1,124 matches
-
Caragiale este cunoscut de publicul larg ca dramaturg prin numeroasele spectacole organizate cu opera sa dramatică, din care „O scrisoare pierdută” deține un record, nu numai pe plan național, ci și pe plan universal. „O scrisoare pierdută” este o capodoperă caragialiană și a comediei românești, o comedie de moravuri, deoarece prin conținutul ei autorul surprinde modul de viață, moravurile unei clase sociale, ale așa zisei clase superpuse, cum afirmă Mihai Eminescu, față de care Caragiale are o atitudine comică. Ca În cazul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
pierde, iar grupul Trahanache - Tipătescu - Zoe, Învinși inițial, triumfă În final, chiar dacă a intervenit Dandanache, un al treilea personaj. Interferența tuturor personajelor din finalul comediei adâncește și mai mult latura comică a operei marelui dramaturg. Trăsătura fundamentală a Întregii opere caragialiene este perenitatea. Este de-a dreptul surprinzătoare sarea existențială a unui popor parcă blestemat să repete toate tarele, mai ales politice, În momentele când nu te aștepți. Năravul, comportarea morală se repetă În integralitate, fără ca cineva să-și pună vreodată
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
-l toarnă pe fiecare după un calapod deosebit: unul e sucit Într-un fel, altul Într-alt fel, fiecare În felul lui, Încât nu te saturi să-i vezi și să-ți faci haz de ei." Referindu-se la personajele caragialiene, Pompiliu Constantinescu descoperă urmatoarele tipologii umane: incornoratul, Trahanache, jupân Dumitrache, Crăcănel; juneleprim, Chiriac, Rică Venturiano, Ștefan Tipătescu, Nae Girimea; cocheta adulterină, Zoe, Zița, Veta, Didina, Mița Baston; politicianul demagog, Nae Cațavencu, Agamiță Dandanache, Farfuridi: cetățeanul alegător, conu Leonida, cetățeanul turmentat
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
greșită („capitalist” pentru locuitorii capitalei; „scrofulos” pentru scrupulos); c. lipsa de proprietate de termenilor („liber-schimbist” Însemnând cel care promoveaza libertatea comerțului, neamestecul 269 statului În treburile Întreprinzătorului capitalist, are pentru Cațavencu sensul de flexibil În concepții); structura este o inovație caragialiană. Încălcarea regulilor gramaticale și a logicii: d. polisemia - „ne-am răcit Împreună”; e. contradicția În termeni: „După lupte seculare care au durat aproape 30 de ani, iată visul nostru Împlinit!”; f. asociații incompatibile ca sens: „Industria română este admirabilă, e
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
deja autorul unor cunoscute capodopere. În 1878, la 12 noiembrie, citește la „Junimea” din Iași, „O noapte furtunoasă”, prima piesă originală, reprezentată pe scena Teatrului Național din București la 18 ianuarie, 1879. Piesa, o comedie, trasează coordonatele majore ale dramaturgiei caragialiene. „Conu Leonida față cu reacțiunea” a fost citită În casa lui Maiorescu În 1879 și publicată În „Convorbiri literare” În 1880; a fost considerată o capodoperă de ironie și Înscenare dramaturgică. Cea mai complexă operă dramatică a lui I. L. Catagiale
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
propria-i casă. Noroc cu detectoarele de la ieșire, care l-au simțit și i-au determinat pe bodyguarzii muzeului catacombelor să-i confiște moralizator respectivele oase... BUCUREȘTI FAR WEST Daniel CRISTEA-ENACHE Infamie (IĂ Cine n-a citit Infamie..., savuroasa schiță caragialiană cu scrisoarea de recomandație care strică relațiile dintre doi buni amici? Primul îl recomandă călduros pe al doilea, îi citește ce a scris despre el și apoi bagă scrisorica-n plic. Recomandatul, încântat, ia plicul bine lipit și pleacă. La
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
romantic ironic“, așa cum îl numește Nicolae Manolescu. Povestirile sale sunt pline de indivizi obișnuiți, chiar mediocri, pe care autorul îi transpune întrțo adevărată comedie umană, îmbibată de sarcasm, de grotesc, de cinism și uneori de absurd. Întocmai precum în scrierile caragialiene, în scurtele povestiri ale lui Tudor Octavian întâlnim și latura tragică a comediei. A reușit să impună și la noi meseria de scriitor la ziar Textele „scriitorului de la pagina 3“, publicate în perioada 1 iunie 2006 - 1 august 2007, au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
ci încearcă să transmită doar o anumită stare, pe care cei mai mulți dintre cititori, cei care trăiesc în fiecare zi în România, o vor recunoaște cu siguranță. Bucureștiul mai păstrează la periferii cocioabele și maghernițele din romanele lui Eugen Barbu, personajele caragialiene își țin în continuare discursurile pompoase și demagogice prin politica românească, dar noii crai ce mișună prin Bucureștiul anilor 2000 nu mai au nimic în comun cu craii de Curtea-Veche ai lui Mateiu Caragiale. Realismul magic al Balcanilor, surprins atât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
