4,072 matches
-
da. Bennie se poziționase cât de discret posibil pentru un străin, adică deloc, și făcea o schiță cu bucătarii și oalele lor. Vreo zece oameni se adunaseră În jurul lui să vadă ce desenează, murmurând plini de admirație. Dwight Își pusese căștile pe urechi și era surd la zumzetul bazarului, preferând să-l asculte pe Stevie Ray Vaughan la CD-player În timp ce se ținea după Roxanne care era ocupată să Înregistreze cu camera fragmente de viață de treizeci de secunde. Într-o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
piatră? Ar putea crede că este posedat de vreun spirit rău și l-ar lovi ca să Îl elibereze. Citise povești despre astfel de lucruri; ținuse minte mai ales una În care un scafandru american În Indonezia Înota noaptea cu o cască cu lanternă, și pe care pescarii Îl ciomăgiseră crezând că este un lamantin vrăjit. Înainte ca Bennie să dea un răspuns propunerii făcute de Dwight, Marlena interveni: — Nu cred că e o idee prea bună să Împărțim grupul astfel. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de ani la bancă. Atunci o să am șaptezeci de ani. Chiar dacă spun că mă doare capul, din afară nu se observă nimic. De aceea, numai persoana în cauză înțelege. Imaginați-vă cum ar fi să purtați în fiecare zi o cască grea de piatră. Dacă aș putea scăpa de durere... Nu cred că altcineva în afară de mine înțelege situația. Sunt singur, singur. Dacă mi-aș fi pierdut o mână sau aș fi paralizat complet, poate oamenii m-ar fi compătimit mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Să vină mai repede ambulanța!» Erau și niște muncitori care tocmai făceau reparații pe acolo și care ne-au ajutat. Au oprit toate mașinile care treceau, fie că erau mașini obișnuite sau dubițe. Sunt sigur că erau muncitori, pentru că aveau căști pe cap. Apoi urcau victimele în mașini și le trimiteau la spital. Dacă veneau mașini mai mari, înghesuiau cât mai mulți înăuntru. La Kodemmachō, automobilele ne-au fost de mare ajutor. Am fost urcat într-un taxi. Eu am stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
orice atingere cât de indirectă cu ea, cu viața ei. Și era atât de femeie gospodina cu tulpanul legat pe frunte... După câtăva vreme apăru la o cotitură piscul Horăicelului, grandios și comic, cu profilul acvilin al unei jumătăți de cască normandă. Era vremea să ne odihnim. Am întins pelerina la piciorul unui mesteacăn, care a servit Adelei de spetează. Sprijinită de copac, botinele îi ieșeau de sub rochie, ca două ființe mici și impertinente. Dar Adela își acoperi cu rochia până
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
asta e doar o bănuială. Domnișoara Gruner este În salonul vizitatorilor. — Stau puțin În picioare, spuse Sammler, nefiind invitat să ia loc. Erau multe flori, coșuri cu fructe, cutii de bomboane, bestselleruri. Televizorul mergea, fără sunet. Asistenta asculta cu o cască În ureche. Lumina reflectată juca pe perete, În spatele patului. Mâinile lui Elya erau Întinse de-a lungul corpului cu palmele În jos, ca și cum se aranjase simetric Înainte să Îl fure somnul. Mâinile păroase erau curate, puternice, venoase, cu unghii lustruite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
evreu bătrân pe care Îl maltrataseră, În care trăseseră, dar pe care cumva nu reușiseră să-l ucidă, omorându-i pe toți ceilalți cu rafalele lor. În transformarea lor ciudată: un popor schimbat În uniformă, deghizat În veștmânt militar și căști, atacând cu mașinării cu scopul de a omorî băieți, fete, bărbați, femei, făcând să curgă sânge, Îngropând și În cele din urmă exhumând și incinerând cadavre putrezite. Omul este un ucigaș. Omul are un caracter moral. Anomalia se poate rezolva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ferestre. Clopotul dăngănea, ding-dong, și mai adânc pe alee, cu urlete pasionale, lacome, se apropiau sirenele cu sunet mortal. Veneau alte camioane. De la fereastra podului Sammler se uită la Wallace cum iese În goană, cu brațele ridicate, explicând oamenilor cu căști ce săreau În cizme moi de gumă din camioane. Apă, aduseseră. Domnul Sammler avu câteva ore de veghe În acea noapte. Un rezultat previzibil al grijilor În legătură cu Elya. Cu inundația. De asemenea cu conversația cu Lal ce Îl Împinsese să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de aceeași complezență ca restul profesorilor. Orele ei deveniseră mai liniștite, e