8,515 matches
-
Dacă tragi din nou ... Gorevici trase. Un șuierat de gaz lângă urechea lui, apoi liniște. Gorevici coborî pușca și reîncepu să o încarce, ținându-și privirea îndreptată spre bolta de deasupra. Se ghemui, deschise cutia metalică și pipăi după alte cartușe. Se uita tot timpul în sus. Liniște. — L-ai nimerit, spuse Hagar. — Poate. — Știu sigur că l-ai nimerit. — Nu, nu știi. Gorevici introduse alte trei cartușe în carabină. — Nu știi asta. — Nu se mișcă. L-ai nimerit. Gorevici își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
spre bolta de deasupra. Se ghemui, deschise cutia metalică și pipăi după alte cartușe. Se uita tot timpul în sus. Liniște. — L-ai nimerit, spuse Hagar. — Poate. — Știu sigur că l-ai nimerit. — Nu, nu știi. Gorevici introduse alte trei cartușe în carabină. — Nu știi asta. — Nu se mișcă. L-ai nimerit. Gorevici își reluă poziția, ridică pușca, chiar la timp ca să vadă o umbră întunecată prăbușindu-se. Era urangutanul, căzând direct din bolta junglei, de la aproape cincizeci de metri. Animalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de jucării, iar ea merse la rastelul cu arme. — Să vă ajut? Era un tip jalnic, cu mustață. — Aș vrea să văd acel Mossberg cu acțiune dublă, zise ea, făcând semn cu capul spre perete. — Este modelul nostru 590, douăsprezece cartușe, perfect pentru apărarea casei. Avem un preț special, numai săptămâna asta. Lynn îl cântări în mână. — OK, îl iau. — Am nevoie de un act de identitate și de un avans, ca să-l păstrez. Nu, zise ea. Voiam să spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
din lobby, alergând spre camerele din spate. Alex coborî din mașină și traversă strada în fugă. Intră repede în lobby, se duse în spatele biroului de recepție, luă arma și ieși din nou. Era un Remington cu țeava retezată, cu douăsprezece cartușe. Nu asta ar fi ales ea, dar era bună, pentru moment. Avea să facă rost de cartușe mai târziu. Se întoarse în mașină. — Pentru ce e arma? întrebă Jamie. — Pentru orice eventualitate, zise ea. Porni mașina, cotind pe Camino Real
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
repede în lobby, se duse în spatele biroului de recepție, luă arma și ieși din nou. Era un Remington cu țeava retezată, cu douăsprezece cartușe. Nu asta ar fi ales ea, dar era bună, pentru moment. Avea să facă rost de cartușe mai târziu. Se întoarse în mașină. — Pentru ce e arma? întrebă Jamie. — Pentru orice eventualitate, zise ea. Porni mașina, cotind pe Camino Real. Îl văzu prin oglinda retrovizoare pe puști întorcându-se în lobby, cu o față nedumerită. — Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
bărbați porni. Cel care vorbise cu ea zăbovi în urmă. N-ar trebui să fiți singură aici, doamnă. Deși văd că aveți o armă, spuse el, făcând semn cu capul spre bancheta din spate a mașinii. — Da, dar n-am cartușe, zise Alex. — Ei, asta nu e bine, spuse bărbatul. Se îndreptă spre mașina lui, parcată pe partea cealaltă a drumului. — E de calibrul doisprezece? — Da. — Atunci astea sunt bune, spuse el și îi dădu o mână de cartușe roșii. Alex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
n-am cartușe, zise Alex. — Ei, asta nu e bine, spuse bărbatul. Se îndreptă spre mașina lui, parcată pe partea cealaltă a drumului. — E de calibrul doisprezece? — Da. — Atunci astea sunt bune, spuse el și îi dădu o mână de cartușe roșii. Alex le băgă în buzunare. — Mulțumesc. Cât vă datorez? El negă din cap. — Doar să aveți grijă, doamnă. Se întoarse ca să se alăture celorlalți. — Un Hummer negru a trecut pe acest drum, acum o oră. Un tip solid, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
grădina pe jumătate alergând, dorindu-și doar să plece de acolo. În grădina următoare îl văzu pe copil stând cu un bărbat, iar în fața lor o văzu pe tipa aia, Alex, care ținea în mână o carabină retezată cu douăsprezece cartușe, pe care lăsa impresia că știe s-o folosească ... o mână pe pat, cealaltă pe trăgaci. Dacă îți mai văd vreodată fața, te spulber, nemernicule, zise ea. Vasco nu răspunse, încercând să treacă mai departe, iar în clipa următoare auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
