1,669 matches
-
așa tare. Să nu se audă alături. ― Ei bine, voi striga să se audă peste nouă mări și nouă țări. De ce mă amăgești? De ce nu vii la întîlniri? De ce mă lași în fiecare seară să aștept ore întregi ca un caraghios, spune?! Ea tăcea, cu ochii plecați în pământ. Frământa parcă un răspuns. ― De ce nu-mi răspunzi? De ce taci mereu? Pentru ce n-ai venit niciodată la întîlnire? ― N-am putut! N-am putut, ce frumos a spus-o! Ar fi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
seama că-mi rănise amorul propriu, încercă să repare greșeala. Și luând un ton de glumă, rosti! ― Știu, Dor, că ai putea să ajungi profesor universitar... Dar nu vrei, băiatul mamei, asta-i! Izbucni în râs (o spusese atât de caraghios) și totul se mistui în uitare. Cu toate astea mi-a rămas crâncen înfiptă în creier exclamația ei: ce mare lucru e să fii profesor universitar, și nu mi-am dat seama de asta decât mult mai târziu. VIII Din cauza
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
referindu-se la "familie") mă întrebă: ― Ce faceți mîine? (A doua zi era duminică.) Dacă n-aveți vreun proiect, veniți la noi. ― Imposibil, dragul meu. ― De ce? ― Pentru că... ne-am despărțit. Bogdan holbă ochii. (N-am să uit niciodată mutra lui caraghioasă.) ― Vorbești serios, Tudore? ― Foarte serios. ― Și, mă rog, când s-a întîmplat povestea asta? ― Chiar adineauri. Mai precis: ou o jumătate de oră înainte de a intra aici. ― Și arăți atât de calm? Ai avut răbdare să joci cu mine trei
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Jos, în golf își fac antrenamentul obișnuit elevii unei școli de karate, îmbrăcați în cămeșoaie albe. Antrenorul lor scoate niște sunete răstite, de parcă îi ceartă mereu, elevii execută, disciplinați, comenzile, lovind aerul, cu mâinile, cu picioarele, și totul are ceva caraghios. Mă întorc în cameră și deschid radioul cu grijă, ca să nu se audă sunetul la vecini. In București, plouă. Cu atât mai bine că mă aflu aici, e primul meu gând, egoist. Apoi, mă duc la fereastră și examinez cerul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mai mult, înțeleg de ce iubesc marea cum iubești o femeie. Dar o iubesc și ca pe un loc de exil. Căci marea n-are vârstă. Ea nu e din nici un secol. Și n-are amintiri. Uneori, mă simt chiar puțin caraghios aici cu specialitatea mea de "rentier" al memoriei. În timp ce privesc stâncile umede și aproape negre, înălbite de spumă când valurile (marea e agitată, azi) se izbesc de țărm, fac calculul zilelor acestei vacanțe. Zeilor, zice Vergiliu, le plac numerele neperechi
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
dacă povestea are vreun sâmbure de adevăr ― chiar va fi dispărut un ucrainean? ― sau e produsul plăcerii noastre, irepresibile, de a broda, din orice, "scenarii". Răsuflu ușurat când văd vaporul. Suind scara metalică, îmi vine să râd de teama mea caraghioasă. Îmi duc în cabină lucrurile cumpărate și urc la masă în salonul de pe puntea "Venus". La recepție îl văd pe Theo. A întins pe masă un vraf de hârtii. S-a hotărât să distribuie, fotocopiată, coperta operei capitale pe care
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
făcut eu? Știi cât era de mulțumită Lina ceea . Lina, de teama unei pri-. . Dar tu puteai. - Iar eu! . . . Am aflat abia în urmă, mă înțelegi? Nici Elena nu știa. Biata Lina, când e vorba de Lică, a rămas cam caraghioasă . Nu zic. Doamne ferește, altceva . Doamne ferește și ferește, Doamne! Dar e cam caraghioasă! -- Da, Lina se bucură că Rim a primit pe Sia și ascunde ele el secretul, și tocmai asta încurcă tot ... Puteai insinua tu. dacă la Rimi ai fi
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
unei pri-. . Dar tu puteai. - Iar eu! . . . Am aflat abia în urmă, mă înțelegi? Nici Elena nu știa. Biata Lina, când e vorba de Lică, a rămas cam caraghioasă . Nu zic. Doamne ferește, altceva . Doamne ferește și ferește, Doamne! Dar e cam caraghioasă! -- Da, Lina se bucură că Rim a primit pe Sia și ascunde ele el secretul, și tocmai asta încurcă tot ... Puteai insinua tu. dacă la Rimi ai fi avut mai multă grijă și indignare, numai prin atitudine ai fi putut
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