adevărat, dar asta doar pentru că renunțase să mai încerce să-i facă pe elevi să învețe. Încetase să se mai lupte cu ei. Îi lăsa să stea cu căștile la urechi și să citească benzi desenate în timpul orelor. Și dacă nici măcar nu încerca să-i învețe ceva, atunci care mai era sensul? Connolly fusese singurul ei talisman împotriva plictiselii de la St George. Acum că-l alungase, nu prea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Charlie la pistele de skateboard; anul ăsta, a ajuns să vorbească de unul singur pe culoarele de la Barnes&Noble. Interesele îi erau împărțite între jocuri video și muzică. În ziua respectivă însă muzica a câștigat. Puștiul s-a îndreptat către căștile unde avea să verifice CD-urile de pe care, mai târziu, avea să reproducă diverse melodii, cu vocea lui de băiat de unsprezece ani, care era în totală disonanță cu versurile de rigolă de pe pasajele rap. Jina i-a promis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
prin forța violenței, era mai periculos decât un curs de apă vijelios. Jina a grăbit pasul către casă, s-a chinuit să-și controleze tremurul mâinii și-a scos cardul. A achitat cartea. L-a găsit pe Danny ascuns sub căștile din secțiunea rap. Părul roșu i se scutura pe ritm, ceea ce nu reprezenta un semn de bun augur pentru ceea ce maică-sa avea s-audă mai târziu. Băiatul se unduia pe muzică și, pentru că nu avea încă solduri, în adevăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
dificil lucru pe care l-a făcut vreodată. Nu din cauza frigului sau a terenului aproape imposibil de parcurs, ci din cauza faptului că tot ceea ce-ar fi putut să însemne viitorul ei se pierduse în râu. Danny și-a scos căștile și le-a aruncat în cârlig. Ai găsit cartea ? a întrebat el - primele cuvinte pe care le scosese în ziua aia. Jina și-a strâns geanta la piept. Da. Hai să mergem ! Îmi iei CD-ul nou cu Eminem ? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
clasice ale lui Shakespeare. Ellis i-a adus și casete audio cu trupe rock despre care omul și-a închipuit că i-ar plăcea. Nirvana și Red Hot Chili Peppers - trupe de orașe care înecau sunetul râului. Pearl își punea căștile pe urechi și cânta cu voce tare, la fel de combativă ca un star rock și la fel de plină de pasiune ca oricare alt fan. Și-a adus aminte că, în unele cercuri sociale lovite de noroc, existau și alte lucruri care contau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
atmosferă... Poate pentru că nu cunoșteam obiceiurile casei. Fiecare stătea aplecat deasupra farfuriei lui cu oden și-și vedea de ceșcuța cu saké. Dacă trebuia să găsesc neapărat ceva care să mă Îngrijoreze, atunci nu puteau fi decît muncitorii aceia cu căști, deși nu erau În timpul serviciului. Poate că poartă căștile ca să le țină de cald. Cele cinci siluete rămăseseră pașnice, În aceeași poziție, În jurul focului... Nu erau nici clienți care să ia fetele În bătaie de joc... Deodată, fratele... mușchii gîtului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
aplecat deasupra farfuriei lui cu oden și-și vedea de ceșcuța cu saké. Dacă trebuia să găsesc neapărat ceva care să mă Îngrijoreze, atunci nu puteau fi decît muncitorii aceia cu căști, deși nu erau În timpul serviciului. Poate că poartă căștile ca să le țină de cald. Cele cinci siluete rămăseseră pașnice, În aceeași poziție, În jurul focului... Nu erau nici clienți care să ia fetele În bătaie de joc... Deodată, fratele... mușchii gîtului i se Încordară teribil. Vroia parcă să-și Întindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
purta pelerina cînd lucra pe sub mașini. I-am cerut brusc taximetristului să oprească. Oraș Întunecat, cu străzi largi presărate cu lumini... LÎngă un reflector fusese aprins becul roșu ce indica muncă de noapte la un canal și o mulțime de căști fosforescente repetau la infinit aceeași mișcare anostă. — Hai, coboară și răcorește-te! Cred că știi de ce. — De unde să știu? spuse el, trăgîndu-se Îndărăt neîncrezător. Tocmai eram pe punctul să vă spun totul. — GÎndește-te bine și-o să-ți dai seama de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și m-a instalat în cameră. A tras perdelele, mi-a arătat lacul Leman flancat de Alpii înzăpeziți și m-a întrebat dacă j’aime le peisage. Îl aimam. Mi-a dat în mână o cutie cu butoane și niște căști. Habar n-aveam ce să fac cu ele și mi-a fost rușine să întreb. Ciubuc nu i-am dat, că n-aveam bani, mulțumesc Domnului. Era proprietarul hotelului. Zile în șir m-am ferit de cutia cu butoane. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
