1,468 matches
-
contraatacat, și o zonă importantă din sudul Albaniei a trecut sub controlul Greciei. În martie 1941, forțele italiene din Albania au reușit să alunge pe cele elene din sudul Albaniei și, alături de Germania Nazistă, au încheiat victorioase bătălia Greciei. După capitularea Iugoslaviei și Greciei din 1941, Italia Fascistă a anexat în mai la Regatul Albaniei regiunile locuite majoritar de albanezi din fostul Regat la Iugoslaviei.(vedeți harta). Au existat regiuni din nordul Greciei (Chameria) care au trecut sub administrarea albanezilor. Toate
Regatul Albaniei (1939–1943) () [Corola-website/Science/312129_a_313458]
-
s-au bucurat de o serie de avantaje: pentru prima oară în istoria acestor regiuni, locuitorii albanezi au primit dreptul la educație în limba maternă. Școlile în limba albaneză fuseseră interzise în Imperiul Otoman, dar și în Regatul Iugoslaviei. După capitularea armatei italiene din septembrie 1943, Albania a fost ocupată de germani și în scurtă vreme a izbucnit un război de gherilă feroce.
Regatul Albaniei (1939–1943) () [Corola-website/Science/312129_a_313458]
-
Mussolini. A doua zi, regele Victor Emmanuel l-a demis pe Mussolini din funcția de premier și a ordonat arestarea lui. Noul guvern, sub conducerea mareșalului Pietro Badoglio, a început negocieri secrete cu puterile aliate și a făcut preparative pentru capitularea necondiționată a Italiei. Negocierile purtate de Badoglio nu priveau doar capitularea armatei italiene și părăsirea Axei, dar prevedeau și întoarcerea armelor împotriva fostului aliat, Germania. Deși din punct de vedere politic Germania recunoștea schimbările din fruntea guvernului italian, Berlinul a
Republica Socială Italiană () [Corola-website/Science/311654_a_312983]
-
Mussolini din funcția de premier și a ordonat arestarea lui. Noul guvern, sub conducerea mareșalului Pietro Badoglio, a început negocieri secrete cu puterile aliate și a făcut preparative pentru capitularea necondiționată a Italiei. Negocierile purtate de Badoglio nu priveau doar capitularea armatei italiene și părăsirea Axei, dar prevedeau și întoarcerea armelor împotriva fostului aliat, Germania. Deși din punct de vedere politic Germania recunoștea schimbările din fruntea guvernului italian, Berlinul a intervenit rapid trimițând unele dintre cele mai bune unități ale Wehrmachtului
Republica Socială Italiană () [Corola-website/Science/311654_a_312983]
-
față previzibilei ieșiri din luptă a italienilor. În vreme ce Badoglio încă mai susținea public alianța cu Germania, emisarii guvernului italian semanseră deja un armistițiu cu forțele armate Aliate în Sicilia, la Cassibile, pe 3 septembrie. Pe 8 septembrie, Badoglio a anunțat capitularea Italiei. Dictatorul german Adolf Hitler și colaboratorii lui, care se așteptau la o asemenea trădare, au reacționat imediat și au ordonat trupelor germane din peninsulă să ocupe centrul și nordul Italiei. Militarii germani au dezarmat fără greutate trupele italiene dezorientate
Republica Socială Italiană () [Corola-website/Science/311654_a_312983]
-
1945, americanii au atacat fără succes unitățile de infanteirie italiană (bersaglieri) ai Diviziei I „Italia”. Pe 29 aprilie, ministrul apărării al RSI, mareșalul Graziani, a fost prezent la ceremonia de la Caserta, în timpul căreia generalul german Heinrich von Vietinghoff a semnat capitularea tuturor forțelor Axei din Italia. Pe actul de capitulare nu a fost găsit necesar să fie prezentă și semnătura mareșalului italian. Capitularea trebuia să fie valabilă începând cu ziua de 2 mai. Graziani a ordonat forțelor sale să depună armele
Republica Socială Italiană () [Corola-website/Science/311654_a_312983]
-
