336,585 matches
-
religioase, opera de artă își are principiul determinării ei în sine însăși, nu presupune intervenția nici unui „factor străin de organizația sa”. Ideea artei ca formă (perfectă) a muncii nu este afirmată neechivoc în Estetica fie și pentru faptul că în capitolul menționat Vianu respinge ca „excesivă și în parte inexactă” concepția lui É. Souriau după care arta este o formă a muncii, cu argumentul că munca creează lucruri, pe cînd „arta nu este un lucru, ci aparența unui lucru” (adică o
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
și în parte inexactă” concepția lui É. Souriau după care arta este o formă a muncii, cu argumentul că munca creează lucruri, pe cînd „arta nu este un lucru, ci aparența unui lucru” (adică o imagine corelată cu conștiința). În capitolul Arta și munca, cel mai apropriat pentru a afirma ideea artei ca muncă, această idee nu apare deloc, ci este analizată influența muncii asupra artei (rolul muncii în geneza artei, influența diferitelor îndeletniciri - vînătoare, păstorit, agricultură - sau a unor împrejurări
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
orice cercetare estetică manifestă o tendință spre sistem”. Dacă ne vom întreba care este acea concepție despre valoarea estetică și, mai ales, despre opera de artă, care este postulată la „începutul” Esteticii, vom constata că ea se cristalizează progresiv în capitolele introductive și se rotunjește pe deplin odată cu descrierea, cu ajutorul metodei fenomenologice, a „momentelor constitutive” ale operei. „O estetică sistematică trebuie să înceapă cu o descriere a fenomenului pur al artei”. Trebuie să recunoaștem că Estetica nu realizează pe deplin conceptul
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
Sumarul se compune din două categorii: cronici de ediție, pe de o parte, și ale volumelor de istorie literară, pe de alta, însă el se structurează în jurul unor mari autori, încât putem vorbi de adevărate „rubrici”, ca să nu le spun capitole, pe care nu cred că greșesc numindu-le: Eminesciana, Hasdeiana, Caragialiana, Argheziana, Călinesciana, Istratiana, Lucian Blaga, Mircea Eliade. Teodor Vârgolici se plimbă degajat în întreaga literatură română de la folclor (Sărbătorile la români de Simion Florea Marian, ediție îngrijită de Iordan
Studii despre clasici by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13216_a_14541]
-
George Ar În micromonografia N. Steinhardt pe care am publicat-o în anul 2000 în colecția “Canon” a Editurii Aula, la capitolul de repere bio-bibliografice, referindu-mă la cele două excluderi ale lui N. Steinhardt de la Revista Fundațiilor Regale (din 1939 și din 1947), afirmam la un moment dat: “În 1947 este din nou eliminat de la R.F.R. (se pare în urma unui denunț
În jurul unui “denunț” al lui G. Călinescu by George Ar () [Corola-journal/Imaginative/13396_a_14721]
-
Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, Cred că am făcut o greșeală luînd cărțoiul despre Dostoievski de la Sorin Titel. Trăiam într-o dulce neștiință, mi se părea că descopăr lucruri nostime și, iată, acum, deschizînd volumul la întîmplare, dau tocmai de capitolul cu culorile! De fapt, ca să fiu cinstit, remarcasem doar galbenul din Crimă și pedeapsă, revenind insistent în tapetele camerelor și, la urmă, chiar și în exteriorul unor case. Sînt casele pe care le privește Svidrigailov în drum spre locul unde
Cu Cehov nu-i de glumit by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13436_a_14761]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, Singurul lucru pe care regret că nu l-am făcut la timpul lui e studiul amănunțt al luminii! Cîte pagini au rămas nescrise! Cîte capitole și subcapitole! Și totuși, ani în șir, am pîndit-o, am văzut-o, uneori am simțt-o atît de reală, încît nu trebuia decît să întind mîna și s-o jupoi de pe ziduri, de pe obiecte. Cea mai acută și dulce-dureroasă percepțe a
Clocotul minuscul al luminii pe obiecte by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13791_a_15116]
-
ar fi stricat să fie inclusă în dicționar). Față de alte lucrări de gen apărute de-a lungul anilor, care cuprind doar expresiile grecești și latinești, eventual comentate, dicționarul alcătuit de Cristina Popescu și Ecaterina Crețu are în plus un util capitol de abrevieri latinești, de la cele frecvent utilizate, ca a.c., anni curentis: "(la data de...) a anului în curs", pînă la unele pe care le știu doar inițiații. Dacă găsiți într-un dulăpior cu medicamente o sticluță pe care scrie s.s.v.
