de aventuri, de capă și spadă, netrecând peste povești și basme, evident. Acestea mi-au fost întâi povestite de bunici și părinți, asta-i ordinea, iar de pe la doisprezece ani am început să-mi aleg eu cărțile din bibliotecă, pentru ca, mai apoi, să mă înscriu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]