idiomatic al FURIEI / 205 3. Studiu de caz: analiza proverbelor din clasa idiomatică a LUPULUI / 215 4. Dimensiunea culturală a textemelor / 227 Capitolul V: Textemele din perspectiva lingvisticii textului / 235 1. Statutul textemelor în discursul "informativ" / 235 2. Reîncadrarea textemelor caragialiene în discursul public actual / 240 3. Reconfigurarea textemelor caragialiene în discursul public actual / 253 4. Creația de sens în discursul "informativ" / 261 Capitolul VI: Textemele din perspectiva poeticii lingvistice / 265 1. Există o poetică a textemelor? / 265 2. Microarticularea cuantelor
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
proverbelor din clasa idiomatică a LUPULUI / 215 4. Dimensiunea culturală a textemelor / 227 Capitolul V: Textemele din perspectiva lingvisticii textului / 235 1. Statutul textemelor în discursul "informativ" / 235 2. Reîncadrarea textemelor caragialiene în discursul public actual / 240 3. Reconfigurarea textemelor caragialiene în discursul public actual / 253 4. Creația de sens în discursul "informativ" / 261 Capitolul VI: Textemele din perspectiva poeticii lingvistice / 265 1. Există o poetică a textemelor? / 265 2. Microarticularea cuantelor referențiale în Creanga de aur / 273 3. Macroarticularea câmpurilor
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
lui Iuliu A. Zanne) în planul "istoric" al limbii române. Capitolul V focalizează celelalte două categorii de texteme (diasemice și diatropice), urmărindu-le funcționarea în planul "individual" al vorbirii, cu precădere în cadrul discursului "informativ", exemplificat prin reîncadrarea și reconfigurarea textemelor caragialiene în discursul public românesc de după 2000. Capitolul VI se ocupă de comportamentul tuturor celor trei categorii de texteme în discursul "poetic", fenomen ilustrat printr-un studiu de caz desfășurat pe romanul sadovenian Creanga de aur (1933). Ne-am străduit să
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
În capitolul IV, vom ilustra propunerea noastră de semantică configurativă, concepută ca parte a lingvisticii "idiomatice", prin analiza a două cazuri concludente. Adoptând perspectiva lingvisticii textului, capitolul V va propune o taxonomie a operațiilor textual-discursive și va urmări reinserția textemelor caragialiene în discursul public actual. Ultimul capitol al cărții va încerca să aproximeze o poetică a textemelor, pe care o vom ilustra prin analiza romanului sadovenian Creanga de aur. Capitolul III Textemele din perspectiva lingvisticii elocuționale 1. "Discursul repetat" - categorie a
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
competență "idiomatică", ci și o competență expresivă. Oricât de bine ar cunoaște limba română, un vorbitor nu va putea înțelege niciodată toate implicațiile textemului amintit dacă nu are o "cultură literară" care să-i permită să sesizeze aluzia la textul caragialian. 4.2.1. Cu toate acestea, frontiera dintre fenomenele diasketice și cele diasemice nu este întotdeauna clară. Sensul anumitor texteme diasemice poate fi intuit parțial și fără ca vorbitorii să cunoască neapărat contextul originar al expresiilor respective. Acest fapt se constată
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
unități textemice "stocate" în repertoriul limbii (cum se întâmplă în cazul expresiilor idiomatice, de pildă), textemele diasemice reliefează în maniera cea mai clară procesul creației de sens. Apoi, am ales să particularizăm tema anunțată în titlul capitolului prin analiza textemelor caragialiene întrucât autorul Scrisorii pierdute este poate scriitorul care a furnizat cel mai mare număr de texteme discursului public românesc. În plus, spre deosebire de alți autori "canonici" (ne referim aici în special la poeți), I.L. Caragiale rămâne un scriitor bine cunoscut de către
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
altă parte, ar fi existat pericolul să identificăm în fiecare ocurență a textemului respectiv un procedeu distinct și să ne rătăcim astfel pe terenul empiric. Scopul nostru nu a fost, însă, să realizăm un inventar al diferitelor ocurențe ale textemelor caragialiene în presa actuală (perspectivă întâlnită, de exemplu, la Rodica Zafiu 383 și Liviu Groza 384), ci să sistematizăm tipurile de transformări pe care le suportă textemele în procesul trecerii lor dintr-un text (caragialian) în altul ("public"). De aceea, am
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
inventar al diferitelor ocurențe ale textemelor caragialiene în presa actuală (perspectivă întâlnită, de exemplu, la Rodica Zafiu 383 și Liviu Groza 384), ci să sistematizăm tipurile de transformări pe care le suportă textemele în procesul trecerii lor dintr-un text (caragialian) în altul ("public"). De aceea, am optat pentru o soluție de compromis, menită să ilustreze deopotrivă amploarea și diversitatea proceselor de "repetare" a textemelor caragialiene în discursul public actual, dar și faptul că operațiile care guvernează actele respective pot fi
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
tipurile de transformări pe care le suportă textemele în procesul trecerii lor dintr-un text (caragialian) în altul ("public"). De aceea, am optat pentru o soluție de compromis, menită să ilustreze deopotrivă amploarea și diversitatea proceselor de "repetare" a textemelor caragialiene în discursul public actual, dar și faptul că operațiile care guvernează actele respective pot fi contrase sub forma unor tipuri de bază, ale căror limite ar putea fi exemplificate cel mai bine prin variația aceluiași textem. 1.5. Din punctul
