1,061 matches
-
francezi au părăsit continentul în noaptea de 2 spre 3 iunie. Mai înainte ca operațiunea să se încheie, au mai fost evacuați încă 26.000 de soldați francezi în noaptea următoare. Restul ariergărzii, adică 40.000 de soldați francezi, a capitulat pe 4 iunie. Vaselor de evacuare li s-a stabilit trei rute de deplasare. Cea mai scurtă era „Ruta Z”, lungă de 39 mile marine (72 km). Aceasta se întindea în bună parte de-a lungul țărmului francez, iar vasele
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
sud de Somme de „cursa către mare” a blindatelor germane. La sfârșitul lunii mai, două divizii noi au început deplasarea spre Franța pentru întărirea BEF. Dintre militarii acestor divizii, o bună parte a celor din Divizia a 51-a a capitulat pe 12 iunie. Restul, adică 144.000 de oameni, plus încă 48.000 de militari aliați, a fost evacuat în perioada 15-25 iunie prin mai multe porturi franceze în cadrul Operațiunii Ariel. Pe 14 iunie, trupele germane au ocupat Parisul, pentru ca
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
000 de oameni, plus încă 48.000 de militari aliați, a fost evacuat în perioada 15-25 iunie prin mai multe porturi franceze în cadrul Operațiunii Ariel. Pe 14 iunie, trupele germane au ocupat Parisul, pentru ca, opt zile mai târziu, Franța să capituleze. Peste 100.000 de soldați francezi evacuați au fost încartiruiți în tabere din sud-vestul Angliei, unde au fost găzduiți temporar mai înainte de a fi repatraiți. Navele britanice au transportat militarii francezi la Brest, Cherbourg și alte porturi din Normandia și
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
să aibă prioritate la 31 mai, acerut în timpul unei întrevederi de la Paris ca evacuarea să se facă în proporții egale, iar britanicii să formeze ariergarda. De fapt, cei 35.000 de soldați care au asigurat securitatea evacuărilor și care au capitulat în cele din urmă au fost în principal militari ai Diviziei a 2-a mecanizate și a Diviziei a 68 de infanterie franceze. Rezistența lor a permis ca evacuarea să se desfășoare în relativă siguranță până pe 4 iunie, zi în
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
ideea că religia ortodoxă este singura "dreaptă-credință", e susceptibilă să-i facă ostili la pluralism și la libertatea de conștiință. În fața presiunilor Bisericii Ortodoxe Române, în mai multe rânduri clasa politică românească din perioada post-1989 a fost pe punctul să capituleze și astfel să adopte niște legi cu caracter discriminatoriu în privința libertății religioase, acest deznodământ fiind evitat doar sub influența presiunilor externe, și asta în ultimul moment. Biserica Ortodoxă Română a reușit chiar performanța de a face din cursurile de educație
Biserica Ortodoxă Română și drepturile omului () [Corola-website/Science/330479_a_331808]
-
aeriană va distruge câteva orașe ale inamicului prin bombardamente aeriene. (Bombardamentele împotriva acestor orașe ar fi trebuit anunțate din timp, ca să permită evacuarea populației civile). Distrugerea orașelor ar fi dus la demoralizarea cetățenilor, care și-ar fi convins guvernul să capituleze imediat. Evenimentele de la începutul celei de-a doua conflagrații mondiale au părut că îi dau dreptate. În 1925, Royal Air Force (RAF) a verificat capacitatea forțelor aeriene de acțiune independentă față de restul trupelor în timpul acțiunii din Waziristan. Operațiunea, cunoscută mai apoi
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
ia cu asalt capitala, ci mai degrabă l-ar fi asediat și bombardat. Germanii trebuiau să cucerească o regiune din Anglia până la paralela a 52-a (aproximativ până la Northampton), planificatorii naziști considerând că, în această situație, Regatul Unit ar fi capitulat. După ocuparea de către germani a regiunii Pas-de-Calais din nordul Franței, atât pentru Înaltul Comandament German cât și pentru Hitler părea evident că artileria grea de coastă ar putea să împiedice traficul naval millitar și comercial aliat prin Strâmtoarea Dover (Pas
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
care nu mai erau sprijinite de trupe proaspete venite de pe continent și nu mai erau aprovizionate decât pe calea aerului și care, în plus, erau obligate să facă față atacului infanteriei, artileriei și blindatelor britanice, au fost nevoite să [[capitulare|capituleze]]. Planurile pentru administrația germană din Regatul Unit ocupat prevedeau împărțirea țării în șase comandamente militaro-economice cu capitalele în [[Londra]], [[Birmingham]], [[Newcastle upon Tyne|Newcastle]], [[Liverpool]], [[Glasgow]] și [[Dublin]].. Hitler a hotărât că [[Palatul Blenheim]], căminul familiei lui [[Winston Churchill]], urma
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
