2,246 matches
-
a cunoașterii”, să ghicesc acolo, jos, din luciolii apei negre, vii, chipuri și sensuri. Și-atunci, după mulți, mulți ani și multe Încercări, lupte, reveniri obsesive și descurajante, „În cerc”, cum ni se Întâmplă tuturor În ceea ce numim „circul vieții”, carnaval, temniță, dar și pustiu În același timp, cuvântul „retardat” aruncat cu decenii În urmă de o figură aproape ștearsă a propriei mele istorii „Învie” și se colorează brusc și strident: abia acum „Înțeleg” că G.H. a fost de fapt prima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
a lungul „vremii trăite” a fost tocmai această „slabă atracțiozitate” pe care sinuciderea, actul sinuciderii l-a „exercitat”, ca să zic așa, asupra mea. La toate „nivelele existenței”, la toate vârstele și stările psihologice sau „etapele” sociale, În toată această aventură, carnaval sau „uzată piesă de teatru” scrisă de-un autor „de-a doua mână” care a fost - este Încă! - viața mea. (A mea?! E... numai stricta mea posesie, sunt eu oare o ființă atât de perfectă, de puternică, Încât să am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
lui Pintilie din 1982, retras de pe ecrane și (re)descoperit abia în 1990. Pintilie reușește ceva aproape imposibil și fără precedent în filmul românesc : o exegeză (caragialiană) pe celuloid ! Punând la lucru un dispozitiv bahtinian, el transformă piesa Dale carnavalului într-un joc vertiginos de puneri în abis care telescopează literarul, politicul și cinematograficul ultimul dintre ele curat autoscopic. Rabelaisian și fellinian în aceeași măsură în care este caragialian (și pintilian, firește !), De ce trag clopotele, Mitică ? este, deloc surprinzător, mai
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ființa „unică” în „două entități” ce seamănă în fiecare segment, în fiecare „gând”, în fiecare act al lor și totuși sunt mereu altfel, adânc, profund altfel, creând acea miraculoasă atracție (sau indiferență acută, respingere!Ă în jurul căreia se învârte „circul, carnavalul” existenței dintotdeaunaă - da, domnișorule sau domnișoară, dumneata semeni (cu noi!Ă, dar încă nu ne-ai învins! Va trebui „să te descurci” și să faci în așa fel încât să ne „convingi” cu adevărat că ești „la fel cu noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
însuși o oferea! A, eram prieteni atunci și visători ai unei mari arte pentru patria ce ne făcuse „posibili”, adică reali și vii! Eram frumoși și ne mișcam printre oamenii și clădirile acelui deceniu de parcă am fi dansat într-un carnaval venețian, posesori de palate și de bijuterii fastuoase, ușori și încântați nu numai de existență, dar și de noi înșine, de lutul nostru ce ne târăște, în pubertate și adolescență, prin atâtea confuzii, mlaștini ideatice, temnițe culturale și neînțelegeri dureroase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
lucrătoare și cele sărbătorești. Munca a devenit rutinieră, repetitivă, așa încât ea seamănă mai mult cu imobilitatea non-acțiunii, iar sărbătorile alunecă spre agitație și nevroză. Odihna devine o corvoadă. Bucuria devine o corvoadă. Iar „petrecerea“ capătă febrilitatea spasmodică a unui istovitor carnaval. Alexandru Paleologu mi se plângea, odată, de prostul obicei al concediilor anuale. În loc să profiți de libertatea episodică oferită de instituții, să stai acasă, în confortul domestic, să te refaci, să savurezi răgazul, lipsa oricărui program, șansa de a nu trebui
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
apusă, teama de moarte, dar și resemnarea dinaintea providenței. S., care își dedică volumul „patrioților” vremii, aduce un prinos de dragoste pământului Moldovei (Moldova). Totul e spus în stihuri simple, cam naive, prin care se obțin uneori (Obșteasca petrecere a carnavalului) și efecte mai notabile. SCRIERI: Fabule alcătuite în limba moldovinească, Chișinău, 1851; Alcătuirile d. Ioan Sirbu, Chișinău, 1852; Poezii, pref. L. T. Boga, Chișinău, 1938; Fabule și poezii, Chișinău, 1954.Traduceri: [I. A. Krâlov, I. I. Dmitriev, I. I. Hemnițer
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289492_a_290821]
-
viața lui Țepeș, Cântec haiducesc ș.a.), precum și câteva sonete, datate între 1850 și 1860. La această rubrică se remarcă semnătura lui G. Baronzi sub nuveleta Întâmplările unei măști, tipărită la foarte scurt timp și în broșură cu titlul Impresiuni din carnavalul 1861, și sub o savuroasă satiră la adresa disputelor lingvistice pe marginea originilor limbii române, O ședință a penelor limbiste. După săptămânalul „Țeranul român” se reproduc basmele lui Petre Ispirescu Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte și Cele trei mere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290352_a_291681]
-
