997 matches
-
lca Legile?”. În aceeași lucrare, el ilustreaz] modul în care viciul nu rezid] în dorinț], ci în consimt]mânt. Exemplul este cel al unui b]rbat care vede o femeie, iar „concupiscenta să se trezește; mintea să ispitit] de dorință carnal] și incitat] de dorință primar], dar care controleaz] aceast] tânjire lasciv] prin puterea temper]rii” (Scito Teipsum, capitolul 2), primind astfel recompensă de a asculta porunca lui Dumnezeu (probabil cea de-a noua: S] nu râvnești la femeia aproapelui ț
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
materialul” biblic și recuzita din domeniu îl face pe autorul volumului Grădina lui Ion (2000) să proiecteze imagini sacrosancte peste o realitate comună și să evite turnurile livrești ori abordarea „partizană”. Așa se explică apariția tensiunii lirice la limita dintre carnal și spiritual, dintre păcat și mântuire, dintre tăgadă și ispășire, în timp ce viziunea (i)luminată are loc sub semnul crucificării și al resuscitării promise, însoțite de numeroasele semnificații pe care acestea le implică. P. este sensibil la reflexele celeste cu puteri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288820_a_290149]
-
lor. Această practică a trecut și-n țările noastre, cunoscută sub numele de «miel fript hoțește».“ Dacă există o dimensiune sacră în această rețetă, ea este foarte originală, din moment ce nu respectă unul dintre principiile sacrificiului, anume separarea rituală a ofrandei carnale. „Există, în primul rând, o diferență între organele interne și restul cărnii: viscerele (ficat, plămân, splină, rinichi și inimă) sunt părțile bogate în sânge, sânge din care sunt făcute. Ritualul insistă în două feluri asupra opoziției dintre viscere și carnea
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
se face maties e saffathes, altfel spus caltaboșul nostru, în aproape aceeași alcătuire (cu excepția unui condiment pe care mediteraneenii îl adoră: coaja rasă de portocală). Radu Anton Roman insistă asupra caracterului ritual al pomenii porcului (o „tochitură“, de fapt), ofrandă carnală a sărbătorii de Ignat. În acest caz, separarea rituală a viscerelor de restul cărnii este respectată, tochitura aceasta servită tuturor celor care au participat la tăierea animalului cuprinzând în cea mai mare parte măruntaie. Dar ar fi periculos să credem
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
de o stranie vitalitate, oricum, singura care se putea potrivi cu locuitorii acelei izbe uriașe. Suflul rusesc... Înăuntru, eram mirați de numărul și de asimetria ușilor care se deschideau spre încăperi cufundate într-o umbră afumată. Simțeam, aproape fizic, densitatea carnală a vieților care se amestecau acolo. Gavrilici trăia în pivnița pe care o împărțeau cu el trei familii. Fereastra îngustă a camerei sale se afla aproape de pământ și, cum venea primăvara, era astupată de buruieni. Băbuțele, așezate pe banca lor
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
care le lipsește contemporanilor noștri și ne mișcă, inspirându-ne încredere. De fapt, eram mai ales uimit de precizia acelei coincidențe: lipsa mea de experiență amoroasă făcea apel tocmai la Femeie în general, o femeie încă lipsită de toate particularitățile carnale pe care dorința matură ar ști să le detecteze în trupul ei. Le contemplam cu o tulburare crescândă. Trupurile lor îmi erau inaccesibile. Da, nu era vorba despre o imposibilitate reală de a le întâlni. De multă vreme, imaginația mea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
la ele freamătul imperceptibil cu care trupul femeiesc primește o nouă toamnă, amestecul de bucurie și de spaimă, melancolia senină. Nu mai era nici un obstacol între cele trei femei și mine. Contopirea noastră, simțeam, era mult mai erotică și mai carnală decât orice posedare fizică. Am părăsit dimineața aceea de toamnă, pomenindu-mă sub un cer deja aproape negru. Obosit, ca și cum tocmai aș fi traversat înotând un mare fluviu, priveam în jurul meu recunoscând cu greu obiectele familiare. Totuși, am dorit să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