o confederație cu orașele feniciene Sidon (Saida) și Tyr (Sur), cu un consiliu comun la Tripoli (orașe aflate în prezent pe teritoriu libanez). Când Alexandru cel Mare a invadat Siria în anul 332 î. C., regele Strato al Arwad a capitulat fără luptă și a sprijinit ulterior campania macedoneană trimițând flota împotriva Tyrului. Insula Arwad este consemnată de romani, cca 138 î. C., ca cetate pro-israelită în perioada extinderii imperiului în Iudeea și Siria. În timpul Cruciadelor, insula a servit drept port
Arwad () [Corola-website/Science/331240_a_332569]
-
puternicele fortificații ale Gaetei își găsise adăpost ultimul rege al Regatului celor două Sicilii, Francisc al II-lea al Celor Două Sicilii, care voia să se opună cu câteva mii de ostași asediului italian sub Giuseppe Garibaldi, fiind nevoit să capituleze la 13 februarie 1861. Cu fondarea Ordinului „Coroana Italiei” în 1868 a fost numit cavaler al ordinului. După revenirea sa, a avansat rapid în cariera militară mai departe, obținând gradele militare de maior în 1864 și de locotenent-colonel în 1867
Iuliu Dunca () [Corola-website/Science/334214_a_335543]
-
în timpul atacului prin culoarul de la Aachen și s-a simțit amenințată de prezența trupelor germane din pădurea Hürtgen, unde aceștia din urmă puteau constitui o bază de atac. Deși comandatul Diviziei I de infanterie SUA a cerut garnizoanei orașului să capituleze, germanii au rezistat până pe 22 octombrie. Comandanții americani au considerat că este necesar de asemenea să îndepărteze amenințarea pe care o reprezenta barajul de pe Ruhr. Apa lacului de acumulare putea fi eliberată de germani, transformând în terenuri mlăștinoase căile de
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
care se predau fără să opună rezistență și distrugerea pentru cei care nu se predau. În acest mod, Hulagu și armata sa au cucerit unele dintre cele mai puternice și vechi dinastii ale vremii. Alte țări din calea mongolilor au capitulat în fața autorității lor și au contribuit cu trupe. Până când mongolii au ajuns la Bagdad, armata lor includea armeni și chiar câteva trupe france din Principatul de Antiohia. Asasinii din Persia au fost învinși iar Califatul Abbasid din Bagdad, vechi de
Bătălia de la Ain Jalut () [Corola-website/Science/335031_a_336360]
-
de trupele imperiale conduse de prințul Eugen de Savoia, care, imediat după capitulare, i-a liniștit pe beglerbegi, anunțându-i că nu va proceda ca și otomanii, în 1552, care, încălcându-și cuvântul, i-au măcelărit pe oștenii creștini ce capitulaseră.
Asediul Timișoarei (1552) () [Corola-website/Science/335110_a_336439]
-
și atunci părinții au făcut vot să-l dăruiască lui Dumnezeu pentru a-l putea salva. Pentru a-și îndeplini promisiunea și pentru a-l orienta spre cariera ecleziastică, în anul 972, l-au trimis la Magdeburg, pe lângă faimoasa școală capitulară, punându-l sub protecția episcopului Adalbert de Magdeburg. La moartea mentorului său a luat numele de Adalbert. În anul 981 s-a întors în orașul său natal și, în același an, Dithmar, primul episcop al orașului Praga, l-a hirotonit
Adalbert de Praga () [Corola-website/Science/331540_a_332869]
-
ore, a penetrat liniile pretinse inexpugnabile inamice fără să piardă un singur om; Marlborough era în măsură acum să asedieze cetatea Bouchain Villars, înșelat și manipulat, a fost pus în imposibilitatea de a intervenii, iar cetatea a fost nevoită să capituleze necondiționat în 12 septembrie. Chandler a scris: "Măiestria militară cu care l-a înșelat în mod repetat pe Villars în prima parte a campaniei, este de neegalat în analele istoriei militare...asediul de la Bouchain urmat de toate complexitățile sale tehnice
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
schimb intens de focuri s-a desfășurat pentru aproximativ o jumătate de oră între militarii aliați care reușiseră deja să debarce și punctele întărite de apărare germane. În tot acest timp, operațiunea de traversare a râului a continuat. Germanii au capitulat în cele din urmă, iar americanii au început înaintarea spre est, pentru lărgirea capului de pod și ocuparea primelor sate. Rezistența germană a fost sporadică, iar contraatacurile organizate în grabă au fost respinse cu ușurință și cu puține victime. Germanilor
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
Corpului XVIII aeropurtat au atins malurile sudice ale Rurului, împărțind punga germană în două. Aliații au luat în fiecare zi mii de prizonieri. începând din 16-18 aprilie, când germanii au încetat practic rezistența, iar resturile "Grupului de Armată B" au capitulat în mod oficial, soldații germani s-au predat individual sau în grupuri de sute de oameni în fiecare zi. Comndantul Grupului de Armată B, Walther Model, s-a sinudis pe 21 aprilie. Numărul total al prizonierilor de război luați de
