11,246 matches
-
că nu ești chiar atît de tîmpit să mai încerci s-o ștergi și de data asta, auzi Santinelă în spate vocea lui Gulie, și aproape în aceeași clipă simți țeava rece a unui pistol lipindu-i-se de ceafă — Ce-aveți iar cu mine? încercă să se apere dînd să se întoarcă, schițînd intenția de a se răsuci pe călcîie. — Nici să nu te gîndești, îl repezi Gulie apucîndu-l ferm de încheietura mîinii, răsucindu-i dintr-o mișcare brațul la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
în care ne informează de existența unor grupuri fanatice care luptă pentru Geniu, că îl urmează Copoiul care fabulează despre teroriști și Mortăciune cu amintiri din disidența sa zbuciumată. Santinelă, trebuie să mă crezi pe cuvînt că nici nu știi ce-ai pierdut. Dacă aș fi știut că o să meargă totul strună, pe cuvîntul meu că aș fi făcut un efort și te-aș fi tîrît după mine pe scări, chiar dacă nu te simțeai prea bine după cîte ți se întîmplaseră
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
văd. Te rooog... Pizda a luat-o razna cu mine. — Bine, bine! La Jeannie Deans În juma de oră! — Să fii acolo Bruce, te rog nu mă lăsa baltă... — N-o să te las, Îi zicem noi. Să n-o las ce: baltă sau să mă vadă? Apoi, gîndindu-mă la Bunty, nu la ce simt pentru Bunty, ci la ce i-am zis, Îi spunem: — Te iubesc. — Pe bune? O abordare imparțială. Mărește credibilitatea și În politică și În relații! — Ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
clipă ne-am dori să fim mai puternici. Mi-aș dori să fiu altcineva, persoana cu care mă confundă, persoana cu care vrea să mă confunde. Persoana căreia Îi pasă vreun pic. — Îmi pare rău, Îi zicem noi. Nu văd ce-aș putea face. Trebuie să-ți rezolvi problema. Am lins-o În pizda bolnavă. Of Doamne. Apoi eu, noi, Începem să ne gîndim: În nici un caz n-ar trebui ca Stronach să joace-n meciul ăsta din mijlocul parcului cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
gura vreunei vaci ude la pizdă care vrea să i-o umple careva. — Ești atrasă de mine. Asta-i tot. Îmi pot da seama de asta. — Bruce, ești un bătrînel prostuț și urît. Foarte probabil ești alcoolic și Dumnezeu știe ce altceva. Ești genul ăla de ins patetic care se aruncă asupra femeilor vulnerabile, slabe și proaste pentru a-și umfla propriul eu șubrezit. Ești varză. Ai dat-o pe undeva În bară amice, se bate ea ușurel pe cap Încheind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
firesc, fără intervenția vreunei instituții oficiale, o așezare cu maghernițe improvizate În care locuiesc ca Într-o leprozerie, hăituiți ai soartei, oameni evacuați din locuințe revendicate, foști pușcăriași, târfe care nu mai produc nimic, copii născuți sub cerul liber, bătrâni ce-și trăiesc ultimele clipe de viață În condiții Înspăimântătoare, mame alcoolice, șobolani și șoareci mai grași decât colocatarii lor. O priveliște greu de suportat și greu de evaluat. În mijlocul locuințelor improvizate, din care mizeria iese În valuri mișcătoare, se Înalță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Când se Înfuria, avea un rictus de om suferind de hemoroizi și se Înroșea la față ca o floare de mac. Nu ne-a Întrebat nimic, dar m-a lăsat să cred despre ea cât este de aristocrată, nepunându-mi ,,ce-uri,, vulgare. S-a uitat cu silă la zacusca noastră, iar pe cei mici i-a privit cu o uitătură rea, apoi a Început să citească ostentativ o revistă de literatură care-l avea pe copertă pe Vargas Llosa Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
tânăr tăcut, mohorât, care clipea tot timpul din ochi, s-a spânzurat Într-o noapte, chiar În clopotniță. S-a urcat pe o buturugă subțire de salcâm, ca să poată ajunge la o grindă de lemn și să Înnoade funia. După ce-și va fi pus gâtul În laț, a răsturnat buturuga subțire cu picioarele... Trupul atârna, legănat sinistru, de vântul care intra și ieșea prin cele două deschizături ale clopotniței. Cum biserica era gard În gard cu casa bătrânilor, dimineața, ieșind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