dar cu trupul mai ghebos încă, cu fața zbârcită de necaz parcă era chiar baba de urâtă. Rim, demn, cu ochii ascunși în lături, cu surâsul acela hidos acum tras înapoi, trecu mut pe lângă ea, ieși și o lăsă acolo caraghioasă. Abia după ce auzi zgomotul ușei mari din față, Lina se urni din loc, trecu și ea prin uși rămase toate deschise până în vestibul; Rim plecase! . . . Era adevărat că plecase! ... La treburi, la plimbare . . . plecase! Buna Lina, printr-o grozavă surpare
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
că lângă acel zid m-am lămurit ce este un "străin": cineva în care nu poți avea încredere decât după ce te convingi că nu-ți vrea răul. Ieșisem de sub scutul părintesc, acum puteam conta doar pe mine. Înduioșătoare și cam caraghioasă, dacă e văzută cu ochii de azi, întîmplarea are o semnificație aparte în "mitologia" mea personală. Am avut nevoie, mereu, de un "zid" de care să mă sprijin. Când el mi-a lipsit, am intrat în panică. Asta a făcut
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
e cu praful? De unde vine? Asta se întreabă mereu. Stau cu obloanele trase, jumătate din an, pe urmă, în cealaltă jumătate, ascultă cum sună ploaia pe acoperișurile de tablă, și vor să-și umple singurătatea cu un deșert. Nu e caraghios? Pentru mine, nu există decât două soluții, băiete. Să nu mai știi ce vrei ori să nu te mai intereseze nimic. Se auzeau acum bătăile cavernoase ale pendulei cu ramă de sidef, din perete. Julius se foi, o vreme, stânjenit
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
avea pe cine să chem. Dar cum să transformi moartea în spectacol? 22. Doctorul Luca ascunde, probabil, ceva ― și-a zis Julius ― dar ce? În după-amiaza în care a deschis prima oară ușa bibliotecii, bătrânul i s-a părut ușor caraghios, poate din pricina uriașei pălării de pai pe care și-o înfundase pe cap, și surprinzător de spilcuit pentru un bețiv. Julius tocmai se apucase să pună în ordine cărțile despre oracole și mări, dintr-un dulap anume destinat lor, și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
nici ignora". Mă privea cu ură și, apărîndu-se cu mâinile ca de o vedenie, m-a trecut din rândul ereticilor printre atei. Ceea ce m-a îndîrjit. I-am zis: "Un ateu îl contestă pe Dumnezeu și cu asta a terminat, caraghiosule (era prima oară că nu mă mai controlam), în timp ce eu susțin că Dumnezeu trebuie să existe pentru a-l putea întreba: De ce, Doamne, ai lăsat atâta ticăloșie pe lume? De ce tocmai eu trebuia să mă lovesc de ea? Ca să-i
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
față, semănând cu un clovn, mâna din urmă un asin, în vreme ce, peste drum, niște prostituate, purtând centuri de castitate, îi ofereau cheile cu gesturi îmbietoare. Într-o vitrină, Julius zări o mumie expusă, ceea ce i se păru din cale-afară de caraghios. Cine putea fi interesat să cumpere o mumie? Urmând sfaturile doctorului Luca, se feri să intre în vreo prăvălie, cu toate că ar fi dorit să cumpere un ceai împotriva astmului, și sui pe o potecă formată din trepte săpate în piatră
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
împreună cu ceilalți călători, ci pe fereastra deschisă (era vară). A durat vreun an acea criză, comparabilă cu o acnee juvenilă, de care-mi amintesc cu jenă. Probabil, "vitejia" pe care mi-o dădeau complexele și care mi se pare cam caraghioasă acum, prin ambițiile ei exagerate, era mai puternică decât teama de ridicol. Sau, poate că teama de ridicol a apărut mai târziu. Nu mai știu. * Faima noastră de indivizi periculoși, cu care nu era indicat să te pui rău, s-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
-l acum aici, cu o expresie de bărbat care avea poftă să danseze, bîndu-și oranjada, vitamine care-i păstrau sănătatea și-l ajutau să e mențină tînăr, la cei patruzeci și opt de ani ai lui, În pofida Înfățișării sale destul de caraghioase. Șobolanul aparținea rasei celor pe care Juan Lucas Îi cunoștea, dar nu-i recunoștea. Îmbrăcat cu un bluzon alb, pantaloni scurți gri și mocasini negri cu alb, era aidoma unui șobolan; dar optimist peste măsură, optimist și cu o enormă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dintr-o aripă a palatului și strică pînă la o nouă ocazie favorabilă caleidoscopul format din terenul de minigolf, grădină și noapte, paharul de cristal și whisky, În barul de vară din noul palat. Juan Lucas se simți nițel cam caraghios, descoperindu-se dintr-odată foarte sensibil la asemenea senzații, combinînd culori, inventînd caieidoscoape și hotărînd astfel culoarea unor stofe pe care avea de gînd să le comande la Londra. Într-adevăr, era pe altă lume și În viața asta trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