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
împotriva trupelor terestre americane. Printr-o combinație de manevre de ocolire și de atacuri de noapte, militarii Armatei I au reușit să distrugă sau să ocolească bateriile de tunuri, intrând în cele din urmă în Leipzig, ai cărui apărători au capitulat oficial în dimineața zilei de 20 aprilie. Până la sfârșitul aceleiași zile, unitățile care cuceriseră Leipzigul s-au alăturat restului Armatei I pe malul râului Mulde, unde primiseră ordin să se oprească. Între timp, Armata a 3-a de pe flancul sudic
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
Bayreuth pe 14 aprilie. Capacitatea de rezistență a germanilor în timpul marșului spre linia Elba-Mulde a fost, ca aproape de-a lungul întregului final de război, sporadică și imprevizibilă. Dacă în unele zone defensiva a fost puternică, în altele germanii au capitulat aproape fără luptă. Forțele lui Eisenhower au menținut ritmul atacului spre est prin străpungerea zonelor puternic apărate de inamic cu puternice forțe de tancuri, urmate de izolarea defensivei germane și distrugerea ei cu atacuri de infanterie. Aceasta a fost tactica
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
măsură, că războiul se apropia de sfârșit. În fața trupelor aliate care înaintau, localitățile ridicau steagul alb al capitulării, în speranța că astfel vor evita distrugerile suferite de orașele care rezistaseră. În același timp, militarii germani se predau cu miile, uneori capitulând unități întregi. Pe 30 aprilie, elemente ale Corpurilor XV și XXI din cadrul Armatei a 7-a au cucerit Münchenul, la 48 km sud de Dunăre, în vreme ce unitățile de avangardă ale Corpului VI intraseră deja în Austria cu două zile mai
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
fel, s-a făcut joncțiunea dintre teatrele de operațiuni din Europa Occidentală și Mediterana. De asemenea, pe 4 mai, după schimbarea ariilor de competență aliate, care a dus la plasarea Salzburgului în sectorul Armatei a 7-a, garnizoana orașului a capitulat în fața militarilor Corpului XV. Militarii aceluiași Corp de Armată XV au ocupat de asemenea și Berchtesgaden, mica localitate care ar fi trebuit să fie punctul de comandă al lui Hitler în "Reduta Alpilor". Odată cu ocuparea de către aliați a tuturor pasurilor
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
decât să se apare cu armele, astfel încât foloasele acestei victorii au fost trase de Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană, nu de francezii învingători pe câmpul de luptă (de exemplu, orașele-cetăți Verona, Vicenza și Padova au dus tratative și au capitulat în fața lui Maximilian, nu a francezilor). În anul următor, Papa Iulius al II-lea, considerând că nu mai are nevoie de francezi în Italia, venețienii fiind deja înfrânți datorită acestora, începe o activă politică antifranceză. În acest sens se împacă
Liga din Cambrai () [Corola-website/Science/335631_a_336960]
-
tablou al lui Murillo « Miracol al Alăptării », Fecioara, mamă mistică, alăptându-l cu un jet de lapte, care îl împroșca pe un sfânt Bernard de Clairvaux, aflat în extaz. În aripa de Vest, care ocupa întregul parter, se afla sala capitulară, o sală imensă în care se reunea întreaga comunitate, pavată cu piatră galbenă de Verdun, cu structură foarte fină, strălucitoare și bine ceruită, cu plafon frumos cu bârne groase, grinzi și casete, îmbinate în maniera franceză, iar, la cele două
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
a lungul zidului până la sfârșitul secolului al XIV-lea. Imperiul Suedez a cucerit Estonia de Nord în timpul , în 1561, și a deținut-o până la Marele Război al Nordului, când Tallinnul a fost cucerit de Rusia în 1710. Când Tallinnul a capitulat în fața lui Eric al XIV-lea al Suediei în 1561, regele a hotărât să nu schime "status quo-ul" din relațiile între Toompea și Orașul de Jos. Toompea, ca oraș separat (Dom zu Reval), aflat sub administrație proprie, a putut păstra
Toompea () [Corola-website/Science/335795_a_337124]
-
Imperiului Otoman să negocieze o soluție la disputa lor de frontieră. Rezistență albanezilor față de tratat a obligat Marile Puteri să returneze Imperiului otoman Gusinje și Plav acordând Muntenegrului în schimb orașul de coastă Ulcinj, majoritar albanez. Albanezii au refuzat să capituleze. În cele din urmă, Marile Puteri au impus o blocada maritimă asupra Ulcinj-ului și au forțat autoritățile otomane să-i țină pe albanezi sub control. Eforturile diplomatice și militare au reușit să păstreze controlul albanez în Epir, desi și acolo
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]