1,078 matches
-
ceea ce a permis descoperirea în Sighișoara și Laslea, a unor tezaure monetare din această epoca. Mai mult, pe lângă Dumbrăveni trecea marele drum român ce venea de la Apulum, pe Târnava Mare în sus, până la Odorhei și de acolo cotea la stanga spre castrele române de la Inlăceni și Sărățeni. Pe teritoriul orașului a fost găsit un tipar masiv de bronz cu conturul semicircular, a cărui capete se prelungesc în linii drepte, folosit pentru presarea pieselor ornamentale aplicate pe centura sau harnașament. Această urma datează
Dumbrăveni () [Corola-website/Science/297090_a_298419]
-
Timișoara pe DN59 (respectiv E70) și la 18 km de granița cu Serbia (118 km de Belgrad). Pe teritoriul orașului au fost descoperite vestigii arheologice din epoca bronzului, din perioadele dacică, prefeudală și feudală. În perioada romană aici a existat castrul roman "Potula". Prima atestare documentară a localității Deta are loc în 1360, sub denumirea de "Ded", fiind posesie a nobilului Petrus de Deed, de la care derivă numele actual. În anii 1411 și 1427, localitatea este consemnată cu denumirile "Ded" și
Deta () [Corola-website/Science/297202_a_298531]
-
limita meridională propusă de savanții Petar Skok și Konstantin Jireček. Vezi Originea românilor pentru amănunte despre aceast subiect. Colonizarea cu populații romanice și romanizarea populațiilor locale au început odată ce teritoriile balcanice au devenit provincii romane. Inițial, populația romanică era concentrată castre și în orașe, numite colonii, dar, după un timp, alocarea parcelelor de pământ arabil veteranilor (la originea cuvântului românesc „bătrân”) i-a răspândit pe aceștia în „villae” (gospodării familiale) rurale, ca ulterior, în Antichitatea târzie, împărțirea imperiului și valurile de
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
mare viteză) a situat orașul la 20 minute de capitala Spaniei, cea ce a provocat o creștere a populației toledane în ultimii ani. În 1991-59000 locuitori; 2006-77601 locuitori. Prima așezare permanentă care se cunoaște în oraș sunt o serie de castre, pe ele s-a ridicat orașul celtiberic înconjurat de ziduri, unul dintre cele mai importante centre ale triburilor carpetane. Unul dintre aceste prime așezări era pe partea stângă a râului Tajo, resturile scoase la iveală din excavații arheologice pot fi
Toledo () [Corola-website/Science/297506_a_298835]
-
dată și până la Retragerea Aureliană din 271, teritoriul Olteniei a făcut parte din provincia Dacia Malvensis. Dacia de la sud de Carpați era o regiune în care se putea pătrunde pe uscat doar prin trei trecători: prin Culoarul Timiș-Cerna, străjuit de castrul roman de la Ad Mehadium (Mehadia), prin valea Jiului (prin pasul Lainici), străjuit de castrul de la Ad Mutriam și prin valea Oltului (prin pasul Turnu Roșu), străjuit de castrul de la Arutella. Defileul Lotrului devenind accesibil abia în secolul al-XX-lea. Spre est
Oltenia () [Corola-website/Science/296690_a_298019]
-
Dacia Malvensis. Dacia de la sud de Carpați era o regiune în care se putea pătrunde pe uscat doar prin trei trecători: prin Culoarul Timiș-Cerna, străjuit de castrul roman de la Ad Mehadium (Mehadia), prin valea Jiului (prin pasul Lainici), străjuit de castrul de la Ad Mutriam și prin valea Oltului (prin pasul Turnu Roșu), străjuit de castrul de la Arutella. Defileul Lotrului devenind accesibil abia în secolul al-XX-lea. Spre est era doar un drum de munte terasat de legionarii romani, străjuit de coline împădurite
Oltenia () [Corola-website/Science/296690_a_298019]
-
pătrunde pe uscat doar prin trei trecători: prin Culoarul Timiș-Cerna, străjuit de castrul roman de la Ad Mehadium (Mehadia), prin valea Jiului (prin pasul Lainici), străjuit de castrul de la Ad Mutriam și prin valea Oltului (prin pasul Turnu Roșu), străjuit de castrul de la Arutella. Defileul Lotrului devenind accesibil abia în secolul al-XX-lea. Spre est era doar un drum de munte terasat de legionarii romani, străjuit de coline împădurite, care pleca dintre localitățile de azi Curtea de Argeș și Pitești, bifurcând-se, în afara provinciei, spre
Oltenia () [Corola-website/Science/296690_a_298019]
-
protecție naturală în fața năvălirilor; nordul Olteniei, neaflându-se în calea migratorilor, cum s-a întâmplat cu zonele joase din sudul regiunii. Explicabile sunt și numeroasele ruine daco-romane păstrate într-o stare mult mai bună în Oltenia decât în Transilvania, ruinele castrelor de la Drobeta, dar în special cele de la Sucidava și Pelendava sînt într-o stare mult mai bună decât cele de peste munți. Ele par mai degrabă să fi fost lăsate în paragină și folosite ca materie primă pentru construcțiile din jur
Oltenia () [Corola-website/Science/296690_a_298019]
-