un pahar pe terasa clubului. Doamna și domnul ambasador i-au făcut o impresie excelentă lui Juan Lastarria, bineînțeles că n-au adus nici o clipă vorba de povestea cu Peggy și Pipo, copilării, lucruri fără importanță, ar fi fost un caraghios dacă s-ar fi gîndit de pe acum la logodnă și la cununie și din cauza asta Lastarria nu se mai gîndi la logodnă și la cununie În timp ce-și lua rămas-bun de la doamna și domnul ambasador al Canadei. Se Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
zăpadă și pe cojocul alb de piele, o femeie în care cu mare greu tate am recunoscut-o pe Irina. Fața ei lată de ardeleancă era fardată exce siv. Părul îl purta și mai scurt, cu un fel de breton caraghios peste ochii năclăiți de rimel. Cum soba noastră duduia din nou din toate puterile, zăpada de pe ea, un puf până-atunci, s-a schimbat instan taneu în șuvițe șiroitoare de apă. Femeia arăta acum ca o pisică udă și, în
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
la televizor, schimbam canal după canal și deodată Nana, cu nouăsprezece ani mai în vârstă, cu multe kilograme mai planturoasă, cu... - dar nu vreau să fiu și mai rău cu ea - mi-a apărut în fața ochilor. Era în juriul unui caraghios concurs de poezie. Vreți mai mult? A doua zi am deschis un ziar la-ntâm plare și am dat peste o cronică la o carte a ei de poezii (fiindcă ea nu era ingineră sau funcționară, cum o descri sesem eu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Nu-mi dau seama dacă e 10.00 a.m. sau 10.00 FM. Poate că astea făceau parte tot din ceea ce cărțile numeau afazie. Sau poate că Mark se prostea dinadins. Nu-și mai aducea aminte dacă înainte fusese vreodată caraghios. Acum era adesea copilăros; nu mai putea nega asta. Și totuși, înainte de accident îl bătuse la cap ani întregi să se maturizeze. Toată țara era infantilă. Epoca era copilăroasă. Și când îl privea alături de Rupp și Cain, Mark nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
băură, Riegel mai mult decât băuse în ultimii doi ani la un loc. Era dispus să-și piardă cunoștința, la nevoie, numai să rămână cu Mark. Mark deborda de idei. — Vrei să știi cum să le furi pământul de sub picioare caraghioșilor ăstora? Danny, Danny. Hai să-ți arăt o chestie. Cu ceva ce semăna mai mult a energie decât tot ce arătase până atunci, Mark se ridică și tropăi până-n dormitorul lui. Daniel îl auzi mutând lucrurile de colo-colo, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
prietenul tău sunteți chiar acolo. —Glumești? Avea trei tone de metal peste el. Fiecare secundă conta. Am făcut ceea ce trebuia. Ne-am întors, am fugit înapoi în oraș și am anunțat. —N-aveați nici unul mobil? O frecați cu walkie-talkie-urile alea caraghioase și n-aveați mobile? — Am anunțat, spuse el. La câteva minute. —Anonim? Și dup-aia nici n-ați recunoscut. N-ați spus povestea. V-ați schimbat cauciucurile și le-ați aruncat în râu pe alea vinovate. —Ascultă-mă. Nu știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vacanță. Am parcurs pe jos 180 de km din drumul spre Santiago de Compostela. Și câteva mii de kilometri în mașină și în tren, prin Franța, Spania și Portugalia. Am fost la Lourdes și la Fatima. Am văzut multe chestii caraghioase, dar și câteva chestii subtile, impresionante. În plus, eoliene elegante de pe autostradă, prieteni cântând în mașină, peisaje fabuloase, oameni zâmbitori, Angelo vorbind portugheză cu accent franțuzesc, tristețea mea arde ușor la soare. Era vară. În toate cărțile unde s-a
Despre scris, dar cel mai mult despre iubire. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
doi tineri care lucrează la Hearst și cu noi, stimate domn, care uneori aducem cîte o fată În cameră, ne Îmbătăm, plîngem, ne mărturisim păcatele și slăbiciunile vieții, citim Shakespeare, Milton, Whitman, Donne și Biblia - și rubrica sportivă - noi, tineri caraghioși, bătrîni nebuni și zăpăciți cum sîntem, dar care n-am ucis niciodată, n-am jefuit și n-am bătut nici o femeie pînă să-i sară dinții din gură; noi, care sîntem oameni destul de decenți, de buni și cu vederi liberale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]