din gură” și „deasupra armoniei apelor” trebuie să fi fost apropiată ca efect de a măgarului din povestirea Ion. Dar dacă un cântec place tuturor, ce poți face? Copitatul interpreta un cântec popular italian care se pretează instrumentelor de suflat: Carnavalul din Veneția. Opinia critică a lui Ion îi aduce omului o chelfăneală, iar gloria cântărețului rămâne neclintită. Femeile lui I.L. Caragiale sunt dornice așadar de muzică sentimentală precum citatul menuet, romanța Portretul pe versuri de Sion, pe care Veta coase
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
împopoțonat atât de ridicol, s-a îndreptat spre școală. Cu ochii băgați în pământ, scruta pe furiș din când în când trecătorii pentru a le vedea reacția. Și mulți erau cei care se întorceau după el pentru a vedea acel carnaval neprogramat. A intrat în clasă și s-a simțit străpuns de privirile cu subînțeles ale colegilor, care nu au știut să-și rețină surâsurile și comentariile înțepătoare. Și, ca și cum nu ar fi fost îndeajuns, în acea dimineață i s-a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
două etaje pe străduța Cigno și a luat-o în chirie. Casa putea găzdui vreo 30 de persoane și, mai ales, dispunea de servicii igienice și de duș. Alți binefăcători au contribuit pentru mobilier și mobilare. În fiecare an, în timpul carnavalului, don Calabria și amicul Perez, organizau sărbătoarea coșarilor. Toate familiile și comercianții parohiei erau implicați în pregătire. După ce serveau prânzul, coșarii terminau ziua printr-o plimbare cu trăsura pe străzile orașului. O plimbare turistică de domni! Ne emoționează aceste atenții
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Caragiale, jucând rolul Ipistatului din Noaptea furtunoasă și rolul polițaiului din Scrisoarea pierdută. Pe Iulian, mai ales, se întemeia Caragiale când își scria piesele. După cele două mari izbânzi, Caragiale mai scrise o a treia comedie de moravuri, D-ale carnavalului, pe care Comitetul teatral o premie cu câteva mii de lei. Însă premiul se dedea autorului, nu piesei. Piesa era cu totul inferioară celor două înaintașe. În reprezentație, piesa nu numai căzu, dar fu și fluierată. În Drepturile omului am
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
îmi purtă multă vreme pică, atribuindu-mi pe nedrept și paternitatea fluierăturilor. Adevărul era altul, acel care flu ierase era Dimitrie Racoviță, criticul teatral al ziarului România liberă, care semna Sphinx. și alături de el au mai fluierat câțiva. D-ale carnavalului a părăsit repede scena, spre a nu se mai reîntoarce. Dar înfrângerea cea mai mare era a Comitetului teatral care alesese, spre a o premia, cea mai slabă lucrare a maestrului. Se discuta, mai demult, dacă pe scena Teatrului Național
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
în legea însăși a sărbătorii”, afirma Caillois 34, subliniind că, în formele ei tradiționale, aceasta nici nu era de conceput fără libațiuni abundente și festinuri pantagruelice, lubricitate și impudoare, încăierări și gesticulări violente. În secolul al XIX-lea, când serbările carnavalului erau înfloritoare, aceste practici erau încă în vigoare. Acum, lucrurile s-au schimbat: gata cu mesele în cursul cărora se consumau mari cantități de alimente; ceea ce predomină la neo-sărbători sunt sandvișurile și băuturile răcoritoare consumate din mers, pe stradă, recursul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
edulcorată, fără excesele bacanalei. Aproape nimic din ceea ce ar putea semăna cu dezlănțuirile de ultragii și insulte, de grosolănii blasfematorii, cuvinte obscene și triviale, cu „bastonadele” și alte asemenea manifestări de răutate și de impudoare, tipice pentru festivitățile din timpul carnavalurilor 35. Carnavalul era perioada de veselie a „lumii pe dos” care se traducea prin divertismente în ruptură cu obiceiurile și morala în vigoare. Nimic din toate acestea nu se mai petrece astăzi. Nimeni nu se mai amuză proferând insulte gratuite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
excesele bacanalei. Aproape nimic din ceea ce ar putea semăna cu dezlănțuirile de ultragii și insulte, de grosolănii blasfematorii, cuvinte obscene și triviale, cu „bastonadele” și alte asemenea manifestări de răutate și de impudoare, tipice pentru festivitățile din timpul carnavalurilor 35. Carnavalul era perioada de veselie a „lumii pe dos” care se traducea prin divertismente în ruptură cu obiceiurile și morala în vigoare. Nimic din toate acestea nu se mai petrece astăzi. Nimeni nu se mai amuză proferând insulte gratuite, schimbând cuvinte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
