1,121 matches
-
partea Apărătorilor... Suntem pierduți... - Înălțimea voastră, Îl auzi generalul Mihaloglu pe aghiotantul său, Iusuf pașa. Pe stânga și pe centru atacul Apărătorilor nu poate fi blocat, iar pe flancul drept trupele noastre sunt răsturnate de Însuși Amir Baian. Dacă nu capitulăm acum, va fi un adevărat masacru. La nord, cavaleria lui Vlad se apropie de noi. - Ai dreptate... murmură, fascinat, Mihaloglu. Este o Înfrângere perfectă. Incredibil... Sună retragerea. Ridică steagul alb. Pregătește emisarul nostru pentru comandantul Angelo. Alexandru constată, deodată, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vor să fie istorisite când așa, când altfel și te ispitesc cu povești mincinoase. Când, pe o vreme de vară târzie ce se încăpățâna să rămână frumoasă, la Danzig și în împrejurimi a izbucnit războiul - apărătorii polonezi de pe Westerplatte tocmai capitulaseră după șapte zile de rezistență -, eu am adunat, în suburbia Neufahrwasser de lângă port, în care se putea ajunge destul de repede prin Saspe, Brösen, o mână de schije de bombe și de grenade pe care acel băiat, care se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ușor aplecat, mișcând sprâncenele de jos în sus, interogativ. Mă domina. Deși eu eram în picioare și el aplecat, vedeam mușchii cum zvâcnesc de fiecare dată când încerca să ridce puntea, semn că trebuia să mă hotărăsc. Nu puteam să capitulez acum. Tot jocul meu s-ar fi dus de râpă. Dar asta era, eram înfrînt de cineva pe care n-o să-l mai văd niciodată în viața mea. Mă enerva deja jocul ăsta fără cuvinte. Știu și că a decis
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
viață. Ascunși În tencuiala zidului, oamenii-ochi și oamenii-timpan, strânși În jurul colonelului Geană, cel care Îl amenințase pe Bikinski cu rechizitoriul, tăceau, așteptând deznodământul. Din propria lor experiență, ei știau că În curând, În ciuda cerbiciei de care dăduse dovadă, masterandul va capitula. Urma ultima scenă. Șuieratul disperat al omului-locomotivă din camera vecină preceda, de obicei, gongul final. În salon, strecurându-se pe ușița laterală, intrau două halate albe Înarmate cu o targă. Apropiindu-se tiptil-tiptil de masterand, se apucau să-l gâdile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Însă. Abia i se păru că unul dintre copii Îl privea cu niște ochi lumești, și totuși angelici, abia i se păru că unul din ei Îi căuta privirea, nici n‑apucă să Întoarcă bine capul spre el, că acesta capitulă, coborând peste ochi cortina plumburie a pleoapei cu liziera genelor, văzându‑și mai departe de cântare, cu ochii mijiți și cu o gură deschisă rotund, ca un pește, Încât Dionisie presimți În privirea camuflată, În gura ca de pește, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
-i fi lăsat Clarei ocazia să pipăie ceva ce Îi păruse piele argăsită. — Parcă ar fi purtat o mască din piele, spunea ea. — Asta ai scornit-o tu, Clara. Clara se jura și se răsjura că era adevărat, iar eu capitulam, chinuit de imaginea acelui necunoscut cu o existență Îndoielnică, care se complăcea În a mîngîia acest gît de lebădă, și cine mai știe ce altceva, pe cînd mie nu-mi era Îngăduit decît să rîvnesc la așa ceva. Dacă aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
atunci avusesem impresia că doar plăcerea și desfrânarea o defineau pe această femeie, dar acum apărea la suprafață, pentru prima oară, ceva diferit. Ceva ce mai simțisem, vag, când auzisem prima dată vocea ei pe robotul telefonului. Eram gata să capitulez În fața acelei prezențe copleșitoare și Încercam să-mi găsesc salvarea În expresia de disperare care se citea pe fața lui Keiko Kataoka. Încercam În zadar să mă opun impulsului puternic și Întunecat de a mă târî În genunchi În fața ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mereu te-ai rușinat de tine. Fața ta copleșită de rușine e hidoasă. De nenumărate ori ți-a trecut prin cap să Încerci să te schimbi, dar mereu ți-a fost frică, frică de eșec, și ai sfârșit prin a capitula Înainte de a face măcar o Încercare. Rușinea aceasta respiră prin toți porii tăi, de aceea, orice-ai face, nu ai să fii niciodată mulțumit. Ai uitat până și faptul că există un cuvânt - a lupta. Nu te interesează nici poziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