italiană (bersaglieri) ai Diviziei I „Italia”. Pe 29 aprilie, ministrul apărării al RSI, mareșalul Graziani, a fost prezent la ceremonia de la Caserta, în timpul căreia generalul german Heinrich von Vietinghoff a semnat capitularea tuturor forțelor Axei din Italia. Pe actul de capitulare nu a fost găsit necesar să fie prezentă și semnătura mareșalului italian. Capitularea trebuia să fie valabilă începând cu ziua de 2 mai. Graziani a ordonat forțelor sale să depună armele pe 1 mai. Forțele Aeriene Naționale Republicane ("Aeronautica Nazionale
Republica Socială Italiană () [Corola-website/Science/311654_a_312983]
-
mareșalul Graziani, a fost prezent la ceremonia de la Caserta, în timpul căreia generalul german Heinrich von Vietinghoff a semnat capitularea tuturor forțelor Axei din Italia. Pe actul de capitulare nu a fost găsit necesar să fie prezentă și semnătura mareșalului italian. Capitularea trebuia să fie valabilă începând cu ziua de 2 mai. Graziani a ordonat forțelor sale să depună armele pe 1 mai. Forțele Aeriene Naționale Republicane ("Aeronautica Nazionale Repubblicana", ANR) a fost forța aeriană a Armatei Naționale Republicane a RSI. ANR
Republica Socială Italiană () [Corola-website/Science/311654_a_312983]
-
pătrundă prin strâmtoare, dar s-a ciocnit cu un alt submarin și a ieșit la țărm. După aceea, submarinul a fost bombardat de o cetate turcească, bombardament soldat cu moartea lui Brodie și a șase membri ai echipajului, și cu capitularea supraviețuitorilor. Otomanii s-au pregătit să respingă o debarcare pe oricare parte a strâmtorii, cu Armata V Otomană. Forța, care la început consta din cinci divizii cu încă una pe drum, era formată din recruți și comandată de Otto Liman
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
(cunoscută și ca Bătălia pentru Paris) a avut loc în timpul celui de-al doilea război mondial de pe 19 august 1944 până la capitularea garnizoanei germane pe 25 august. Parisul fusese administrat de autoritățile militare germane de la capitularea Franței din iunie 1940, când a fost înființat statul marionetă L'État Français cu capitala la Vichy. Eliberarea a fost rezultatul insurecției organizate de rezistența franceză
Eliberarea Parisului () [Corola-website/Science/311750_a_313079]
-
(cunoscută și ca Bătălia pentru Paris) a avut loc în timpul celui de-al doilea război mondial de pe 19 august 1944 până la capitularea garnizoanei germane pe 25 august. Parisul fusese administrat de autoritățile militare germane de la capitularea Franței din iunie 1940, când a fost înființat statul marionetă L'État Français cu capitala la Vichy. Eliberarea a fost rezultatul insurecției organizate de rezistența franceză împotriva garnizoanei germane din Paris. Pe 24 și 25 august, Forțele Franceze din Interior
Eliberarea Parisului () [Corola-website/Science/311750_a_313079]
-
rezistența germanilor nu putea duce decât la pierderi inutile de vieți omenești, orice rezistență fiind sortită din punct de vedere militar înfrângerii. Francezii erau dispuși să aștepte o jumate de oră de la primirea mesajului, după care germanii trebuiau să accepte capitularea sau să se aștepte la anihilarea totală. În cazul în care germanii s-ar fi predat, ei urmau să fie tratați corespunzător legilor războiului. În ciuda ordinelor repetate date de Hitler în conformitate cu care capitala franceză „"nu trebuia să cadă în mâinile
Eliberarea Parisului () [Corola-website/Science/311750_a_313079]
-
de a considerată una dintre puterile învingătoare ale celui de-al doilea război mondial alături de principalii trei aliați - SUA, Anglia și URSS. Acest punct de vedere nu a fost împărtășit de Aliații occidentali, după cum a demonstrat-o primul act al capitulării Germaniei . Stabilirea zonei franceză de ocupație din Germania și din Berlinul de Vest a fost încununarea ambițiilor lui de Gaulle. Pretențiile similare ale polonezilor, care ar fi dorit să participe la ocuparea Germaniei, au fost respinse de Uniunea Sovietică. Acest