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
386), urmând ca, în cazul fiecărui tip de transformări, să reliefăm subtipurile corespunzătoare și, totodată, să evidențiem procedeele "expresive" asociate tipurilor respective (cu mențiunea că procedeele în cauză doar semnalează, nu realizează ele însele creația de sens). 2. Reîncadrarea textemelor caragialiene în discursul public actual 2.1. În secvența de față, ne vom referi la primul dintre cele două tipuri de operații menționate: reîncadrarea. În funcție de gradul de interferență dintre un textem și coreferenții săi, putem distinge trei subtipuri de reîncadrare a
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
pireu nu pot fi considerate fenomene topice, deoarece ele nu aduc nimic nou în raport cu semnificațiile unor lexeme recunoscute deja ca "fapte de limbă"387: ferăstrău și piure. În schimb, forme precum renumerație marchează o "specializare" a sensului, deoarece, datorită operei caragialiene și figurii lui Pristanda, termenul amintit s-a îndepărtat deja de sensul de bază al paronimului său (= "salariu", "retribuție"), ajungând să desemneze un "venit de proveniență ilicită". Din punctul de vedere al lingvisticii "discursului repetat", topicalizarea constituie un fenomen de
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
ale căror sensuri nu au devenit încă o parte a repertoriului "comun" al limbii, ci funcționează asemenea textemelor diasemice. Tocmai din acest motiv am ales să le abordăm în cadrul subcapitolului de față. 2.2.1. Printre cele mai cunoscute texteme caragialiene pe care discursul public românesc le topicalizează în momentul actual se numără a traduce, bibic, rezon și renumerație. Dintre acestea, primele trei sunt deja înregistrate în dicționarele limbii române, însă cu alte accepțiuni. Astfel, dintre semnificațiile pe care DEX 2012
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
5. (În expr.) A traduce (pe cineva) în fața justiției = a aduce (pe cineva) înaintea unei instanțe judecătorești. ◊ (În expr.) A traduce în viață = a pune în aplicare (un principiu, un plan); a înfăptui, a realiza."), cea mai apropiată de accepțiunea caragialiană ar fi "a aduce (pe cineva) înaintea unei instanțe judecătorești". Însă chiar și aceasta rămâne departe de sensul din D'ale carnavalului..., care comportă accepțiunea de "a înșela (în dragoste)" sau, prin extensie, de "a înșela (generic)" sau "a păcăli
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
în raport cu omonimul său lexematic se verifică prin comportamentul sintactic distinct al celor două unități: chiar dacă ambele forme sunt tranzitive, sensul de dicționar al termenului indică o predilecție pentru construcțiile de tip relațional-instrumental (a traduce în/prin/cu), pe când sensul textemului caragialian manifestă o afinitate pentru construcțiile de tip sociativ (a traduce [împreună] cu). 2.2.2. Dacă în cazul lui a traduce semnificațiile termenului au încă o stabilitate neamenințată de expansiunea textemului omonim, în cazul lui bibic sensul caragialian tinde să
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
sensul textemului caragialian manifestă o afinitate pentru construcțiile de tip sociativ (a traduce [împreună] cu). 2.2.2. Dacă în cazul lui a traduce semnificațiile termenului au încă o stabilitate neamenințată de expansiunea textemului omonim, în cazul lui bibic sensul caragialian tinde să covârșească semnificațiile cuvântului. În DEX 2012, lexemul amintit beneficiază de două intrări: "BIBÍC1, bibici, s.m. (Ornit.) Nagâț. - Din magh. bibic", respectiv "BIBÍC2 -Ă, bibici, -ce, s.m. și f. (Înv. și fam.) Termen de dezmierdare adresat unei persoane iubite
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
iubite; bibiloi. - Cf. bibi." Dintre acestea, ultima accepțiune e folosită mai des, ca urmare a dublei asonanțe bebe(c)/bibi(c) și iubit/bibic (dim.); însă, în discursul public românesc actual, aceasta e concurată de o accepțiune peiorativă, de proveniență caragialiană. Bibicul este, precum se știe, porecla lui Crăcănel, pe care Mița îl "traduce", în D'ale carnavalului..., cu feluriți berbanți. Din situația încornoratului, discursul public curent tinde să rețină două sensuri principale. Primul este acela de "amant" sau "fante": "Io
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
scrisoare pierdută, în contexte precum "famelie mare, renumerație mică, după buget"...) constituie un exemplu tipic de "etimologie populară", rezultată din contaminarea expresiei substantivului remunerație cu semnificatul - și, prin acesta, și cu forma - lexemului număr. În discursul public românesc actual, textemul caragialian beneficiază de o largă întrebuințare, căreia i se pot găsi două explicații. Pe de o parte, renumerație reprezintă un caz în care autoritatea textului dramatic s-a impus uneori cu o forță mai mare decât a diverselor dicționare ale limbii
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]