exercit unele talente: să privesc femeile pe stradă - specialitatea mea -, să visez În fața a tot felul de vitrine, simțindu-mă pur și simplu fericit că merg. Să cobor ca să cumpăr ziarul devenise o problemă. Pentru țigări, treacă-meargă, cumpăram mai multe cartușe odată. Traversarea intersecției de la Odéon a devenit ceva la fel de periculos ca debarcarea pentru primul soldat silit să ajungă la plaja de la Arromanches. Ca să nu mai vorbim de piața Concorde: era ca și cum aș fi traversat deșertul Gobi În lungime (1 500
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Zisese: „Cetățeni, prieteni. După atâtea sacrificii grele... iată-ne aici. Glorie celor căzuți pentru libertate“. Atât. Și dispăruse Înăuntru. În vremea asta mulțimea urla, partizanii Înălțau pistoalele-mitralieră, puștile Sten, flintele, vechile puști nouăzeci și unu și trăgeau salve de sărbătoare, cartușele goale căzând peste tot, și copiii vârându-se printre picioarele ostașilor și ale civililor, pentru că o colecție ca aia n-aveau să mai vadă, exista riscul ca războiul să se termine peste o lună. Totuși, fuseseră și morți. Printr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nu era mișcare, ci era ca și cum, pentru totdeauna, aceeași clipă s-ar fi prezentat sub diverse perspective și a privi o clipă pentru totdeauna nu Înseamnă a o privi În timp ce trece. De aceea Jacopo rămăsese țeapăn, insensibil chiar la căderea cartușelor trase care i se rostogoleau la picioare, nici nu-și pusese trompeta la șold, ci o ținea Încă la gură, cu degetele pe taste, În poziție de drepți, cu instrumentul ațintit În diagonală spre cer. El suna În continuare. Nota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
A. E. , în octombrie, îmi ceruse fructe și legume: un pepene, struguri, portocale, lămâi. Un salam. În iunie mi-a spus că lui i se pare că a rămas de fraier fiindcă s-a luat pe secție și până la patru cartușe de Viceroy. Și el a luat cam până la unu. Avea textul în mână și repeta: am timp să aștept. I-am mai dat trei cartușe de Viceroy. În iulie i-am vizitat mama. Ea nu s-a considerat niciodată „vitregă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pare că a rămas de fraier fiindcă s-a luat pe secție și până la patru cartușe de Viceroy. Și el a luat cam până la unu. Avea textul în mână și repeta: am timp să aștept. I-am mai dat trei cartușe de Viceroy. În iulie i-am vizitat mama. Ea nu s-a considerat niciodată „vitregă“. A. E. i-a spus tatălui s-o ia: „Tata, s-o iei pe Nuți, că n-o să mă bată“. Ea l-a alintat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
avut gemeni. Nu i-aș fi lăsat eu în libertate. Furam, făceam, lucram ca o fadromă, dar nu-i lăsam de izbeliște. „Mă uit la desene. La Tom și Geri“ - Constantin Valentin Capul lui mare cu mustață a vrut 2 cartușe Viceroy, 2 plicuri par avion, adidași 42, pantaloni xl. A ucis un copil de 14 ani. Felix. I-a dat pietroaie în cap și i-a dat foc. A pus frunze de porumb deasupra. În urma lui Felix a rămas palatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
simplu“ sau „omor calificat“. Așa cum MSV e mai bun decât împușcarea pe timpul lui Ceaușescu. În curând, va fi editat romanul vieții lui Czampar, scris de el însuși!) „Pe la nouă-zece cos niște mileuri pe care le trimit la mama“ - Vincze Patru cartușe Viceroy. Față perfect lucioasă și spălată. Părul rar. Nu înțelegea de ce nu i se aprobă computer în celulă. În iunie primise computerul dorit, dar acesta se virusase și aștepta un program Microsoft 95. Pentru el, sunt importante: știința viitorului Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
țigări. Prețioase erau țigările, înainte de ’89 nu se găseau decât la bișniță: Camel, Pall Mall, Dunhill - dacă găseai era eveniment, erau numai la shop. Într-o zi mă plimbam pe la bunica prin Batiștei și am văzut într-o dubiță un cartuș de țigări. Și am zis: n-am țigări, să le iau. Le-am luat și am văzut un paravan la mașină. Mă, ce-o fi acolo? Am ridicat cearceaful și erau numai baxuri, le-am luat și le-am vândut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