lăsate în paragină și folosite ca materie primă pentru construcțiile din jur (cazul Pelendavei, unde o parte a zidurilor a constituit sursa de piatră și cărămidă pentru construirea bisericii, cum apare scris chiar în pisania mânăstirii Coșuna, construită chiar lângă castru). În afara lor, s-au păstrat alte numeroase situri daco-romane: Romula, Rusidava, Buridava, Castra Nova, Ad Mehadium, Ad Mutriam, Arutela, Drobeta ș.a.m.d. De remarcat faptul că Oltenia a continuat să fie în legătură directă cu Imperiul și după Retragerea
Oltenia () [Corola-website/Science/296690_a_298019]
-
au primit pământuri în jurul Drobetei, constituind o enclavă, un cap de pod menit să înlesnească construirea în deplină securitate a podului de peste Dunare. Acest ansamblu al descoperirilor masive de monedă romană, unelte agricole, fibule si ustensile de tot felul, arme, castre, sugerează că în regiune, romanizarea a fost extrem de accentuată. Un alt indiciu, este utilizarea frecventă a perfectului simplu în vorbirea populară, perfectul simplu fiind un timp al verbului specific doar limbilor de origine latină. În secolele IV-XII sudul Olteniei a
Oltenia () [Corola-website/Science/296690_a_298019]
-
Augusta. Succesorul său, Septimius Severus a acordat câtorva așezări rangul de oraș, refăcând drumurile și ridicând fortificații pentru a apăra Oltenia și teritoriul român din stanga Oltului, construind un val de pământ "limes Transalutanus" și un șanț, precum și o serie de castre și fortificații. Caracalla a dus războaie împotriva carpilor și a fortificat granițele nord-vestice ale provinciei. Sub Severus Alexandrus, a fost înființat conciliul reprezentativ al Daciei-"concilium Daciarum trium", din care făceau parte delegați ai orașelor și ai districtelor rurale. Conciliul
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
parte numeri, gardă guvernatorului și alte detașamente. După terminarea serviciului român de 25 de ani, soldații trupelor auxiliare dobândeau cetățenie română și primeau loturi de pământ în provincia în care servea, constituind un factor de romanizare. Dacia era apărată de castre care închideau căile de acces spre interiorul provinciei. Castrele erau tabere întărite permanent, având 1-2 șanțuri de apărare și un val de pământ sau un zid de piatră. În fața liniei castrelor se află o linie de turnuri, ca cel de la
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
serviciului român de 25 de ani, soldații trupelor auxiliare dobândeau cetățenie română și primeau loturi de pământ în provincia în care servea, constituind un factor de romanizare. Dacia era apărată de castre care închideau căile de acces spre interiorul provinciei. Castrele erau tabere întărite permanent, având 1-2 șanțuri de apărare și un val de pământ sau un zid de piatră. În fața liniei castrelor se află o linie de turnuri, ca cel de la Messes, la hotarul nord-vestic al provinciei. Valul de pământ
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
constituind un factor de romanizare. Dacia era apărată de castre care închideau căile de acces spre interiorul provinciei. Castrele erau tabere întărite permanent, având 1-2 șanțuri de apărare și un val de pământ sau un zid de piatră. În fața liniei castrelor se află o linie de turnuri, ca cel de la Messes, la hotarul nord-vestic al provinciei. Valul de pământ continuu există numai în stânga Oltului (limes Transalutanus) și în fața orașului Porolissum, pe o distanță de câteva zeci de km. Un val de
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
Depresiunea Zarandului. Un val de pământ era alcătuit dintr-un șanț lat și adânc, al cărui pământ era așezat pe langă șanț și paralel cu el, forma un dublu obstacol pentru atacator. Valul avea și lucrări făcute din piatră. Erau castre române construite și în interiorul provinciei: Apulum, Potaissa, Acidava, Praetorium, Palendava, Buridava, Germisara. Erau dispuse castrele unor trupe auxiliare care supravegheau ordinea internă la Castra Nova, Islaz, Teregonva, Dichiseni, Listevea, Rusidava, Desa, Romula. Drumurile au constituit importante căi de comunicație, nefiind
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
cărui pământ era așezat pe langă șanț și paralel cu el, forma un dublu obstacol pentru atacator. Valul avea și lucrări făcute din piatră. Erau castre române construite și în interiorul provinciei: Apulum, Potaissa, Acidava, Praetorium, Palendava, Buridava, Germisara. Erau dispuse castrele unor trupe auxiliare care supravegheau ordinea internă la Castra Nova, Islaz, Teregonva, Dichiseni, Listevea, Rusidava, Desa, Romula. Drumurile au constituit importante căi de comunicație, nefiind largi, fiind alcătuite dintr-un strat gros de bolovăni și unul de prundiș, legate în
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
