1,092 matches
-
prieten m’a Întrebat ce subiect aleg pentru astăzi, iam răspuns: ceva sentimental și poate esoteric. Îmi cer scuze pentru ambele caractere, dar ele fac parte totuși din viața noastră, respectiv a lumii. Și, pentru că am auzit destule voci, mai catifelate, susținând cauze specifice doar unei jumătăți a speciei umane, chiar dacă majoritară, am să mă transform, numai În preambul, În avocatul celeilalte jumătăți. Deci, Între noi bărbații... care avem destule metehne, cea mai importantă fiind aceea că ne plac femeile. Mai
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
lăsăm dubii asupra virilității noastre. Mi se scula de nu se putea când o vedeam cum înfige acul în curul lui Marian, apoi abia așteptam să-i simt mâna care îmi tatona pielea fundului ciuruit de înțepături. Avea mâinile calde, catifelate. Pe mine mă tachina că mă droghez. Mă bănuia că am față de drogat. Eram suspect, diferit. Și diferența asta trebuia pusă în seama a ceva. Îmi plăcea să cred că îmi făcea curte cu asta, deși poate era doar datoria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
lumea din prăvălie se săturau numai privind cum mestec fericit după taler; sau „curelușa“ grasă, „cureaua băr bierului“, fleica mustoasă „de unde suge ursul“, dulci, dar recal citrante cu foalele prea debile; spina de vacă și de purcel cu gustul lor catifelat, rinichii de vițel Îmbrăcați În grăsimea lor tandră și suavă, sau cel de purcel, mirosind ușor a pipi, pe care le dibăceam și alegeam cu ochii și cu unghia la Mura, În uli cioara Sf. Niculae din șelari; acum și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
adică în orice soi de vorbire, sunt alți ochi. Regele se-nclină și ucidetc " Regele se‑nclină Și ucide" Deseori sunt întrebată de ce în textele mele apare atât de des regele și-atât de rar dictatorul. Cuvântul „König“ șregeț sună catifelat. și deseori sunt întrebată de ce în textele mele apare atât de des frizerul. Frizerul îți măsoară părul, și părul măsoară viața. În romanul Încă de pe atunci vulpea era vânătorul, un copil întreabă frizerul: „Când o să moară bărbatul care a aruncat
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Jurnal din anii ciumei, 1987-1989, Polirom 1995, carte adusă cu mari sacrificii din România. 8 martie 1999 Les nuits magnétiques, emisiune despre tot și despre nimic difuzată pe postul de radio France Culture între orele 23 și 1 a.m. Vocea catifelată, unduitoare a realizatoarei emisiunii. Redescopăr plăcerea de a asculta radioul, de a pluti în noaptea electromagnetică a undelor (am mai cunoscut această senzație pe vremuri, la București, când ascultam emisiunea Duminicile celor singuri, cu Florin Călinescu în mare formă și
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mame înainte de a purcede la drum, ceaiul indian care nu se mai termina în ibricul mereu împrospătat cu cristalul apei din râul ce pleca din lacul Bâlea, dar mai ales focul de lemn de jnepeni, focul cu flacăra lui caldă, catifelată, puternică și ocrotitoare. Jarul de toate nuanțele jucăușe ale rubinului umplea aerul de miresmele acrișoare ale lemnului nu tocmai uscat. Pentru Marianne Thiess nu putea să existe ceva mai frumos atunci, în acele clipe de totală dăruire, de totală fericire
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
absentă pe fereastră, fără a remarca agitația străzii. Încerca să scape de coșmarul care o bântuia ca pe o chemare prefăcută că ar mai putea să mai fie cum fusese în anii din urmă, fericită. Își aminti de glasul lui catifelat și cald de altădată, de buchetele de flori pe care le primea din când în când și cât de importanți erau unul pentru altul. Inima îi tresăltă. Ochii căutau prin fereastră cerul senin. Buzele îi erau dornice de un sărut
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de la masă cu un aer de general vitorios, apoi cu un timbru egal al vocii zise: - Toate bune până aici. Vor mai fi și alte nopți fierbinți ca asta. Pentru Alin, masa la care jucase era ca o atingere ușoară, catifelată și salvatoare. Se simțea eliberat că nu trebuia să mai joace și chiar era bucuros. Spațiul în care jucase se făcuse liniștit și destul de rece ca interiorul unei fântâni sau a unei hrube. Alin își dovedise încă o dată îndemânarea pentru
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