LECTURI LA ZI by Al. Ioani () [Corola-journal/Imaginative/13838_a_15163]
-
a exprimării. Ghidat doar de cîteva note și desfășurat în franceză, comentariul acesta e notat în traducere simultană în limba arabă de către unul dintre frații mănăstirii. Ultima parte a textului, păstrat în arhiva de la New Europe College, cea referitoare la capitolele 18 - 21 din evanghelie, ajunge astăzi la noi sub forma unei cărți care deschide la Humanitas o nouă serie de apariții. Sînt cuprinse în cartea publicată acum episoadele ultime ale vieții lui Iisus, cele de după Cina de Taină, comentariul urmărește
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13861_a_15186]
-
ca să vedem și urechi ca să auzim." Ultima dintre frazele citate e esențială. Se întîlnește comentariul părintelui Scrima cu analize „laice" ale textului biblic. Mă gîndesc, de exemplu, la Auerbach și la formidabila descriere comparativă a stilului biblic din primele două capitole din Mimesis. Claritate, simplitate, gravitate, minim de cuvinte și formulare lapidară, echivoc și necesitate a interpretării, alcătuind un stil pe care doar Biblia l-a atins și care face posibil infinitul sensului. Concluziile, descrierea, par a fi comune. Dar există
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13861_a_15186]
-
criteriu de analiză e asumarea unui punct de vedere și a unei atitudini situate în interiorul credinței. Cărțile din această colecție sînt cărți care vorbesc, sub forma unei experiențe personale, despre credință și cunoaștere. André Scrima - Comentariu la Evanghelia după Ioan, Capitolele 18 - 21 (Cartea Patimilor - Cartea Învierii), trad. din franceză de Anca Manolescu, Humanitas, București, 2003, 160 pag. Simone Weil - Greutatea și harul, traducere din franceză și prefață de Anca Manolescu, Humanitas, București, 2003, 238 pag.
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13861_a_15186]
-
nu-i fusese de ajutor într-o bătaie cu un oarecare; după o săptămână de la întoarcerea lui Gheorghe de la București, tatăl, în culmea revoltei că băiatul n-a adus bani, distruge bunurile familiei etc. Povestirile scrise ulterior de Preda par capitole de roman. Secvența inițială din „Delirul" a zăcut mult timp în sertar până când autorul i-a găsit utilitatea. Unele asemenea fragmente sunt evocări de război (numai din războiul cu nemții) în stilul epocii, cu țărani care se luminează politic pe
Marin Preda: întîlnirea cu literatura by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13823_a_15148]
-
de la Ankara! Platonică avea să rămână relația noastră și mai târziu, fiindcă, între altele, soarele dogorea prea tare, deșertându-ne de dorinți, pe când apa ne istovea la rându-i cu văluroasele-i îmbieri și amăgiri. Studenți fiind tustrei, nici la capitolul hrană n-o duceam prea faimos, aceasta contribuind oarecum la abstinența involuntară, ca și supravegherea continuă a plajei de către soldații grăniceri înarmați cu binocluri și lunete puternice pe care le îndreptau mult mai bucuros spre fetele despuiate ale litoralului decât
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
ascultînd «Imperialul»?) refuzi ochii mistici prin cristalul nenumit fug iluminări, electrice sensuri, degetele ard noaptea pînă i se închide cercul. să nu mai întemeiezi focul zilnic de fiecare dată pierzi cîte puțin din mîinile scriitoare cîte un fragment, cîte un capitol din istoriile limbilor nevorbite; ce voi face cu-atîta revelat aur peste prosternatul meu cap încoronat de bucuria sfîrșită?! minuscule sicrie de zăpadă sunt urmele Tale pe străzi efemere grafii, păpuși în rochii de zahăr. nimeni nu are nevoie de mine
Epistole by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/14016_a_15341]
-
ca axioma pentru matematică. Ideea a fost îmbrățișată cu căldură în cercurile literare spaniole și reluată frecvent în lucrări teoretice, ca de exemplu Problemática de la literatura (Problematica literaturii) de Guillermo de Torre, apărută la Buenos Aires în 1950, în care un capitol se intitulează chiar "Poezia ca activitate a spiritului și metodă de cunoaștere" și este ilustrat cu două poezii: prima aparține lui Tristan Tzara, iar a doua este o poezie a lui Busuioceanu. Opiniile sale despre poezie ca instrument de cunoaștere
O evocare pe fondul uitării by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/13960_a_15285]
-
singur. Aproape caraghios. Ca și cum ai merge pe drum între două șiruri de oameni care te ascultă, te privesc și, brusc, dispar; comic, nu?" Ionesco par lui-même Alternare de notații din anii ’30-’40 și reveniri din 1967, împărțite în aparente capitole între care sînt intercalate patru "povești pentru copiii mai mici de trei ani" (absurd-fascinante istorii urmuziene ale lui Josette), Prezent trecut, trecut prezent e, poate, cel mai personal, cel mai "dezgolitor de sine" (și cel mai psihanalizabil) text al lui
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/13975_a_15300]
-
în cămări și în grajduri, cu cine stau la masă și cu cine fac dragoste. Populația de dedesubt afla și spurca tot ce se întîmpla deasupra (sublinierea mea)" (p. 233). Un fel de apocalipsă pigmentată satanic e conturată în finalul capitolului din care citez, capitol împrumutînd chiar numele acestui personaj coșmaresc Păcatele Lumii. Astfel, ni se sugerează, lumii reale, scăldate de lumina zilei, i se opune, tinzînd la substituire, una a catacombelor, geamănă celei imaginare platoniciene, o lume aparent răsfrîntă în