monede române. Așezarea de la Chilia și celelalte aparțineau culturii situate între Olt și limesul transalutanus, ce aparținuse provinciei Dacia Malvensis după secolul III. Dacii din vestul Munteniei erau incluși printre locuitorii autohtoni ai Daciei Române, locuind în teritoriul militar al castrelor și fiind obligați să plătească dijma și să presteze corvezi pentru garnizoanele române de pe limes. Dacii au suferit pierderi semnificative în urmă războaielor. Eutropius a susținut că Dacia a fost secătuita de bărbați. În realitate, majoritatea populației dacice continuă să
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
edificii, băi publice, vile suburbane și rustice. Au fost descoperite urme ale unor temple în orașe și sate, precum și a unor amfiteatre pentru luptele de gladiatori la Sarmizegetusa, Porolissum și Micia. S-au descoperit băi publice în orașe și în castrele de la Bivolari, Bumbești, Copăceni. O baie română era alcătuită din multe săli, una cuprinzând bazinul cu apă rece, o altă în cae venea, printr-un sistem de tuburi aerul cald și o sală cu paturi unde oamenii se odihneau după
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
secolul IV în spațiul nord-dunărean, ca gema de la Potaissa, donariul de la Biertan, discul cu monograma lui Christos, opaițe din bronz decorate cu semnul crucii, părți ale unui candelabru din bronz, ce atestă prezența unor lăcașuri de cult. Pe ruinele fostului castru român de la Porolissum sunt atestate biserici creștine. S-au găsit urme de bazilici la Sucidava și la Morisena. S-au găsit locașuri de cult ce indică existența unor preoți și ierarhi. S-au găsit mărturii lingvistice ce atestă astfel răspândirea
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
ripa Gothica. Goții erau catalogați că populații sceptice, și ajungând la Dunărea de jos, sunt numiți "geți", făcându-se o confuzie dintre geți și goți. Unele edificii au căpătat rol de fortificații, ca amfiteatrul de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Interiorul vechilor castre de la Slaveni, Răcari, Micia, Apulum, Potaissa au prezenta urme de locuire civilă. Viața urbană a continuat să existe, orașele române păstrându-și parțial menirea că centre meșteșugărești, locuri de schimb, centre bisericești că cele de la Sucidava și Porolissum, castrul de la
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
vechilor castre de la Slaveni, Răcari, Micia, Apulum, Potaissa au prezenta urme de locuire civilă. Viața urbană a continuat să existe, orașele române păstrându-și parțial menirea că centre meșteșugărești, locuri de schimb, centre bisericești că cele de la Sucidava și Porolissum, castrul de la Slaveni și termele de la Apulum serveau ca adăpost pentru personalitățile creștine, iar basilicile creștine sunt atestate la Recidava și Litterata, în zona Biertan, precum și târgurile de la frontiera, acestea fiind deschise pentru români și pentru hiuni de către Attila. Năvălirile duc
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
din care 152 au fost găsite în morminte și 3 în strat. Un număr de 111 fibule se aflau într-o stare de conservare satisfăcătoare, putând fi incluse în opt tipuri, din care unele cu variante: În cadrul săpăturilor efectuate la Castrul roman de la Tirighina-Bărboși, lângă Galați, a fost descoperit un mormânt care conținea, între altele, o fibulă de aur cu greutatea de 21 g, având capetele în formă de bulb de ceapă, ușor proeminente. Suprafața exterioară a fibulei este gravată cu
Fibulă () [Corola-website/Science/318024_a_319353]
-
30 000 de infanteriști, 1500 de călăreți și 30 de elefanți. Hanno a avansat și și-a concentrat trupele la Heraclea Minoa, la 25 de mile vest de Agrigentum. Hanno a captutat baza romană de aprovizionare de la Herbesos diminuând aprovizionarea castrului roman și tăind liniile romane de comunicare. Hanni a mărșăluit cu cavaleria numidiana că să atace cavaleria romană și s-a prefăcut că se retrage. Romanii i-au urmărit pe numidienii ce s-au retras, intrând în ambuscadă. Romanii au
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
mulți dintre căpitanii de mercenari s-au adunat laolaltă și au decis să treacă de partea romană .Comandă cartagineză a luat la cunoștință acest complot și trădătorilor nu li să permis să se întoarcă în oraș odată ce au intrat în castrul roman. Orașul a fost la scurt timp după aceea întărit de trupe proaspete de la Cartagina. Flota care a adus aceste întăriri a navigat la baza cartagineză din Trapani (numită apoi Drepana) și au fost capabili de a respinge în mod
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
al III-lea de Asturias, prima referire la numele de "Castilia" pot fi găsite într-un document scris în anul 800. Originea numele provine de la o marcă pe frontiera de est a Regatului de Asturias, protejată de castele, turnuri și castre. Comitatul de Castilia, mărginită la sud de Montes de Toledo, a fost repopulată de locuitorii cu origini vizigote din Cantabria, Asturias și Vasconia. Primul contele de Castilia a fost Rodrigo în 850, vasal al regilor Ordoño I din Asturias și
Regatul Castiliei () [Corola-website/Science/319106_a_320435]