da o sentință era semnificativă. În realitate, totdeauna hotărârile mele n-au fost altceva decât ezitări eșuate. Dintr-un motiv sau altul, la un moment dat ezitările mele cedau și apărea o hotărâre pe care viața mi-o impunea. Eu capitulam în fața hotărârilor mele, nu le cuceream. Și uneori am împins eu însumi calul troian în propria mea cetate ca să fie cucerită. Mi se părea mai simplu așa decât să ridic de la început steagul alb și să mă predau. Așa că am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
aripă. Stăpâne, iartă-mi egoismul care nu mă mai încape de unul singur! Necurățenia ridică zid între două nelocuiri. Sparge, Dumnezeule, această obscuritate ce nu-mi dă voie să mor cu ochii deschiși! Sfințenia este o luptă în care timpul capitulează. Tată Ceresc, treci cu vederea secunda descompusă-n în cenușă, dar mai ales, rogu-te, nu-mi judeca lașitatea de a rămâne în afara chipului tău! Am trecut pragul casei tale, Doamne, precum Lazăr a patra zi în afara mormântului. Să mor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
rândul lui. De, Sandule, armata aia de avocați a dat asaltul final, Gigi a ținut un spici din care a reieșit că dacă evlavie nu e, nimic nu e, judecătoarea și-a adus aminte că era Vinerea Mare și gata. A capitulat justiția română. Nu se mai duce Mateuț la CEDO, ca să facă reclamație. Prietenii de pahar mai cer un rând, iar cârciumarul se conformează În doi timpi și trei mișcări. De data asta, Gicu și Gore beau coniace. Sandu nu-și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
canale aflate sub pământ. Dacă Încercați să vă opuneți, canalele voastre se vor găsi În curând sub cerul liber, iar bărbații voștri se vor afla sub pământ“. Lăudăroșenii frecvente la ceas de asediu. Demnitarii din Nishapur se grăbesc, totuși, să capituleze, contra promisiunii ca locuitorilor să le fie lăsată viața, ca bunurile, casele, livezile și canalele lor să fie cruțate. Dar cât valorează făgăduielile unui Învingător? De Îndată ce trupele au intrat În oraș, Ceagrî a vrut să le dea drumul oamenilor săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
oraș-fantomă. În ultimele zile, am avut opt sute de morți. Din cauza foamei și a nenumăratelor boli legate de foame. — Două săptămâni! Numai două săptămâni! repeta Fazel. Chiar dacă ar trebui să postim! — Postim cu toții de câteva zile! — Ce să facem atunci? Să capitulăm? Să lăsăm să se prăbușească acest formidabil val de susținere pe care l-am hrănit cu atâta răbdare? Nu există nici un mijloc să rezistăm? Să rezistăm. Să rezistăm. Doisprezece bărbați buimăciți, amețiți de foame și de epuizare, dar și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
După un Început promițător, s-a trezit marginalizat, cenzurat, și i s-a interzis să monteze, timp de zece ani; În această perioadă sora i-a murit, iar tatăl era hărțuit În anchete ale poliției. Cu toate acestea, n-a capitulat și, ajutat de puținii prieteni, și de Șansă, a depășit momentul; revirimentul a devenit uluitor...A montat pe toate meridianele, uneori cîte șase spectacole pe stagiune, din genuri diverse, În stiluri diverse, În limbi diferite. A mai rămas, În memoria
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
iremediabil ne izoleazè unul de altul, ca și cum un perete de vid, impenetrabil și impermeabil, ar fi coborât între noi separând porțiunile de spațiu în care fiecare ne aflèm în acest moment, ne privim, ea așteptând rèspunsul meu, eu rostind Bine! capitulând, admițând realitatea că pe ceva iremediabil, acceptând adevèrul nerostit dintre noi, Bine! spun bine și mè ridic, îmi caut paltonul, mè închei meticulos la nasturi, apoi, îmi înfèșor, așa cum m-a învèțat ea, fularul în jurul gâtului, îmi pun mènușile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
se vor întoarce, explic eu. De fapt, nu Finn. Doar Vanessa. Bea șampanie de parc-ar fi apă, zice Davey dezaprobator. Păi, e gratis, zic eu, ridicând paharul. Da, dar..., încearcă Davey s-o dreagă. —Privește, spun eu, Barney a capitulat deja. Barney a încolțit-o pe Daisy lângă un perete și-i spune nu știu ce poveste care-o face să râdă în gura mare. —Momelile lui Daisy funcționează mereu, nu? Știu că Barney nu prea e genul lui Daisy, dar trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