O reeditare necesară by Mihai Floarea () [Corola-journal/Imaginative/13951_a_15276]
-
grajduri, cu cine stau la masă și cu cine fac dragoste. Populația de dedesubt afla și spurca tot ce se întîmpla deasupra (sublinierea mea)" (p. 233). Un fel de apocalipsă pigmentată satanic e conturată în finalul capitolului din care citez, capitol împrumutînd chiar numele acestui personaj coșmaresc Păcatele Lumii. Astfel, ni se sugerează, lumii reale, scăldate de lumina zilei, i se opune, tinzînd la substituire, una a catacombelor, geamănă celei imaginare platoniciene, o lume aparent răsfrîntă în oglindă, însă de fapt
O reeditare necesară by Mihai Floarea () [Corola-journal/Imaginative/13951_a_15276]
-
și-l propune cartea, acela de a-i înfățișa cititorului, specialist sau nu, o istorie cronologică a orașului-capitală. Volumul e un calendar al Bucureștiului, urmînd anii și zilele vieții orașului. Un calendar evenimențial, așa cum anunță subtitlul, ce începe cu un capitol de „preistorie și istorie veche bucureșteană", pentru a-și încheia cronologizarea cu anul 1945. Trecînd peste ciudățenia faptului de a considera intervalul 1919 - 1945 drept epoca contemporană (sic!), volumul urmărește o periodizare în principiu general acceptată și își împarte prezentarea
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14030_a_15355]
-
în trei mari părți. Epoca „medie" are două subdiviziuni - perioada prefanariotă și cea fanariotă, apoi, din 1821 pînă la 1919 sînt anii epocii moderne, urmată de intervalul despre care vorbeam, cel cuprins în carte sub numele de contemporaneitate. Două scurte capitole prezintă la început date despre primele urme de locuire de pe teritoriul de astăzi al Bucureștiului, coborînd pînă în neolitic, și despre satele Bucureștiului, încercînd o posibilă localizare a satului lui Bucur - cel care avea să dea numele orașului - în zona
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14030_a_15355]
-
nici alt acaret.»". Avantajul alăturării și alternării celor două tipuri de date îl reprezintă conturarea unui chip viu al orașului și al vieții sale de altă dată. Selecția evenimentelor presupune ceva abilitate și autorului îi reușește această alternanță în primele capitole ale cărții. Mai puțin însă în ultima parte a ei, unde alăturarea devine confuză din anumite puncte de vedere. Sînt prea multe datele din anii interbelici despre așa-numita mișcare comunistă. Evident, faptul nu ar fi un defect în sine
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14030_a_15355]
-
în linii mari nu este cu totul imposibilă. De un real ajutor în această operație sînt, pentru intervalul 1939 1949, ce interesează aici cu precădere, cîteva texte memorialistice, printre care unul se impune în mod deosebit atenției. E vorba de "capitolul" pe care Cella Serghi i-l consacră Soranei Gurian în cartea sa, intitulată Pe firul de păianjen al memoriei. Trecînd peste portretul extrem de sugestiv al prietenei cunoscute în cenaclul lovinescian, precum și peste lecția de "strategie" în raporturile cu criticii, pe
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
de la umorul gratuit până la caricaturalul grotesc și gravitatea metafizică. Tot ce înseamnă literă, cifră, schemă, semn, simbol își găsește, la un moment dat, rațiune textuală în această eterogenă carte. Seria absolut completă a artificiilor intertextualității se desfășoară sub ochii noștri. (Capitolul De ce s-a oprit Alexandru cel Mare este pastișa perfectă la Toate focurile, focul a lui Cortasar.) Nimic însă nu pare să scape de sub controlul auctorial care compune, recompune și descompune orice cade sub incidența jocului textual - (poli)semantic. "Nimic
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14079_a_15404]
-
surprinzător pentru mulți creștini, îl consideră pe Iisus una dintre cele mai însemnate figuri ale islamului. Aceste texte arabe și latinești, pe care autorul le-a co-tradus în limba engleză împreună cu renumitul teolog britanic J. Robson, sunt grupate în șapte capitole, precedate de o foarte informativă introducere. În primul capitol, intitulat Istorisirile tradiției, autorul cercetează câteva texte apocrife, care țin mai degrabă de o philosophia perennis decât de islam ori creștinism, și în care imaginea lui Hristos este aceea a unui
Pe urmele lui Mircea Eliade by Thomas Kendall () [Corola-journal/Imaginative/14176_a_15501]
-
dintre cele mai însemnate figuri ale islamului. Aceste texte arabe și latinești, pe care autorul le-a co-tradus în limba engleză împreună cu renumitul teolog britanic J. Robson, sunt grupate în șapte capitole, precedate de o foarte informativă introducere. În primul capitol, intitulat Istorisirile tradiției, autorul cercetează câteva texte apocrife, care țin mai degrabă de o philosophia perennis decât de islam ori creștinism, și în care imaginea lui Hristos este aceea a unui sfânt nu doar sagace, ci și bonom, iar uneori
Pe urmele lui Mircea Eliade by Thomas Kendall () [Corola-journal/Imaginative/14176_a_15501]