25,038 matches
-
dreptul de a cere trei garnizoane în ordinea preferințelor: București, Iași și Galați. Am primit-o din trei pe a patra și am fost repartizat la Huși. Când ieșeam pe poarta școlii cu valiza am fost oprit de șeful de catedră, colonelul Craioveanu care mi-a spus: „ - Brighiule, să nu fii supărat pe noi cu repartiția, că tu ai fost numit în mod deosebit de comandantul trupelor chimice care a făcut repartiția, pentru Huși !” Am fost foarte curios să văd cine era
CADENȚE PESTE TIMP by Maistru militar Mihai BRIGHIU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93212]
-
fi făcut auzită la etaj sau un covor ar fi scăpat o șoaptă, aceea ar fi putut fi dr. Czinner, care Încerca să se Întoarcă la o viață conștientă după cinci ani În care stătuse Îngropat, croindu-și drum pe după catedre, expunându-și transparența În fața tablei și a elevilor nedisciplinați, ghemuit În capelă, la o slujbă În care cel viu nu crezuse niciodată, cerându-i lui Dumnezeu, În discordanta mulțim de oameni răsuflându-i alături, să-l elibereze prin binecuvântarea Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
bucuria așteptării -, nu știu cum va evolua, dar poate mă însor: o fată... minunată, am cunoscut-o prin vară, cînd am fost la Iași în delegație; oferă avantaje: condiție materială, origine extra, bătrînul ei, mare doctor ginecolog, îmi poate înlesni transfer la catedră, asistent, ori cercetător la institut... Ai de gînd să rămîi aici? Dracu' știe! strînge Mihai din umeri, fiindu-i jenă să recunoască, măcar și în gînd, că, la capitolul proiecte matrimoniale, se află în aceeași situație cu Vlad. Te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sobru, căruia nu-i trec prea mulți pe dinainte, majoritatea inginerilor tineri din uzină, care au terminat facultatea la Iași, avîndu-1 conferențiar la cursul de sinteze organice. Spuneți-mi, întreabă Mihai într-o clipă de tăcere cum de-ați părăsit catedra? Ideea mea începe Muraru grav, de parcă ar fi într-un amfiteatru nu putea prinde viață dacă o lăsam altora spre exploatare; ori își băgau ei coada, înlocuind un șurub, un traseu, un buton..., ca să se intituleze coautori, ori nu înțelegeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
n-ai băut dacă mai ții cont de asta. Dă gata vodca, altfel mă fac foc. Mihai își moaie buzele în paharul cu vodcă. Științific, n-am greșit continuă Muraru -, însă pe plan uman m-am înșelat. Cît eram la catedră și veneam la "Valea Brîndușelor" în calitate de colaborator, directorul, veșnicul aspirant la titlul de doctor în științe, pentru care muncesc măcar un sfert din inginerii tineri din cercetare și pe care și-l va lua odată cu zburatul porcilor peste zidurile Cetății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-l scuturi zdravăn, se îndoiește și de formula apei, pe care crede c-o știe. Facultate făcută pe bețe de chibrit! Vă rog să mă iertați! spune Mihai, ridicîndu-se. Bine, încuviințează Muraru vorbesc mai încet. De ce nu vă întoarceți la catedră? Mă întorc imediat ce-mi văd Sinteza mergînd. Cum o să meargă, mai că am dubii... Mi se repartizează toate lichelele acolo. Și știi de ce? se aprinde el. Mi-am permis să-mi spun părerea unui reporter, care voia să scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
formula de salut și rămîne cu privirea spre ușă, în gol, zicîndu-și că, totuși, Muraru e un tip ratat, în care formația universitară și-a lăsat adînc amprenta. Asta îl duce cu gîndul la o recentă cunoștință, o asistentă de la catedra de Română, o fată brunetă, cu ochi negri, vii, și o vorbă sigură, puțin voalată de ezitarea cu care-și fixează ideile înainte de-a le enunța. De la înfățișarea de-o izbitoare asemănare cu tot ce se știe despre femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Am și eu două fete căsătorite, și dacă vreunul din soții lor... Depinde de soți... Tina dragă... își prinde bătrînul soția de braț. Una din fetele mele insistă bătrîna este căsătorită cu un fost profesor universitar, care a renunțat la catedră de dragul științei, lucrează la "Valea Brîndușelor"... Virgil Muraru, nu? înclină privirea matematicianul. A fost, de fapt, conferențiar, dar n-are a face: putea ajunge și profesor, îl știu; am auzit de el, tîrgu-i mic, el e un om mare, valoros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