Eliberarea Parisului () [Corola-website/Science/311750_a_313079]
-
de Armata Roșie. Acești soldați au fost internați în lagăre sovietice, dar după invadarea URSS de către Germania Nazistă, unitățile lor au fost reactivate și cehoslovacii au reintrat în luptele împotriva naziștilor începând cu martie 1943. Pe 9 iulie 1940, după capitularea Franței, Consiliul Național Cehoslovac a hotărât să formeze o structură de conducere cu Beneš președinte, monseniorul Jan Šrámek șef al guvernului și cu Jan Masaryk ministru de externe. Acest guvern în exil a fost recunoscut de guvrenul britanic pe 18
Istoria Cehoslovaciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311135_a_312464]
-
martie. Boemia și Moravia erau teritorii cu un anumit grad de autonomie administrat de naziști, (la fel precum Guvernoratul General al Poloniei), care erau considerate părți ale „Germaniei Mari”. Protectoratul a încetat să existe din punct de vedere legal odată cu Capitularea Germaniei în fața forțelor Aliaților (8 mai 1945). Regiunea Sudetenland, care se întindea de-a lungul frontierelor Cehiei cu Austria și Germania, era locuită în principal de germani și a fost încorporată în Reich pe 10 octombrie 1938, ca urmare a
Protectoratul Boemiei și Moraviei () [Corola-website/Science/311242_a_312571]
-
Normandia (Operațiunea Overlord). În ziua atacului, Ziua-Z (în ) el s-a oferit ca voluntar pentru a fi parașutat în Normandia cu Divizia 101 Aeropurtată, în avangarda celorlalte trupe. Datorită experienței sale juridice de procuror federal, Marcus a contribuit la negocierea capitulării Italiei și Germaniei, devenind după 1945, membru al guvernului de ocupație din Berlin. În această calitate, Marcus a fost însărcinat cu planificarea distribuirii alimentelor și a mărfurilor de primă necesitate în teritoriile ocupate de către aliați, inclusiv asigurarea alimentației pentru foștii
David Marcus () [Corola-website/Science/311781_a_313110]
-
cucerească mai înainte de sosirea Armatei Roșii în regiune. În aceste condiții, De Gaulle ar fi făcut presiuni asupra lui Eisenhower să permită lui Leclerc și diviziei sale să acorde ajutor insurecției parizienilor. Generalul Leclerc a fost cel care a acceptat capitularea garnizoanei germane din Paris și a comandantului ei, generalul Dietrich von Choltitz. Divizia a 2-a blindată franceză a continuat sub conducerea lui Leclerc luptele împotriva germanilor, eliberând Strasbourgul și participând la ofensiva aliată până în Alpii Bavarezi. În mai 1945
Philippe Leclerc () [Corola-website/Science/311860_a_313189]
-
comportării trupelor române, să nu intre în tratative și să-și îndeplinească în continuare misiunile. În lipsa unui armistițiu, armata română era în continuare o forță inamică, iar non-combatul trupelor române după seara zilei de 23 august a fost considerat o capitulare fără condiții. Comandamentele sovietice au recunoscut internarea a circa 26.000-40.000 de militari români. După multe insistențe din partea reprezentanților Marelui Stat Major român s-a reușit eliberarea, la 16 septembrie, doar a trei generali, 18 ofițeri și a 22
Alexandru Saidac () [Corola-website/Science/311956_a_313285]
-
nu trebuie să beneficieze de cursuri intensive de folosire a acestora. În cazul partizanilor din Iugoslavia, SOE a trimis luptătorilor din rezistență arme capturate de la germani sau italieni. Astfel de arme au fost disponibile în cantități mari, în special după capitularea Italiei, iar partizanii puteau să facă ușor rost de muniție din depozitelel inamicilor. SOE a dezvoltat o serie largă de dispozitive explozive pentru ducerea la îndeplinire a sabotajelor. Astfel de dispozitive explozive erau folosite nu numai de agenții din clandestinitate