prin excelență, miaș fi putut înșela soția. Stăteam în pat, pe jumătate îmbrățișați, în fața focului din camera lui Georgie. Ea se sprijinea de umărul meu în timp ce eu studiam o șuviță din părul ei negru și mă minunam din nou văzând ce multe fire auriu-roșcate găseam. Avea părul foarte lung, complet drept, ca o coadă de cal, și poate la fel de aspru. Camera lui Georgie era cufundată în penumbră, luminată acum doar de focul din cămin și de trei lumânări ce ardeau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
oftat adânc și a spus: — Of, iubitule, iubitule... Dacă ți-aș suci gâtul acum, am zis, poate că aș scăpa doar cu trei ani. M-am ridicat și m-am sprijinit de polița căminului privind în jos spre ea. Oare ce-am făcut să merit asta? am întrebat-o. Antonia zâmbi încordat. Își netezi părul, își trecu degetele lungi peste coc, își potrivi agrafele. Își aranjă gulerul bluzei. Avea oarecum aerul că momentul cel mai greu trecuse. — Detest ceea ce se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
zgomot ciudat răsună în apartament. Venea de undeva de aproape, dar nu-mi dădeam seama de unde. Parcă se auzea din mai multe părți deodată. Am tresărit, inima mi-a zvâcnit cu putere și am înțepenit ascultând liniștea și întrebându-mă ce auzisem. Sunetul se repetă. După câteva clipe de groază mi-am dat seama că era soneria de la ușă, pe care n-o mai auzisem până atunci. Mi-am aranjat halatul și am ieșit în holul de la intrare, lăsând ușa deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
m-ar fi făcut să mă simt umilit. Toți trei, ele cu multă convingere, iar eu acceptând cam fără convingere, ne străduiam să dăm impresia că afacerile merseseră foarte prost în absența mea. Am închis scrisoarea pentru Georgie. Mă întrebam ce-o să priceapă din ea. O persoană tânără și inteligentă nu poate fi ținută într-o încăpere frigorifică decât pe o perioadă limitată. Pentru Georgie această perioadă se apropia de sfârșit. Dar nu puteam face nimic. Nu mă simțeam în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
erau încă trase și, prin fereastra luminată, se vedea magnolia încărcată de apă. Antonia, care citea lângă foc, sări să mă întâmpine. Avea deja un Martini gata pregătit și un castronaș cu biscuiți pe măsuță. Mă sărută și mă întrebă ce-am făcut toată ziua. I-am spus și am sorbit din Martini. M-am așezat greoi pe canapea. Mă simțeam tot timpul cumplit de obosit ca și cum însuși faptul de a exista îmi cerea un efort uriaș. Distrat, am luat cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Pentru a pune capăt tăcerii care se prelungea prea mult i-am spus lui Georgie: Ce elegantă ești! O fată cu adevărat modernă. Ne-am înviorat toți un pic: Georgie zâmbi, Antonia oftă iar Alexander murmură: „În Pitlochry flăcăul trăia Ce-o fată modernă iubea“. Încercând cu disperare să împing conversația mai departe am spus: — Fiindcă veni vorba de Pitlochry, unde aveți de gând să plecați în luna de miere? Alexander ezită. Apoi spuse: — La New York, și se uită la Georgie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
lungi și ușor obscene. Am Împins ușa În lături, am auzit vagoanele Stadtbahn-ului uruind În Întuneric și am hotărât să cobor, ca și când m-aș fi plimbat pe poteca unui cimitir. — Noroc că nu m-am Întâlnit cu nimeni. De Îndată ce-am ieșit În stradă, mi-am dezlegat bicicleta și am pedalat... Stai. La naiba. Să fie așa, oare? Am verificat. — Dracu’ s-o ia, Anton. Cred că am uitat ceva acolo. — Minunat. — Îți mai amintești clipsurile pe care mi le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
vrem să fim. Nu știam că Dora era atât de preocupată de problema sexuală și că Încerca să clarifice cum stau lucrurile cu „profesorii amorului“. Fără să-mi răspundă, pipăi după tabachera pe care o ținea În sertarul noptierei. După ce-și aprinse o țigară și Își strânse cordonul chimonoului, Dora se pieptănă În fața oglinzilor șifonierului. La final, scoțând firele de păr din perie, răspunse cu țigara tremurându-i Între buze: — Anton, cred că ar fi timpul să iei În serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