judecata de apoi, sau de mai întîi, a copiilor. Altceva însă voiam: ce părere aveți de cununia religioasă, dom' profesor? O aberație! Și nu v-ați pus problema de ce mulți o mai practică? Poate chiar și printre colegii dumneavoastră de catedră. Niște ignoranți! Și eu am făcut așa ceva. Și știți de ce? Să faci pe plac socrilor. Nu. Să simt că, însurîndu-mă, a fost o zi festivă în viața mea. La Starea Civilă m-au terminat în patru-cinci minute: unul cu cămașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
intereseze, vreau să văd și actul patru iluminarea destinului. Mulțumesc! Atît am avut de spus. Numai ochi, singurul care privește deschis, cu curaj în jurul său, Mihai așteaptă reacția celor prezenți. Doar profesoara de istorie, care a avut o poziție de catedră cînd a început Doina să vorbească, devenind nedumerită pe parcurs, a sfîrșit acum printr-o înclinare a capului, însoțită de o arcuire a sprîncenei, semn că încuviințează niște afirmații la care nu se aștepta. Ei da, rîde președintele, sfredelindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de apartamente și noi la ultima scară, la ultimul etaj, ultimul apartament, la nord. Miracolul E: profesoara de spaniolă stătea picior peste picior, fusta profesoarei de spaniolă stătea răsfrântă într-o parte și-n alta, eu stăteam în picioare lângă catedră și urmăream cum profesoara de spaniolă îmi corecta cu cerneală roșie o compunere, pulpa stângă a profesoarei de spaniolă era dezgolită, ziua era însorită, pantoful cu toc al profesoarei de spaniolă se bâțâia ușor, pe compunerea mea cu cerneală albastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
picură supă călduță, împrăștiau bobițe de transpirație pe frunțile elevilor, la subrațele tovarășei învățătoare Ulărescu și poate pe spatele ei, jos, unde bluza făcea pliuri și se petrecea cu fusta. În legătură cu muștele, cu zumzetul și cu acrobațiile lor aeriene pe deasupra catedrei și a pupitrelor, mi-ar fi iarăși la îndemână să vă zic câteva lucruri. Faptul că bâzâiau și se izbeau de geamuri nu era ieșit din comun, dar întreceau măsura, o făceau într-un chip necuviincios și în momente nepotrivite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fi fost de-ajuns într-o singură dimineață, peste noi toți, a II-a D, s-a abătut o emoție mare, mare de tot, un fel de vânticel nesuferit care, în loc să răcorească, dădea fierbințeli. Tovarășa învățătoare Ulărescu se reașezase la catedră, liniștită, trăsăturile ei se legau din nou în alcătuirea de cucuvea sau de bufniță împăiată, ne striga unul câte unul și ne asculta făcând propuneri pentru cele zece locuri din prima serie de pionieri. Când mi-a venit rândul, pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
posibile erori parțiale, punctul său de vedere va fi cel învingător. [...] Memoriile lui Aron i-au iritat pe sicofanții profesioniști ai «sfintelor familii» marxiste: strânși în cămașa de forță a convingerilor lor obtuze, iremediabili la critică și inovație, marxiștii de catedră [...] l-au declarat arhidușmanul «socialismului realmente existent». Putea exista oare o mai mare onoare și satisfacție pentru un om însetat de adevăr și libertate? De asemenea, în anul 1986, „este frapant să constați cât de atenți sunt sociologii români în raport cu
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
schițând o grimasă de dezamăgire. — Sunt dezolat că trebuie să contrazic un ilustru coleg - spune el - dar autenticitatea acestui text a fost dovedită de regăsirea manuscriselor pe care cimerienii le ascunseseră! — Sunt uimit, Galligani - geme Uzzi-Tuzii! - că tu conferi autoritatea catedrei tale de limbi și literaturi erulo-altaice unei mistificări grosolane! Și, în plus, legată de revendicări teritoriale, care nu au nimic de-a face cu literatura ! — Uzzi-Tuzii, te rog, replică profesorul Galligani, nu coborî polemica la nivelul acesta. Știi bine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și Cimeria fost deplasată mai încolo. În acest fel, cimbrii și-au însușit și literatura cimeriană, ca reparații de război... — Asta e teza profesorului Galligani pe care profesorul Uzzi-Tuzii o dezminte... — Cred și eu, la Universitate, rivalitățile între institute, două catedre în concurență, doi profesori care nu au ochi să se vadă, bineînțeles că dacă Uzzi-Tuzii ar admite că singura capodoperă în limba lui trebuie citită în limba colegului... — Rămâne faptul - insiști tu - că Ițindu-se de pe coasta abruptă e un roman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