din Australia, cu destinația America de Nord. SUA a fost principala țintă, dar trupele mongole și cele ruse, care au pornit în invazie din peninsula Kamceatka, au reușit în scurt timp să supună Canada, și au pornit spre Sud. Statele Americii de Nord au capitulat imediat ce s-a auzit că trupele împăratului au trecut granițele lor. Dar au existat unele care s-au opus. Acestea și-au făcut declarația de independență și de nesupunere conducerii lui Felix ucigând solii trimiși de împărat. Armiile s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Chiar dacă era o ciudată care punea bani deoparte și nu făcuse sex înainte de nuntă, tot mi-era dragă. Așa că până să spun „Margaret, cum de te lasă conștiința să-mi faci una ca asta? Cum de mai poți dormi liniștită?“ capitulasem deja. Iar când, în cele din urmă, am zis „OK, o să merg“, Brigit, Margaret și Paul și-au aruncat niște priviri ușurate, ceea ce m-a enervat pentru că se comportau de parcă eram o idioată handicapată. Gândindu-mă mai bine, chestia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
care mă împăcăm. Unde erau cetățile dispuse să se apere chiar după ce încetau de a mai rezista? Numai inițiativa părăsirii o avusesem eu. Dar asta era atât de puțin. Îmi plăcuse să mă consider un cuceritor ale cărui cetăți au capitulat de bunăvoie ori au făcut totul să se predea? Hai-da-de! În asemenea condițiuni preferam înfrîngerea. Și pentru un bărbat o înfrîngere ca asta nu-i decât un succes mai puțin. Iată de ce Mihaela începuse prin dârzenia ei să mă intereseze
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
înfrîngerea. Și pentru un bărbat o înfrîngere ca asta nu-i decât un succes mai puțin. Iată de ce Mihaela începuse prin dârzenia ei să mă intereseze. Pe ea o voi cuceri prin luptă și nu voi depune armele înainte de a capitula. Ca să ajung la inima ei, n-o să umblu pe căi ocolite, lăturalnice, ci pe drumul mare, zburând pe cai înaripați. Nu mă vrea? O vreau eu și va fi a mea cu voia ori fără voia ei. Așa scrîș-neam cu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
noua și a zecea! Ei, drace, n-aș fi bănuit asemenea rezistență! Iubea pe altcineva? Avea vreo legătură pe care n-o cunoșteam încă? A început să mă frământe îndoiala, neliniștea. Dar hotărârea de a persevera m-a împiedicat să capitulez. Ce are a face? N-avea decât să iubească pe oricare Făt-Frumos din lume. N-avea decât să fie logodită cu toți prinții moștenitori. Mie trebuia să-mi răspundă. Sau măcar să-mi rețină o scrisoare, doar una. Până unde va
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
spus și, dintr-o săritură, m-am urcat în pom. N-o vedeam, se cățărase tocmai sus, în vârful teiului. Nu m-am dat bătut și înălțîndu-mă de pe o creangă pe alta am ajuns-o. ― Mă dau prinsă, zise Veverița, capitulând. ― Hai, jos, cucuie, să te închid în colivie că, altminteri, faci pozne. Am adus fugara înapoi pe pământ și am predat-o Urangutanului, care o duse în casă. Fiind târziu, a plecat și Mihaela, iar eu am condus-o până la
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
brâncuși, care acum zboară pe la etajul 5 în moma, 9 west 53 st, nyc. pentru totdeauna la primul semn al dimineții, departe în zare, tu îmi pui degetul pe buze, luo na la primul semn al dragostei tale eu am capitulat deja, cu scuturi și săbii de ploaie obiceiuri vechi, moștenite, respectate). nu știu de ce, dar tu întotdeauna te trezești devreme iarna vine mai intâi pentru tine cu prima ei zi, care modelează albul pe conturul nostru cu prima ei senzație
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
dureze atât de mult.“ Învățase lecția care spune că războiul nu e doar o problemă de numere și de avantaje logistice. Moralul oamenilor din castel se îmbunătățise chiar; nu se zărea nici cel mai mic semn că ar fi putut capitula. Desigur, puteau duce lipsă de hrană. Soldații asediați își devoraseră, probabil, vacile și caii, chiar și rădăcini de copaci și iarbă. Toate lucrurile despre care Hideyoshi crezuse că aveau să ducă la căderea castelului nu făceau decât să întărească moralul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
plan nu mai demult de primăvara trecută, abordându-l pe unul dintre generalii din castel prin relațiile rudelor lui Asano Yahei? N-am primit nici un răspuns. Ulterior, am aflat că, atunci când omul nostru l-a povățuit pe Bessho Nagaharu să capituleze, generalii și soldații s-au înfuriat și l-au tăiat în bucăți. Planul pe care ni l-a lăsat Hanbei sună destul de asemănător cu ăsta, nu-i așa? De fapt, e același lucru, cred. Dacă procedăm greșit, nu vom reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]