să-și cambreze cadențat arătoasa ei crupă pietroasă. Da, ea dansa. Și, chiar fără să îi văd fața, îi ghiceam zâmbetul. M-am îndrăgostit de tânăra necunoscută roșcată. Era vorba, desigur, înainte de toate, de o dorință foarte fizică, o încântare carnală în fața taliei sale de o fragilitate copilărească încă, ce contrasta atât de puternic cu bustul ei deja feminin... Mi-am executat numărul de demontare-asamblare cu toate membrele amorțite și mi-au trebuit mai mult de trei minute, pomenindu-mă printre
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
văd. Scinda în două realitatea. Cum făcuse cu trupul femeii pe care o spionam prin două hublouri diferite: exista o femeie în bluză albă, calmă și foarte obișnuită, și cealaltă - o crupă imensă ce făcea aproape inutil, prin eficacitatea ei carnală, restul trupului. Și, totuși, știam că cele două femei erau una și aceeași. Exact ca și realitatea sfâșiată. Iluzia mea franceză îmi încețoșa vederea, asemenea beției, dublând lumea cu un miraj înșelător de viu... Strigătul meu se maturiza. Imaginile care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pe partea de sus a coapselor foarte pline. Tocurile ascuțite ale pantofilor albi de lac îi făceau mersul puțin încordat. Îmbrăcămintea la modă, machiajul și mersul sacadat dădeau apariției sale pe strada pustie un aer suprarealist. Dar mai ales preaplinul carnal, aproape bestial, al trupului, al mișcărilor sale! În după-amiaza aceea de căldură mută. În orășelul acela ațipit. De ce? În ce scop? Nu m-am putut stăpâni să nu arunc o privire furișă înapoi: da, pulpele ei groase, lustruite de bronz
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
hărțuia prin diversitatea ei inepuizabilă, simțeam o profundă liniștire. Având transparența acelei „seri calde de toamnă”. Și seninătatea unei contemplări lente, aproape melancolice, a unui trup frumos de femeie lungit în fericita oboseală a dragostei. Un trup al cărui reflex carnal se dezvăluie într-un șir de reminiscențe, de mirosuri, de lumini. Râul s-a umflat înainte ca vijelia să ajungă la locul unde eram noi. Ne-am dezmeticit auzind curentul clipocind deja la rădăcinile sălciilor. Cerul devenea violet, negru. Stepa
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
concursuri, cu risipa de mâncare și băutură, cu manifestări de voioșie, bazate pe lipsa de respect față de reguli și cu numeroase forme de licențiozitate. Ambiguitatea pare a fi trăsătura esențială a sărbătorii: ea joacă Între solemnitate și derizoriu, spiritual și carnal, afirmare a normelor și contestare, acte religioase și activități uzuale (M. Bristol, 1985, pp. 26-27; F.A. Isambert, 1982, p. 157; F. Manning, 1983, p. 7; E. Turner, 1996, vol. II, p. 484). Din această perspectivă, unii cercetători au opus sărbătoarea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
imaginile de degradare și dezgustătorul, făcând poezie pe temelia esteticii urâtului. Se perindă prin fața ochilor noștri șobolani pe malul Tamisei părăsite de nimfe, oase de naufragiați din Furtuna lui Shakespeare și nu numai, prostituate, amintirea unui viol, perspectiva unui weekend carnal la Brighton și binecunoscutul episod dintre dactilografă și "junele bubos", contrastând toate cu trecutul Tamisei, istoria reginei Elisabeta cu Leicester, ironizată în toată splendoarea ei. Pe scurt, simplul gând la existența femeii aduce după sine ideea de moarte, de neființă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
un viitor sumbru? AG. Țin în egală măsură la tot ce găsești că se află în romanele mele. LV. Ți se pare important stilul? Creezi cuvinte proprii (cum ar fi Unthank, Provan, Lanark). Aș anagrama Lanark pentru a ajunge la carnal, ceea ce ar da mare concretețe lumii tale imaginare. AG. Numele pe care le menționezi sunt locuri din Glasgow ori din apropiere. Îmi place să îmbogățesc textul cu nume sugestive din Scoția ori din alte literaturi. Dar proza mea (excepție făcând
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mayași, zeița lunii Ixchel, asociată Aphroditei, simboliza desfrânarea și era reprezentată cu o floare de Plumeria ce sugera plăcerea sexuală. Ixchel era asociată zeului scorpion, al războiului, ambii fiind ostili oamenilor. La azteci, Tlazolcotl, zeița pământului, a fecundității, ocrotitoarea păcatelor carnale, era reprezentată călărind pe o coadă de mătură ca o vrăjitoare și ținând în mână un șarpe, simbolul falic. La incași, Fecioarele soarelui Aclla Cuna erau tinere frumoase, educate în temple. Unele erau destinate căsătoriei cu demnitari și erau instruite