formă un număr și, din nou scrise ceva pe hârtie. — Mma Ramotswe, spuse ea încetișor. Am toate informațiile de care aveți nevoie. Mma Ramotswe ridică repede privirea. — Informații în legătură cu ce? — În legătură cu Oswald Ranta. Locuiește aici, în Gaborone. E lector la Catedra de economie rurală de la universitate. Secretara zice că vine în fiecare zi dimineața la ora opt și că oricine dorește să-l întâlnească poate să-și facă programare. Nu mai trebuie să căutați. Mma Ramotswe zâmbi. — Ești o persoană foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și afumați de aparatul de sudură, un morman de țevi ruginite, abandonate de muncitori într-un colț, un ciot de mătură și-un teu în altul, pete de la ploaie pe tavan. Parchetul vechi și uns de smoală are câteva boalfe, catedra e spartă, băncile-s de pe vremea luptei de clasă sau de mai înainte. Ochiul de geam de la ușă e lipit cu bandă pentru pachete, unde-ar fi trebuit să fie broasca i-o gaură umplută cu hârtie igienică. Cineva o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
care nu se mai puteau șterge, nume, desene, formule. Și tabla era la fel, mai mult neagră decât verdeînchis (cum fusese cândva), roasă și ea, căci liniile, care altădată trasau pătrățele, abia se mai zăreau, și asta numai pe margini. Catedra era Înfășurată Într‑o hârtie ordinară, albastră, fixată cu pioneze de tăblie. Ferestrele Înalte aveau zăbrele, ca În mănăstirile din romane. Ăsta era gimnaziul de fete! Deci nici urmă de chiotele de entuziasm În care se treziseră În zorii zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
grupul băieților. O apucă de mână și-o așeză în banca a doua de la geam, în clipa în care învățătoarea ceru cu glas ridicat să se facă liniște. Se potoliră, pe rând și privirile tuturor se înfipseră în femeia de la catedră. Înaltă, voluminoasă, învățătoarea vorbea tare, calculat, istorisea povestea clasei I, în vreme ce ochii ei mari analizau pe fiecare în parte, părinți și copii. Ajunsă la Luana, privirea femeii se opri asupra inelelor galbene ce stăteau încolăcite în jurul fundelor. Câteva dintre ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cârpă de șters vasele. Era însă vesel și făcea tot felul de glume la care copiii râdeau cu toată gura. Învățătoarea îl atenționă să fie mai serios, dar bărbatul îi dădu o replică plină de sârg, pe care femeia de la catedră o înghiți cu noduri. Nu băuse decât o sticlă de rachiu, cu vărul Vasile, era puțin abțiguit, dar în afara mirosului de băutură ieftină nu deranja cu nimic. Nu toată lumea avea bani. Nu toți se născuseră boieri. Taică-său venea seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o văzu pe tovarășa așezându-se. Mută ca o stană de piatră. Vându își ridică pantalonii și reveni în bancă, icnind de durere. Se lăsă o liniște de mormânt. Bobocii clasei I, cu abecedarele deschise, așteptau. Prezența masivei învățătoare, în spatele catedrei, devenise și mai însemnată. Când o auziră vorbind parcă nu era glasul ei: Luana Leon, vino aici. Timpul se opri în loc. Vreme de câțiva pași, cât dură drumul până la catedră, Luana gândi: "Te-ai ascuns în podul magaziei și ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
clasei I, cu abecedarele deschise, așteptau. Prezența masivei învățătoare, în spatele catedrei, devenise și mai însemnată. Când o auziră vorbind parcă nu era glasul ei: Luana Leon, vino aici. Timpul se opri în loc. Vreme de câțiva pași, cât dură drumul până la catedră, Luana gândi: "Te-ai ascuns în podul magaziei și ai stat la taclale cu Baba-Cloanța. Acum nu va mai fi la fel de simplu!" Se apropie de catedră cu ochii nefiresc de mari, ca o căutătură de bufniță, într-o stare generală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
vino aici. Timpul se opri în loc. Vreme de câțiva pași, cât dură drumul până la catedră, Luana gândi: "Te-ai ascuns în podul magaziei și ai stat la taclale cu Baba-Cloanța. Acum nu va mai fi la fel de simplu!" Se apropie de catedră cu ochii nefiresc de mari, ca o căutătură de bufniță, într-o stare generală anormală. Întinde mâinile cu palmele în sus. Palmele mici, albe, priviră spre înalt. Ca dintr-un cer înnorat se prăvăli peste ele cantul riglei de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
luară la fugă prin clasă. Dezmeticită, Luana presimți dezastrul ce avea să se dezlănțuie dacă nu făcea repede ceva. Cu privirea încruntată, încercă să găsească o modalitate de a atrage atenția școlarilor. Deodată, strânse fața de masă, se urcă pe catedră și începu să tropăie. Atrași de zgomotul înfiorător, copiii întoarseră capul spre ea. Ce faci acolo? întrebă unul dintre ei. Bat step, răspunse fata, cu obrajii arzând. M-a învățat tatăl meu. Vorbești prostii. Tatăl tău e mort. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]