suprafața pătată a geamului iar În spatele ei se deslușeau obrajii Îmbujorați ai fratelui Dorei. Bucătarul sări În sus imediat și Începu să țipe așa de tare, Încât dădea impresia că mai are puțin și-i ies ochii din orbite. Bunăoară, ce-și Închipuia? Ce mizerii extravagente! Curvă mică! Dora se uită la mine mai lung decât m-aș fi așteptat, apoi Își stinse țigara cu un gest lent, răsucit. — Maică-mea mi-a spus din start că de data asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care se preta la ocazie - cu degetele adunate și cu degetul mare ridicat. Bătând-o cu grijă pe umeri pe doamna Britz, colegul lui repetă gestul. Apoi ofițerul Își Îndreptă atenția spre mine. Inspectându-mi vânătăile, Își pipăi buzunarele. Imediat ce-și găsi țigările, Îi tresări bărbia și zâmbetul Îi dispăru de pe față. — Alexander Knisch? Am plecat de lângă pervaz Încetinindu-mi pașii. — Cine Întreabă? — Diels Întreabă. Ofițerul Hermann Diels de la Brigada de la Moravuri. Și Întreabă: „Alexander Knisch?“ Nasul ofițerului era scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Albastră. Mie mi se părea că aparțineau organizației lui Hauptstein și că patrulau străzile. — Tocmai ce l-am Întrebat și pe Klaus. „Noi păstrăm curățenia“, acesta a fost răspunsul. Dar Harro nu s-a putut abține să nu mă-ntrebe ce-am căutat la Kreuzer. Încercase să scoat cuțitul din nou și dacă prietenul lui n-ar fi indicat cu capul spre cele două doamne care tocmai ieșiseră din cafeneaua de peste drum, Anton a recunoscut că s-ar fi putut lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
un zumzăit moale și discret, abia perceptibil dar imposibil de ignorat, odată ce l-ai reperat. Mă Îndoiesc că mai avea vreo semnificație pentru cineva. Și totuși, pentru mine felul În care plutea trist În sonoritatea verii mi se părea ceva ce-aș fi putut asculta ore-n șir. Întodeauna am fost de părere că În interior există o multitudine de sunete din care timpul nu poate forța viața. Nu, e adevărat. Terminând de examinat camera - deloc interesantă, nici măcar buzunarele celeilalte geci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Când, într-un rând, i-am zis soră-mii că-i tra-la-la, m-am trezit spălat pe gură cu un săpun maro, de rufe; asta, treacă-meargă, o mai înțeleg. Dar de aici și până la a fi izgonit de-acasă? Oare ce-am făcut? O să-mi pună un prânz la pachet, că așa e ea, cumsecade, dar pe urmă n-am decât s-o șterg, în pardesiu și galoși, și ce-o să se aleagă de mine - asta nu mai e treaba ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cuțit pe sub nas, bănuiesc că, pe undeva, există o intenție ascunsă de a-mi da cep! Dar de ce? Ce-o fi, oare, în mintea ei? Cât de nebună poate să fie? Să zicem că m-ar fi lăsatîn fața domnului - ce-ar fi avut de pierdut? De ce cuțitul, de ce amenințarea cu omorul, de ce are nevoie de această victorie atât de categorică și de distrugătoare - când doar cu o zi înainte și-a lăsat fierul pe masa de călcat și m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
face maturul de fi-tu când nu stă nimeni cu ochii pe el? — Da’ chiar nu mă lăsați în pace, dom’le? răcnește tata. Lăsați-mă, dom’le, să-mi tihnească, să-mi fac și eu treaba. — Stai să vezi ce-o să se-ntâmple când o s-audă taică-tu cu ce te ocupi, sfidând cea mai elementară normă sanitară. Răspunde-mi la întrebare, Alex. Ești deștept foc, știi răspunsul la orice întrebare, răspunde-mi și mie acum: de unde crezi că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să discutăm despre migrenele lui taică-meu. — Alex, n-a avut el azi toată ziua o migrenă de aproape că nu mai vedea de durere? Face o pauză ca să se asigure că el n-o aude. Ferească Dumnezeu s-audă ce gravă îi e starea, s-ar împotrivi zicând că-i o exagerare. — N-o să meargă săptămâna viitoare să-și facă analize, să vadă dacă n-are vreo tumoare? — Da? — „Aduceți-l încoace“, a zis doctorul, „o să-i fac niște analize
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pară de clismă. Și totuși, faptul că știu cum stau, în realitate, lucrurile nu-mi alină deloc chinurile pricinuite de gândul că tata s-ar putea alege cu țeasta despicată din cauza unei tumori maligne. Da, a obținut de la mine exact ce-a vrut și asta o știe și ea. Mi se șterge cu totul din minte propriul meu cancer în clipele de durere ce mă-ncearcă și acum, ca și atunci - când mă gândesc câte lucruri din viață n-a izbutit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]