piept și-i promisese că va avea ea grijă de toate. Îi va crește copilul și va discuta mai mult cu Nicky și toate problemele se vor aranja. Își aminti cum o mângâiase pe obraz. Prin mâna lui caldă și catifelată primi energia de care avea atâta nevoie. Simți vibrații în stomac ca atunci când ești încercat de emoții mari. Ochii lui aveau ceva ce o impresiona și ardeau ca două stele. Sufletul îi săltă de bucurie și plăcere, se simțea bine
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
privească ca pe un etern dușman. Prin venele ei curgea același sânge ca și al lui, iar rădăcinile copilăriei și dragostea existau. Într-o zi căută să îi surprindă fiecare gest, fiecare oftat și privire. Uneori ea întindea o mânuță catifelată mângâindu-i fruntea iar el o săruta, o mângâia ca atunci când totul părea normal și le era bine. În altă zi, Nicky îi spuse: ți-am explicat în mod normal cum stau lucrurile. Nu ți-am ascuns nimic. Au trecut
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pe care nu le-am adus. Camil II are 7 kg. ½, se târâie pe burtiță, ține capul sus, zice: me...me, are ochii albaștri-gris și nu găsesc alt termen pentru culoarea și gingășia pieliței lui decât: foaie de trandafir roz, catifelat. M’am întors singură, cu greu, în orașul uneori insuficient iluminat pentru ochii mei miopi și triști. Seara, telefon: Paca - ce intenționează să vină curând la Paris, pe cont personal, și Dudu Orez., care m’a anunțat că e fericit
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
este pe gustul meu, este conform cu linia mea ideologică. Constat doar, așa cum scriai într-una din frumoasele tale scrisori. Azi-dimineață, programul indicat în susul paginii, apoi întoarcere la noi, unde casa se întrece pe sine în gama ei feerică de covoare catifelate și moi, sub pașii mei șovăielnici. Voiam să mă odihnesc, să dorm azi după-masă, dar, cum am rămas complet singură, copiii fiind la școală, iar Ina plecată să ne ia buletinele de vot pentru data de 28, am vrut să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Tu, mereu tu, care te întorceai acasă la vremea asta cu brațe de crengi de arbuști, aducând de două ori primăvara în casa noastră. În vasele mici din fața fotografiilor tale sunt zambile roz și albastru-închis, aproape mov, și pansele galbene, catifelate și reci... Mă gândesc la tine, fetița mea, așa cum respir, cu fiecare răsuflare: Monique, Monique, Monique. Fii vitează, Mouetta mea. Tu ții întreaga mea viață între degetele tale lungi, fremătătoare. Am încredere în tine, sunt mândră de tine; am nevoie
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ajungea, am dat și câteva benzi de piele roșie pentru cotor. Au să aibă înscrise numele tău mic și anul. [...] c. p. 13 iulie [1950], joi [...] Ieri am aranjat nișa lui Papà. Mătușa Corina mi-a dat un superb brocart catifelat, negru cu auriu. Am capitonat nișa pe cele trei laturi, iar în spate am agățat icoana italienească și crucea, una peste cealaltă; am acoperit urna cu același brocart; deasupra arde candela de aramă lucrată în cloisonné și email negru. Ieri
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
petrecea ore și ore scriind“ - și numai tu ai să știi că ție îți scriam, chiar fără să scriu. Din când în când, un dangăt de clopot le vorbește inițiatelor într-o limbă aparte. Vocile ajung până la mine molcome și catifelate, dar găsesc ușile auzului și ale intere sului închise, fiindcă eu nu sunt aici: sunt cu tine, lângă tine. De necrezut cum mă pot înșela, din cauza asemănării decorului. Închipuie-ți că mi s a părut, când am ridicat ochii, că
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
unui ulm sinistru. Într-o dimineață umedă, În timpul ritualului, i-a scăpat pe jos tabachera și, ajutându-l s-o caute, am descoperit două specimene abia ivite ale fluturelui de noapte Amur, foarte rare În regiunea noastră, niște vietăți gingașe, catifelate, de culoare gri-purpuriu, Împerechindu-se În liniște, cu piciorușele lor Îmbrăcate parcă În blană de chinchilla lipite de iarba de sub copac. În toamna aceluiași an, Ordo ne-a Însoțit la Biarritz și peste câteva săptămâni a dispărut brusc, lăsând un
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
n-am mai văzut decât În scrisorile pe care le primeam, din păcate, uneori de la nebuni, Începând din anul de grație 1958) și deținea un fond nelimitat de povestiri obscene (cu care mă delecta sub rosa, cu glasul lui visător, catifelat, fără a folosi absolut nici o expresie vulgară) despre amicii și „puicuțele“ lui, dar și despre diverse rude de-ale noastre, și cu una dintre ele, o doamnă mondenă, aproape de două ori mai În vârstă decât el, s-a căsătorit curând
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