Special Operations Executive () [Corola-website/Science/311966_a_313295]
-
sa. Istoricul John Keegan scrie că Tsolakoglou „era așa de hotărât să [...] refuze italienilor satisfacția unei victorii pe care nu o meritaseră, încât [...] a deschis negocieri total neautorizate cu comandantul diviziei germane SS din fața sa, Sepp Dietrich, pentru a aranja capitularea doar în fața germanilor”. La rândul lor, germanii au primit ordine stricte din partea lui Hitler pentru neînștiințarea italienilor cu privire la negocieri și, în cele din urmă, capitularea a fost acceptată. Mussolini a fost scandalizat de aceste decizii și a ordonat declanșarea de
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
negocieri total neautorizate cu comandantul diviziei germane SS din fața sa, Sepp Dietrich, pentru a aranja capitularea doar în fața germanilor”. La rândul lor, germanii au primit ordine stricte din partea lui Hitler pentru neînștiințarea italienilor cu privire la negocieri și, în cele din urmă, capitularea a fost acceptată. Mussolini a fost scandalizat de aceste decizii și a ordonat declanșarea de contraatacuri împotriva forțelor elene, care au fost însă respinse. A fost nevoie de intervenția personală a lui Mussolini pe lângă Hitler pentru ca germanii să accepte ca
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
Șeremetievo asupra suedezilor. În 1702, rușii obțin noi victorii în timp ce Carol al XII al Suediei îi învinge pe saxoni și polonezi și intră în Cracovia. La 11 octombrie 1702, fortăreața Noteburg capitulează în fața rușilor, apoi, prima victorie navală a rușilor, capitularea Narvei. Toate aceste victorii se datorează faptului că, grosul trupelor suedeze se afla în Polonia, unde în 1706, Carol al XII-lea silește Dieta de la Varșovia să-l proclame rege pe Stanislaw Leszczynski. Petru rămâne singur în fața regelui Suediei. În
Marele Război al Nordului () [Corola-website/Science/312941_a_314270]
-
stabilească cine este împuternicitul cu cea mai mare autoritate. Mai mult, în scurtă vreme, cei trei au început să se certe pe poziția de prim-negociator. După o vreme, Castellano a câștigat această „competiție” și a început discuții serioase pentru capitularea Italiei. Printre negociatorii aliați se aflau ambasadorul britanic la Lisabona, Ronald Campbell, și doi generali trimiși de Dwight Eisenhower, americanul Walter Bedell Smith și britanicul Kenneth Strong. La început, Aliații nu erau entuziasmați de propunerile de pace ale italienilor. Campania
Armistițiul dintre Italia și forțele armate Aliate () [Corola-website/Science/310848_a_312177]
-
americanul Walter Bedell Smith și britanicul Kenneth Strong. La început, Aliații nu erau entuziasmați de propunerile de pace ale italienilor. Campania militară împotriva forțelor Axei din Italia păreau că merge foarte bine, iar victoria părea doar o problemă de timp. Capitularea Italiei ar fi grăbit acest proces, dar ar fi redus beneficiile unei cuceriri militare a întregului teritoriu italian. Analize mai atente ale situație din peninsulă au arătat însă că există și beneficii importante ale semanarii unei păci cu Italia. Istoricii
Armistițiul dintre Italia și forțele armate Aliate () [Corola-website/Science/310848_a_312177]
-
Mediterane. Pe 27 august, Castellano s-a reîntors în Italia și, trei zile mai târziu, l-a informat pe Badoblio cu privire la invitația făcută de aliați pentru o întâlnire a negociatorilor în Sicilia. Badoglio credea că poate obține condiții favorabile în schimbul capitulării. El i-a ordonat lui Castellano să insiste că orice capitulare a Italiei este condiționată de o debarcare aliată de proporții în peninsulă. În acel moment, Aliații ocupau doar Sicilia și alte câteva insule de mai mică importanță. Badoglio a
Armistițiul dintre Italia și forțele armate Aliate () [Corola-website/Science/310848_a_312177]