sculptat, apoi dispăru și prispa, după aceea și pomii, acum uscați, la urmă nu se mai văzu nici Lung, o ceață - și deodată morții din cel de-al doilea război mondial, îngropați sau neîngropați, trupele noastre despuiate, cu uniformele rupte, căștile într-o parte sau atârnându-le după gât, ori fără, cerând să fie primite la Conferința de Pace care începuse în vara acelui an la Paris. Ușile erau închise, omul în livrea de la intrare părea să nu-i audă, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de unde-i veneau cuvintele. Era dezorientat, dar își privea tatăl cu înduioșare și compătimire, îi era milă. - „Tată, adăugă, e rece, plouă.” - „Da, se auzi răspunsul, e adevărat... dar noi... fără noi nu se poate”. - „Ce nu se poate, tată?” Casca îi atârna de gât. - „Tu nu știi ce-a fost atunci”. Vestonul îi era rupt în spate, parcă sfâșiat, mâna stângă lipsă, câteva zdrențe atârnau de la umeri, și o gaură neagră în pieptul sfârtecat de un Brandt. Lui Lung îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
brațul, apoi prezența i se șterse, în timp ce tatăl meu prinse un post de radio ce transmitea o muzică orientală, tărăgănată și tristă. 22. Condicile tribunalului erau îmbâcsite de procese, curgere fără sfârșit, sălile pline de oameni, împricinați, inculpați, martori, gură cască, iar noi în robele noastre negre, prezidând această varietate tristă, de zeci de ani aceeași, ultimii purtători la scenă deschisă ai principiilor revoluției franceze, ce păreau să se clatine în bătaia vântului capricios al vremii. De pe podiumul de judecată, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
câmp fusese minat. La câteva sute de metri, se vedea un fluviu, dincolo de care se aflau încă militarii americani și sud-vietnamezi. Sub impactul senzațional al celor văzute, însoțitorii ne-au făcut fotografii. Am păstrat una dintre ele. Îmi pusesem o cască de tip colonial, luasem pe umăr o ghiulea de aproximativ o jumătate de metru și m-am urcat pe un tanc părăsit acolo. Ni s-a făcut și un program de vizionare a filmelor cu lupte din timpul războiului vietnamez
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
se grăbi să dea de știre că le va moșteni el însuși echipamentul. Porunci să fie duse în arest văduvele tuturor militarilor decedați până ce acestea vor fi livrat fiecare arsenalului o sabie încrustată cu argint, o cămașă de zale, o cască, o tolbă de săgeți, precum și doi cai sau contravaloarea lor. Pe deasupra, socotind că populația orașului Cairo se micșorase simțitor din pricina epidemiei și că avea să se micșoreze și mai mult, Kansoh decise să extragă din noua recoltă o însemnată cantitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cingătoare. Hans ne aștepta cu brațele deschise la intrarea în cartierul Regola, pe unde ne preumblaserăm odinioară și care nu mai era acum decât un șir de ruine arse. Purta o tunică scurtă și sandale decolorate; pe cap avea o cască pe care s-a grăbit să și-o scoată înainte de a mă strânge în brațe. Războiul îl albise înainte de vreme, iar chipul îi era mai colțuros ca niciodată. În jurul lui stăteau vreo doisprezece pedestrași, în veșminte bufante și cu panașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de hârtie. Lui Linex i-a plăcut cum gândeam, dar a spus că nu vom asigura niciodată o rotație suficient de rapidă a clienților. Mâncarea nu se va face suficient de rapid pentru a produce rapid bani... Folosindu-mă de căștile scumpe, am urmărit filmul dat în timpul zborului Filmul era o porcărie, desigur. Filmul era ca un curcan care își bătea aripile, țipa și bolborosea Sper ca filmul meu să fie mai bun ca ăsta: și, sincer, sper să scoată mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-o la labă. Am dormit. Am dormit multe ore, sau cel puțin așa cred. Și când m-am trezit, nu mai - nu mai aveam nici o legătură cu timpul real. Lecturile și coordonatele mele mă purtau în continuare printre supersonice și căști și stihiile spațiului atlantic. Timpul călătorește. Noaptea și ziua trec pe lângă mine deplasându-se într-o direcție greșită. Rămân în urmă. Trebuie să mă întorc în timp, trebuie să mă apuc de ceva, trebuie să fiu sigur că m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]