timp și ospitalitatea coanei preotese, care era profesoară de matematică și directoarea școlii. Erau atât de diferiți acești oameni! Părintele Domnescu era subțire și delicat, avea o figură frumoasă, angelică și un glas melodios. Vorbea calm și avea un timbru catifelat. Își cântărea cu grijă cuvintele când discuta despre ceva și spunea întotdeauna numai ce se cuvine, cerându și adeseori iertare. Preoteasa Frosica Domnescu era o femeie frumoasă, voinică și vorbăreață. Era curioasă, vroia să știe tot ce se întâmplă în
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
dar, cu aceste unelte primitive, au învățat arta scrisului și socotitului foarte multe generații. În fiecare zi aveam grijă de ele și nu îmi pot imagina copilăria mea fără tăbliță. Odată ajunși acasă, după ce hoinăream culegând castane frumoasele castane cafenii, catifelate, căzând cu o delicioasă pocnitură pe trotuar ne scriam primele lecții ale vieții pe tăbliță; eram învățați cu strășnicie că numai copiii leneși nu vin cu temele făcute. Acum ar trebui să spun ceea ce se obișnuiește: că eram fericit, pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
din motive politice. Aici, la Casa babei, PICA PICA vine foarte des cu treburi la ei, cu planuri legate de ZODIA COȚOFENEI. * Am umblat mult, cu poftă de hoinăreală, cu mâinile în buzunar, mângâind, cu duioșie, o castană cafenie și catifelată. Am umblat pe multe străzi, prin gând, în vis, peste tot. Dar cred că o să mă opresc, fiindcă se simte frigul, se presimte că vin ploile și vremea neprietenoasă. Se face o vreme a despărțirilor și nimic nu-i mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
NUDĂ". Bineînțeles, nu ne aștepta nici o Mary îmbrăcată sau "nudă", Gina nu figura decât fictiv pe schema noastră, singurul adevăr era "botișorul de căprioară" care în jargonul special însemna pur și simplu o castană proaspăt căzută pe trotuar, dezghiocată și catifelată, purtată în buzunar pentru "orice ocazie". Avusesem succes enorm cu această găselniță sau metaforă, nu știu cum să-i spun, dar câte o fată se înduioșa de acest dar atât de special, foarte ieftin și poetic. (Uită-te, tu, ce catifelată-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și catifelată, purtată în buzunar pentru "orice ocazie". Avusesem succes enorm cu această găselniță sau metaforă, nu știu cum să-i spun, dar câte o fată se înduioșa de acest dar atât de special, foarte ieftin și poetic. (Uită-te, tu, ce catifelată-i, ca un botișor...) Aveam grijă să pierdem, din când în când, aceste bilete conspirative, lăsate la vedere, să fie găsite de cine trebuie... Făceam un haz nebun. Metoda biletelor și a conversațiilor fragmentate de distra teribil, mai ales urmărind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
beție și lirism. Eroul poemului nu ajunge însă la iubita și copilul lui, se pomenește din nou la Moscova, unde este ucis de niște derbedei într-un stil kafkian. Este o carte redusă ca dimensiuni, pe de o parte bere "catifelată" 200 g, Șerlac filtrat 100 g. Este atât de bun acest produs, încât pare un imn; de aceea se mai cheamă "Imnul tineretului democrat". Are însă defectul de a precipita vulgaritatea și forțele oculte, latente. Pentru a preîntâmpina această complicație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
început să cânte păsările, să țârâie greierii, să orăcăie broscuțele. Spre apă se înclinau grațios sălcii pletoase, iar pe lacul neted se bucurau de lumina dimineții nuferi albi și galbeni. Se grăbeau să le admire frumusețea fluturi și albine, bondari catifelați și libelule cu aripi străvezii. Am uitat de pescuit. M-am așezat cu fața în sus, cu palmele sub cap . Pe iarba moale , sub cerul albastru , învăluit în miresme de flori și de pământ jilav, alintat de clipocitul apei și
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
care era afișat pe ecranul laptop-ului, pentru a o lasă să meargă mai departe. Oare cum a procedat ea pentru corectarea textului : „Calculatorulesteprietenulmeu. Calinestepasionatdeinformatica. Calculatorulgândestecuajutorulmicroprocesorului.” „Tigrii intrau în arenă unul câte unul. Pasul lor era mlădios pe nisip. Moale, catifelat, fără vuiet. Nu ridicau nici în dreapta, nici în stânga, ochii lor galbeni de sticlă. După gratii, mulțimea din staluri privea cu răsuflarea înfiorata de teamă și de plăcere.” Formulează femininul cuvântului „tigru”. Arată cuvintele cu sens opus din textul de mai
ABC-ul lucrului in Microsoft Word by Aurora Adam () [Corola-publishinghouse/Science/84036_a_85361]