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de stigmatul desfrânării, numind-o Apostolul Apostolilor. Curtezane pocăite din perioada apostolică și patristică Maria Egipteanca este un model de pocăință iar Biserica Răsăriteană o prăznuiește ca model reprezentativ al renunțării la viața desfrânată, ca model al înlocuirii plăcerii pământești, carnale cu iubirea de Dumnezeu. Și pe seama destinului ei circulă numeroase versiuni, unele mai impresionante ca altele. Una dintre versiuni o prezintă pe Maria ca fiind o tânără frumoasă care, la doisprezece ani, a părăsit căminul părintesc și a plecat la
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
mai impresionante ca altele. Una dintre versiuni o prezintă pe Maria ca fiind o tânără frumoasă care, la doisprezece ani, a părăsit căminul părintesc și a plecat la Alexandria, oraș în Egipt în care mișunau femei ca oferte de plăceri carnale. În acest loc de pierzanie, a trăit ea șaptesprezece ani. Într-o zi, s-a alăturat unui grup de pelerini dornici să meargă în locurile sfinte din Ierusalim. Dorea să se închine lemnului Sfintei Cruci pe care a fost răstignit
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ceea ce vrea să spună decât să uzeze de propria-i persoană." De aceea este de foarte de timpuriu pasionat de marionetă, căci lipsită de viață, ea nu este decât un simbol. Utilizarea ei permite evacuarea emoției brute, declanșată de prezența carnală a actorului, în care nu are încredere. Orice emoție, nemediatizată, iese din domeniul artei. Craig dă ca exemplu arta egipteană, pe care o admiră în mod deosebit, în care nu transpar niciodată sentimentele artistului. "Arta egipteană ne arată din plin
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
kitschizante, semn că în sculptură simbolismul își prelungea existența și beneficia de interesul publicului. Criticul subliniază la sculptorii generației retorica sculpturală simbolistă împrumutată de la Rodin, propensiunea către satanismul simbolisto-decadent corelat unei feminități litigioase, plasate în contextul misterelor sacre, al demoniilor carnale și al isteriilor amoroase: Nu înțelegem, desigur, să limităm exercițiul criticii absolut la controlul aparențelor, al formelor, dar, pentru relevarea unor suflete de femei (pe tinerii artiști îi tulbură grozav femeia-demon) contorsionate de deliruri bahice, a unor suflete ce plutesc
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
y pense (1925) seamănă izbitor cu climatul erotic al Nudului lui Pallady aflat la Muzeul Național de Artă din București. O tânără femeie cu părul roșcat stă întinsă pe o cuvertură, tapetul este alcătuit din cale uriașe, a căror sugestie carnală amplifică erotica posturală a femeii. Însă, un tablou precum Vampirii (1907) corespunde pe deplin licențioasei senzualități decadente. Vampirii femeli devoră o tânără victimă masculină, una poartă o floare în păr, o alta ține o floare în mână cu un gest
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tiv floral amplasat la nivelul superior al unei draperii-cortine care blochează aproape 4/5 din fundal, unde la limita vizibilității se pot observa niște crini, într-un colț. Opțiunea lui Khnopff scoate în evidență calele, flori pretențioase, cu o sugestie carnală. În ciuda grației, a albului veșmântului și a decorului-cadru, persistă o ambiguitate în ce o privește pe această femeie, care împiedică încadrarea ei în tipologie, fie cea a unei femme fragile sau a unei femme fatale. Spre deosebire de tabloul lui Pallady, calele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Renan, 1990, p. 8), Delavrancea îmbrățișează o atitudine pasională, mai degrabă a unui demiurg oratoric al Națiunii decât proprie chirurgului analitic al fenomenului național. Analogiile organiciste sunt încărcate cu maximă forță persuasivă atunci când sunt manipulate emoțional pentru a descrie rănile carnale pricinuite ființei naționale de actuala situație politică. V-am spus odinioară că munții Carpați sunt șira spinărei a poporului românesc. D'o parte și de alta se întind coastele aceleași ființe. Astăzi mai mult de cât ori când jumătate din
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]