țărănească. Trening. Papuci. În stânga, țigări. Gesticulează cu ele. Scaunul și-l pune la vreo jumătate de metru de masa interviului. Când vrea să convingă se apleacă, se ține de masă. Îi vezi spinarea și umerii. Din Broscăuți, județul Botoșani. 2 cartușe țigări Viceroy. Se vorbește de o banalitate: pușcărie și divorț Sunt aici de o lună și câteva zile. Am avut afaceri judiciare la Botoșani și am venit înapoi. Acum am iar afaceri și plec înapoi. Nu știu când, dar m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de ocnaș... Atunci au costat vorbele alea un an preț pe restrictivă la Galați... pentru niște vorbe... Când ameninți în instanță, e nasol. Păi, când mă condamni prin prezumție că pe baza că sunt evreu și cu pistolul ăla și cartușele alea sunt ale lui în mod sigur, nu amprente, nu absolut nimic... Numai că am fost găsit și eu, și el în același loc. Nu erau ale mele. Știam ceva de ele, dar... Și, prin prezumție, se putea da jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de nebun, simțeam că sunt nedreptățit. „Îți fac eu ție felul. Că de mâna mea mori, ai grijă!“ Așa s-a-ntâmplat. Acum, nu c-am ținut neapărat. Hazardul a făcut ca să se-ntâmple să se împlinească vorbele alea. Cinci cartușe. Gloanțe. M-a recunoscut pe loc. Cum am intrat cu soțul am stat de vorbă. Mi se părea c-o cunosc de undeva. Vag, foarte vag. Și, într-un târziu, așa, a stat ea, s-a dus și ea pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
părea c-o cunosc de undeva. Vag, foarte vag. Și, într-un târziu, așa, a stat ea, s-a dus și ea pe-acolo prin apartament și a venit: „Hribe, ce vrei tu să faci?“. Am tras în el două cartușe, în ea, cinci. Asta e, am vrut să fur. Atuncea, repet, nu pot să spun ce-am gândit. Acuma stau, ies, așa, din creierul meu și stau și mă uit așa la mine: „Mă, ce-ai avut în cap? Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
o lizieră de salcâmi, a tras într-un iepure, eu am spus că mi-e frică, s-a dus el la tufa aia de mure, să-l scoată de-acolo, când s-a întors înapoi, îl așteptam cu arma lui. Cartuș pe țeavă, i-am tras în piept. Ei, din clipa aia, ai mei s-au despărțit. Ei, mama a aflat motivul de ce el mi-a dat palma, de ce eu am tras în el. Eu știam că e cu una și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ovală, ochi aspri și căprui, ușoară chelie, mustață. Cu vocea sa acută, împreună cu Aurel Târtan a vrut: 4 seturi markere diverse culori, 12 tușuri markere diverse culori, 1 sticlă de pepsi, 5 seturi guașe, 5 seturi pensule, 1 nes, 13 cartușe Viceroy. De la ispășire la nemuncă Ispășirea pedepsei nu este iertare a faptelor. Ceea ce am făcut nu se poate ierta. Cele care au fost omorâte credeți că mă iartă în vreun fel? Dac-așa-i legea, să ne lase-n viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
am spus eu. A înghițit-o imediat și după jumătate de oră m-a căutat. A fost cel mai formidabil drog pe care l-am luat vreodată. E o dinamită! Dacă îmi mai faci rost de unul, îți dau un cartuș întreg de țigări mi-a spus el. Cred și eu, i-am răspuns. În plus nu vei rămâne gravid niciodată. Era o pilulă anticoncepțională. A fugit după mine o jumătate de oră când a auzit ce i-am dat. Timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
la diagnosticarea diabeticilor este fatală, dacă o înghiți. Cunoscându-l pe deținutul care îmi aducea masa i-am cerut să fure o mică cantitate din această soluție și să mi-o aducă. I-am promis că îi voi da două cartușe de țigări și un ceas. Mi-a făgăduit că va încerca să îmi aducă. Nu doream să mor. Dar mi-am analizat viața și alternativele și n-am găsit nici un motiv ca să continui să trăiesc. Deși fizic eram capabil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
sau fie rece, Peste ape el tot trece, Iar noi trecem peste el. Am mai spus și-n alte rânduri: E făcută doar din scânduri, Lată e de două șchioape Și te trece peste ape. Nimenea nu o împușcă, De cartuș ea nu se teme, N-o cuprinde nici o febră; Calci pe ea pe orice vreme, Nici nu-mpunge, nici nu mușcă. Lumea zice ca e zebră. Cine-i cea mai sfântă, oare, Mai frumoasă și mai bună? Cel ce poate
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]