procură 37, mai amintesc de vechile forme de exces. Beției simțurilor și cheltuielilor transgresive le-au urmat bucuria cuminte a plimbării, a privitului, a pierderii în mulțime. Este ora petrecerilor „super” sau conviviale: nebunia festivă a cedat locul rațiunii distractive. Carnavalul era momentul veseliei „de sărbătoare”, a râsului general, nestăvilit 38, manifestat prin bufonerii și insulte gratuite, batjocuri și glume, parodii și travestiri ale vieții obișnuite. Acest râs popular și colectiv s-a cam epuizat; a expirat ca tendință dominantă râsul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
Hervieu-Léger, Identités religieuses en Europe, La Découverte, Paris, 1996. De asemenea, Danièle Hervieu-Léger, Le pèlerin et le converti, Flammarion, Paris, 1999. 34. Roger Caillois, L’homme et le sacré, Gallimard, „Idées”, Paris, 1950, p. 124. 35. Julio Caro Baroja, Le carnaval, Gallimard, Paris, 1979. 36. Ibidem, pp. 77-83. 37. Elias Canetti, Masse et Puissance, Gallimard, Paris, 1966, pp. 17-20. 38. Mikhaïl Bakhtine, L’œuvre de François Rabelais et la culture populaire du Moyen Âge et sous la Renaissance, Gallimard, Paris, 1970
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
hipiști îmbrăcați în haine negre în special, cu freze aiurite, dar ce să mai spun, că văd că și la noi moda nonconformiștilor prinde tot mai mult teren. Ce mi-a plăcut nespus de mult a fost participarea la un carnaval al toamnei. Fiică-mea îmi explica: Trec grupuri, grupuri de oameni reprezentând diferite ocupații. De ce poartă coșuri cu pâine, covrigi, cornuri? Fiindcă reprezintă brutarii. Nu vezi că sunt în halate albe și cu bonete pe cap? Ce frumoase sunt fetele
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
etape ale obținerii vinului, coșurilor împletite, tricotajelor, etc. Fiecare grup avea muzica lui. Am rămas uluită în fața unei puzderii de culori, de forme, de cântece, de dansuri. Nu mai văzusem până atunci pe viu așa ceva. Parcă aș fi fost la carnavalul de la Rio de Janeiro, deși poate că în timpul acela nu știam nici despre acest carnaval prea multe, deoarece televiziunea nu ne oferea atâtea și atâtea date, fapte, informații, aspecte câte ne oferă azi. De nemți nu ne-am putut
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
în fața unei puzderii de culori, de forme, de cântece, de dansuri. Nu mai văzusem până atunci pe viu așa ceva. Parcă aș fi fost la carnavalul de la Rio de Janeiro, deși poate că în timpul acela nu știam nici despre acest carnaval prea multe, deoarece televiziunea nu ne oferea atâtea și atâtea date, fapte, informații, aspecte câte ne oferă azi. De nemți nu ne-am putut apropia cum ne-am apropiat de sârbi, cu toate că nu-i cunoscusem nici pe unii nici pe
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
dacă nu se apropie cineva. Secvența e filmată din mînă, aparent fără tăieturi și fără obișnuitele trucuri de film cu fantome. Ca să ridice tensiunea pînă în acest punct, Bayona a folosit toate trucurile posibile (furtuni, zgomote sinistre, măști hidoase de carnaval), dar acum lasă chipul actriței (și spațiul din jurul ei) să vorbească fără ajutor scamatoricesc, fără amplificatori mecanici, și filmul intră astfel purificat pe ultima sa sută de metri, cînd pur și simplu își deschide larg inima. Ca orice poveste bună
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
surprinși am rămas când v-am văzut îmbrăcată la fel cu noi! Poate mi se părea mie, dar alți elevi mai frumoși, mai prietenoși și mai buni la învățătură nu erau în toată școala. La fel de frumoase mi s-au părut carnavalurile cu veselia lor, când aveam impresia că sunteți și dumneavoastră copil ca și noi, fără griji. Vă mulțumesc că ați fost tot timpul în mijlocul nostru la orice eveniment. Mereu v-am apreciat calmul și căldura sufletească de care ați dat
Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Apostol Lucian () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1855]
-
în melosul popular, au beneficiat de prelucrări elevate: O făclie de Paști de Alexandru Zirra, Năpasta de Sabin Drăgoi, O noapte furtunoasă de Paul Constantinescu, Conul Leonida față cu reacțiunea de Matei Socor, opera Revuluția de Adrian Iorgulescu, D’ale carnavalului de Emil Lerescu, aceeași temă D’ale carnavalului de Hary Bella (reluată în muzicalul compus pentru premieră la Opera clujeană), generoasa temă a inspirat muzica pentru baletul D’ale carnavalului, imaginat în 1989 de Laurențiu Profeta, apoi Un pedagog de
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
O făclie de Paști de Alexandru Zirra, Năpasta de Sabin Drăgoi, O noapte furtunoasă de Paul Constantinescu, Conul Leonida față cu reacțiunea de Matei Socor, opera Revuluția de Adrian Iorgulescu, D’ale carnavalului de Emil Lerescu, aceeași temă D’ale carnavalului de Hary Bella (reluată în muzicalul compus pentru premieră la Opera clujeană), generoasa temă a inspirat muzica pentru baletul D’ale carnavalului, imaginat în 1989 de Laurențiu Profeta, apoi Un pedagog de școală nouă de Anatol Vieru În ultimul timp
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]